Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Aspecte ale copilăriei în literatura română şi literatura universală
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De Andreca (Roşa )Alina  
 
Aspecte ale copilăriei în literatura română şi literatura universală  
 
Din fericire există pe lume: COPILĂRIA ... Vârsta celei mai pure sincerităţi, a celei mai depline libertăţi, vârsta fără graniţe, vârsta la care toţi suntem frumoşi şi puri ca o icoană.  
 
Copilăria, ca stare sufletească, este o permanenţă a vieţii noastre .Acest adevăr psihologic fundamental este subliniat şi de George Călinescu.,, Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieţii noastre.”1  
 
Evocarea copilăriei este o temă predilectă în scrierile pentru copii, aceasta dând naştere celor mai cunoscute capodopere din literatura română, dar şi din cea universală.  
 
Mă încântă tema şi voi motiva opţiunea:  
 
Copilăria este ,,vârsta de aur'' din periplul omului pe pământ şi privită ca etapă este o fază provizorie, de pregătire pentru lansarea în maturitate.  
 
În lucrarea sa ,,Geneza metaforei şi sensul culturii'', Lucian Blaga observă vârstele omului din urmărind ,,fazele sau etapele'' ca ,,structuri autonome'' sau ‚,focare ale neatârnării''. Tot el vede în satul său natal, Lancrăm, ,,paradisul copilăriei'', pe care-l poartă cu sine toată viaţa şi la care se raportează mereu ca adult. În conştiinţa copilului, satul unde a copilărit reprezintă centrul lumii (axis mundi) cu topografia sa, cu mitologia sa plină de mister. Indiferent de locul şi forma de prezentare, copilăria îşi are structurile ei unice, fiind un tărâm independent, cu centru în sine însuşi, având deplină suveranitate în hotărârile ei.  
 
Privită din perspectivă imaginativă copilăria e spontană, naivă, de o mare sensilitate, jocul fiind preocuparea primordială, un adevărat univers creat, fără simţul perenităţii. Copilul se comportă naiv şi îi place să fie în ipostaza de subiect şi obiect al jocului. Literatura este scena pe care acest tărâm minunat al copilăriei prinde mereu viaţă, în toată splendoarea farmecului său, cu toate minunile posibile şi imposibile, este modalitatea prin care sentimentele, gândurile şi trăirile maestrului scriitor ajung sub diverse forme la sufletul cititorului, pentru a-l sensibiliza, pentru a- l emoţiona. Este o sursă inepuizabilă de experimentare a realităţii, prin care te aventurezi în vremuri de mult apuse, te confunzi cu personajele îndrăgite, te visezi rege, aviator, explorator, muschetar sau vrăjitor, poţi să călătoreşti pe alte tărâmuri, pe alte planete sau să schimbi lumea în care trăieşti cu ajutorul unei baghete fermecate. Este o lume imaginară în care visul devine realitate, în care imposibilul devine posibil.  
 
Vorbind despre literatura pentru copii, aceasta nu poate fi separată de literatura naţională şi universală. Apelând la transfigurarea artistică a realităţii, creaţiile pentru copii au în vedere faptul că, în primul rând, copilul e curios şi nerăbdător de a se orienta în lume, iar literatura este singura modalitate de a-i satisface această curiozitate. Pentru a fi o adevărată artă, literatura pentru copii trebuie să-i încânte în aceeaşi măsură şi pe adulţi. ,,Copilul se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire, îl încântă. 2  
 
„Literatura pentru copii cuprinde totalitatea operelor accesibile micilor cititori, fie că ele au fost sau nu scrise pentru ei. Ea constituie un domeniu al creaţiei literare şi se supune normelor estetice ale acesteia. Trăsăturile ei specifice, simplitate, claritate, şi plasticitate determină o anumită construcţie a operei, mărindu-i astfel accesibilitatea şi puterea de influenţă asupra micilor cititori”3.  
 
