Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



ASCUNS IN PADURE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vara puteai să mergi oricât de unul singur , nimeni nu îţi ieşea în cale. Pe cărările virgine pe care mergeau doar animalele mici , nu rămâneau urme niciodată. Iarba avea o culoare verde aprins şi strălucea intr-o mică rază de soare care străpungea frunzişul des al copacilor seculari. Oricât ar fi vrut să pară că nu are teamă de unul singur Tudor, evită totuşi cărările întunecate . In miezul zilei în unele locuri era chiar întuneric. Rucsacul atarna greu, iar toiagul pe care îl făcuse dintr-o creangă de copac se afunda în pământul moale. Tudor avea de trecut tot acest codru şi conform hărţii lui ar fi trebuit să ajungă într-o poiana denumita a Ţapului. Da, dar până acolo mai e de trecut noaptea şi încă o jumătate de zi. Nu era deloc încântător să rămână peste noapte de unul singur. Undeva în depărtare se auzea un lătrat de vulpe.Acum,nu că Tudor ar fi ştiut exact cum latră o vulpe, dar îşi aminteşte cum povestea bunicul lui când îşi făcuse un cort în pădure. A stat atunci o lună. Mergeau cei de prin sat şi îi duceau apă şi mâncare. Ei,atunci bunicul lui a trăit o frântură de viaţă adevărată. Tudor întotdeauna s-a gândit la cum ar fi dacă odată i s-ar întâmpla să rămână în pădure ! Nu avea nicidecum curajul bunicului său, nu, nici pe departe. Lui i-a plăcut întotdeauna muzica. Şi contrar obiceiului familiei de a nu-şi îndepărta copiii de acasă, s-a întâmplat că lui Tudor i-au dat voie, ba chiar i-au platit si facultatea , lucru nemai întâlnit până atunci. Fetele stăteau acasă până la măritiş fără discuţie, nici pomeneală să aibă vre-o una idee de a învăţa. Cu toate acestea, Tudor nu a urmat Conservatorul . A mers la facultatea de Construcţii. Nu ştia încă ce va face după ce va termina, dar era o plecare sigură de acasă şi o rupere totală de la înrădăcinare. Tot bunicul i-a povestit cum într-o noapte a auzit vulpea lătrând, si pentru că Tudor era mic şi nu prea înţelegea bine ce spune, bunicul a început să latre ca vulpea. Tudor a înţeles, dar nu a durat mult şi în jurul lor s-au adunat vre-o cinci lupi care în întunericul lăsat nu de mult păreau teribil de înfricoşători. Bunicul facuse un foc mare care ardea ca un rug,dar lupilor parca nu le era teama. Asta se datora numai foamei lor deoarece auzind latratul vulpei s-au repezit sa o sfasie. Bunicul punea des pe foc din vreascurile adunate si lasate alaturi pentru ca lupii sa nu poata sa se arunce asupra lor. Au stat cat au stat ei, dar vazand focul arzand amenintator si din ce in ce mai mare, in cele din urma au luat-o la fuga. Dar pericolul inca nu trecuse si deci frica inca salasluia in inima lui Tudor care era de-o schioapa doar. Pana dimineata lupii nu s-au mai intors asa ca atunci