Copilăria ca temă şi copilul ca personaj în literatura universală este oglindită de Victor Hugo – scriitor romantic francez, autorul romanului ,,Mizerabilii'', care a creionat primele figuri de copii. E vorba de Cosette, fetiţa orfană salvată de Jean Valjean de la familia Thenardier şi crescută de acesta până la căsătoria cu Marius. Copiii sunt mişcaţi sufleteşte de soarta tristă a fetiţei slujnice şi umilite, având sentimente de compasiune, dar şi bucuria schimbării soartei sale.  
 
Celălalt copil, Gavroche, cutreieră Parisul, murind pe baricade în timpul revoluţiei franceze. Alţi copii sunt schilodiţi pentru a cerşi. În acest caz amintim pe Hector Henri Malot care a scris cartea ,,Singur pe lume'', pe Charles Dickens, romancierul englez, cu ,,David Copperfield'',pe A.P Cehov cu povestirea ,,Vanika''; Maxim Gorki cu trilogia sa autobiografică: ,,Copilăria mea''; ,,La stăpân'' ; ,,Universităţile mele'' , adăugând şi pe italianul Edmondo De Amicis, cu istorioarele moral-educative, reunite sub titlul:,,Cuore''.  
 
Copilăria rămâne totuşi în ficţiunea literară o oază a fericirii care nu se mai repetă, unde Măria-sa: Copilul se joacă şi visează într-un univers al său, inconfundabil. Aşa îi vom aminti pe Alain Fournier cu romanul:,,Cărarea pierdută''având caracter autobiografic şi Mark Twain cu poemul copilăriei: ,,Aventurile lui Tom Sawyer'' . Tom este un copil nonconformist, deoarece nu se împacă nici cu disciplina şcolară şi nici cu atmosfera placidă şi lipsită de perspectivă din orăşelul St. Petersburg. Şi totuşi Tom este ca toţi copiii: vioi, zburdalnic, înclinat spre joacă, cu o imaginaţie bogată, specifică vârstei. De pildă, el îi covinge pe prietenii săi: Huckleberry Finn şi Joe Harper să se joace de-a piraţii. Fugiseră pe o insulă , familiile îi credeau înecaţi şi tot târgul asistă la slujba de ,,înmormântare''. Tot ei îl descoperă pe Joe Indianul şi locul comoarei.  
 
Mark Twain a dăruit literaturii o adevărată monografie a copilăriei, aşa cum sunt oglindite şi păţaniile lui Nică din ,,Amintiri din copilărie'', zugrăvite cu un talentul povestitorului înnăscut, Ion Creangă.  
 
Aşadar, copilăria a constituit o temă mereu reluată şi de marii noştri scriitori, de la cei din generaţia paşoptistă la marii clasici şi de la creatorii interbelici la cei contemporani.  
 
,,Cel mai mare povestitor al românilor'', cum îl numea Eminescu, Creangă, a înzestrat literatura română cu primul ,,roman'' al copilăriei, în care autorul este în acelaşi timp şi povestitorul şi eroul –copil. ,,Amintiri din copilărie'' este o carte de căpătâi pentru copiii de orice vârstă, ca şi pentru maturi. Ion Creangă înfăţişează copilăria veselă şi nevinovată, sub semnul neastâmpărului băieţesc şi al poznelor: ,,Aşa eram eu la vârsta copilăriei, la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi copiii de când lumea şi pământul.”44Autorul povesteşte istoria unei copilării în mediul ţărănesc(Humuleşti), la vârsta maturităţii. Îşi lărgeşte sfera de sensibilitate şi înţelegere, se complică sufleteşte şi se formează ca om.  
 
Adevăratul univers al copilăriei, însă, este cel privit din interior, din perspectiva eroului narator aflat la vârsta copilăriei. El este creionat din întâmplările la care este martor sau pe care le iniţiază, trasmise cititorului prin monologul eroului-copil. Din acest unghi privind, Creangă este creatorul psihologiei copilului crescut la sat.  
 
George Călinescu spune despre marele povestitor: ,,Forţa lui Ion Creangă stă în capacitatea de a sugera farmecul neegalat al vârstei. El nu are de spus despre copilărie mai mult decât alţii, o spune însă mai altfel. Chiotul lui este mai plin, sună ca o voce minunată, distinsă, într-o gloată''.  
 
De copilărie, ca de o vârstă a fericirii, îşi aminteşte şi Mihai Eminescu:  
 
,,Fiind băiet, păduri cutreieram  
 
Şi mă culcam ades lângă izvor,  
 
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam  
 
S-ascult cum apa sună-ncetişor,  
 
Un freamăt lin trecea din ram în ram  
 
Şi un miros venia adormitor;  
 
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,  
 
Blând îngânat de-al valurilor glas.''55  
 
În aceeaşi tonalitate Eminescu îşi pune întrebarea: ,,Unde eşti copilărie cu pădurea ta cu tot?'' Poetul îşi aduce aminte şi de satul natal Ipoteşti, unde l-au încântat:  
 
,,Poveşti şi doine,ghicitori, eresuri  
 
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară  
 
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri.''  
 
Dacă Mihai Eminescu evocă duios propria copilărie în spaţiul său poetic de neegalat, dacă Ion Creangă ne zugrăveşte copilul săteanului obişnuit, în universul său asemeni unui ,,clopot vast, în care omul nu se poate sufoca, dar nici rătăci'', după cum observa criticul Pompiliu Constantinescu, fiind în acelaşi timp povestitorul şi eroul-copil, I.L.Caragiale prezintă în cele două schiţe: ,,Vizită'' şi ,,Domnul Goe'' portretul copilului aparţinând familiilor înstărite şi urmările unei educaţii greşite. Cei doi eroi sunt ridiculizaţi de marele dramaturg.  
 
Prietenul lui Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, evocă şi el în schiţele sale: ,,Bunicul'' şi ,,Bunica'' atmosfera de basm a copilăriei. Acest vis se destramă, însă, odată cu studiul la şcoala Domnului Vucea, unde bătăile şi umilinţele provoacă traumatisme sufletului de copil.  
 
Dacă la Creangă şi Ionel Teodoreanu (în memorabilul roman ,,La Medeleni''), copilăria fericită încântă pe micii cititori, înclinaţia spre joc şi asimilarea realului în basm şi a personajelor din basm în viaţa reală, fiind atribute ce caracterizează eroii, la Al.Brătescu-Voineşti ei cunosc şi copii văduviţi de o adevărată copilărie: Nicuşor; Niculăiţă Minciună; Gheorghiţă al Anghelinei, ş.a. Şi Mihail Sadoveanu evocă sensibil copilăria chinuită a unor fiinţe prematurizate ca Niculăieş( ,,Un om năcăjit'') şi ,,Tovarăşul Moise'', din povestirea cu acelaşi titlu. Drama copilului sărman, într-o societate nedreaptă, se ilustrează la fel de elocvent prin: ,,Fetiţa cu chibriturile'', de Hans Cristian Andersen şi tabloul prezentat, în care eroina fără nume este reprezentativă pentru toţi copiii sărmani care trăiesc într-o societate dominată de exploatare şi inechitate socială.  
 
În schimb, în ,,Dumbrava minunată'' se prezintă personajul-copil într-o împletire a realului cu fantasticul. Lizuca adoarme în dumbrava din pădure şi se visează în lumea basmelor. Ea îşi transferă necazurile ei din viaţa reală. Toate acestea îl farmecă pe micul cititor, îi dezvoltă imaginaţia şi gustul estetic.  
 
Astfel, imaginea copilăriei în literatura română a fost prezentată nu numai sub aspect poematic, ci şi sub acela al dificultăţilor de creştere şi adaptare la mediul şcolar. În acest sens, Mircea Sântimbreanu este preocupat de felul cum copilul, ajuns şcolar, depune eforturi pentru a se adapta noului mediu social, care-i limitează libertatea absolută, cunoscută la vârsta şcolarităţii.  
 
Volumele sale de schiţe: ,,Cu şi fără ghiozdan''; ,,Sub lupă'';,,Recreaţia mare''; Schiţe vesele'' ;,,Caramele cu piper''ş.a. conţin o bogată tipologie a elevului zilelor noastre şi dintotdeauna, într-un ton satiric de neconfundat. Schiţele lui Sântimbreanu contribuie la formarea unor trăsături pozitive de caracter. De cele mai multe ori îşi cenzurează duioşia, păstrând o atitudine de indiferenţă.  
 
De o cu totul altă factură este creaţia literară scrisă de Marin Sorescu. El a înzestrat literatura contemporană pentru cei mici cu o carte originală nu atât prin conţinut, cât prin forma artistică, pe cât de modern scrisă, pe atât de accesibilă copiilor. Cartea: ,,Unde fugim de acasă?''este intitulată: ,,Aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti''6, fiind o antologie de mici proze ritmate ce înfăţişează, într-un dialog permanent al scriitorului cu micii ştrengari, tablouri feerice ale universului infantil, vizând direct educaţia estetică a cititorului copil.  
 
Operele literare pentru copii nu au fost scrise în totalitate pentru aceştia, ele provenind pe două căi: unele scrise special pentru ei, cum ar fi ,,Dumbrava minunată'' de Mihail Sadoveanu, ,,Iedul cu trei capre'' de Octav Pancu- Iaşi, ,,Cartea cu jucării'' de Tudor Arghezi, ,,Cărţile lui Apollodor'', de Gellu Naum, ,,Unde fugim de acasă'', de Marin Sorescu, iar altele, cele mai multe, au intrat în această sferă prin frumuseţea lor artistică, prin valoarea lor educativă, dar şi prin conţinutul atractiv: ,,Călătoriile lui Gulliver'', de Jonathan Swift.  
 
Aşadar, evocarea copilăriei este o temă predilectă în scrierile pentru copii, aceasta dând naştere celor mai cunoscute capodopere din literatura română, dar şi din cea universală. Cine nu-l cunoaşte pe Nică din ,, Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă? Cine nu a suferit împreună cu băiatul genovez, de treisprezece ani, Marco, din Cuore. ,,Inimă de copil'', plecat în căutarea mamei lui? Cine nu s-a bucurat , ori s-a întristat de năzdrăvăniile Olguţei din ,,La Medeleni'', scris de Ionel Teodoreanu? Cine nu a călătorit împreună cu micul prinţ, lăsându- şi imginaţia să zboare? Sunt întrebări care, desigur, îşi găsesc răspunsul, pe buzele tuturor copiilor îndrăgostiţi de literatură.  
 
Micile vieţuitoare reprezintă o temă recurentă în multe dintre scrierile pentru copii şi nu numai. Căprioara lui Emil Gârleanu emoţionează, prin puterea sacrificiului, deopotrivă atât pe cei mici, cât şi pe adulţi. Este o naraţiune care are o valoare educativă, profund moralizatoare. Puiul lui I. Al. Brătescu Voineşti impresionează prin dragostea de mamă, sfâşiată de durere, fiind pusă în situaţia de a renunţa la puiul ei, pentru a salva viaţa celorlalţi.  
 
Unele dintre cele mai îndrăgite specii din literatura pentu copii sunt basmele şi poveştile. Cu ele se poate afirma că începe literatura pentru copii. Acestea, alături de cântecele de leagăn, însoţesc copiii încă din primele zile de viaţă şi creează primul contact cu lumile imaginare. Continuă apoi cu legendele, snoavele, povestirile şi romanele.  
 
Basmele şi poveştile au apărut din dorinţa de mai bine a oamenilor, din dorinţa de a învinge răul şi greutăţile vieţii, din dorinţa de liberate, de dreptate, de bine şi de frumos. Valoarea educativă a acestora este deosebită, ele aducând o contribuţie în formarea personalităţii copiilor, la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, ajutându-i în mare măsură să înveţe a face distincţia între bine şi rău. Personajele din basme sunt modele demne de urmat, de la care copiii învaţă să fie curajoşi, cinstiţi, modeşti, harnici, corecţi, perseverenţi şi, nu în ultimul rând, prieteni adevăraţi. Chiar dacă în ultima vreme, copiii dovedesc un interes deosebit pentru literatura ştiinţifico-fantastică, această pornire a lor nu ştirbeşte cu nimic din calitatea speciilor literare amintite.  
 
Poezia pentru copii este, de asemenea, pe placul lor, aceasta atrăgându-i prin muzicalitatea versurilor şi prin felul în care sunt redate anumite fapte, idei, tablouri sau sentimente. Trebuie să-l amintim pe Zdreanţă ,, cel cu ochii de faianţă”, alături de Căţeluşul şchiop al Elenei Farago. Desigur nici motanul Arpagic nu trebuie uitat. Tablourile în care Octavian Goga, George Topârceanu sau Vasile Alecsandri descriu, într-o manieră personală anotimpurile, impresionează în aceeaşi măsură sufletele micilor cititori.  
 
Tema copilului este abordată şi de Marin Preda care prezintă copilăria lui Nicolae Moromete. Zaharia Stancu în ,,Desculţ'' prezintă viaţa satului prin ochii lui Darie. Dumitru Corbea, în ,,Singura cale'', zugrăveşte şi el aspecte ale unei copilării umbrite de mizerie, aşa cum Titina Nica Ţene oglindeşte propria sa copilărie într-o carte de excepţie ,,Viaţa ca o punte''. Aceasta din urmă, Titina Nica Ţene, o poetă talentată a zilelor noastre, pune în versuri cizelate, secvenţe din viaţa copilului, împletită cu mediul înconjurător.  
 
Din toate exemplele date şi din multe altele care s-ar putea da, e bine să învăţăm să rămânem de-a pururi copii, socotind că acest minereu sufletesc e o fărâmă tainică de dragoste, un gând gata să zboare ca o buburuză ţinută în palmă, o năzuinţă, o sclipire de vis, ochi de copil ce se deschid şi privesc uimiţi viaţa – aceasta e cu adevărat copilăria.  
 
Pentru ca literatura destinată copiilor să aibă succes, aceasta trebuie să fie corect aleasă, iar învăţătorii şi profesorii să fie ei însuşi pasionaţi de lectură, pentru a putea să deschidă calea spre universul cunoaşterii. Omul zilelor noastre este tot mai puţin aplecat asupra lecturii, ceea ce nu face decât să-l sărăcească sufleteşte. Desigur, această sărăcie sufletească poate fi contracarată cu lecturi potrivite vârstei, recomandate de şcoală.  
 
Preluare din revista PREPARANDIA  
 
Andreca (Roşa ) Alina  
 
BIBLIOGRAFIE:  
 
Goia, Vistian, Literatura pentru copii şi tineret, Editura Dacia, 2003  
 
G. Călinescu, Cronicile optimismului, E.P.L.Buc. 1964, p. 274  
 
Ilie Stanciu, Literatura pentru copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968, p. 19  
 
I.Creangă, Amintiri din Copilărie, Ed. Minerva, Bucureşti, 1971, P.38  
 
M.Eminescu, Poezii, Ed.Lucman, Bucureşti, 2000  
 
M.Sorescu, Unde fugim de-acasa?, Ed.Tineretului, Bucureşti, 1966, P.36  
 
Raţiu, Iuliu, O istorie a literaturii pentru copii, Biblioteca Bucureştilor, 2003  
 
Rogojinaru, Adela, O introducere în Literatura pentru Copii, Oscar Print, 2000  
 
1 G. Călinescu, Cronicile optimismului, E.P.L.Buc. 1964, p. 274  
 
2 G. Călinescu, art.cit. pag.276  
 
3 Ilie Stanciu, Literatura pentru copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968, p. 19  
 
4 I.Creangă, Amintiri din Copilărie, Ed. Minerva, Bucureşti, 1971, P.38  
 
5 M.Eminescu, Poezii, Ed.Lucman, Bucureşti, 2000  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Aspecte ale copilăriei în literatura română şi literatura universală / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 912, Anul III, 30 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!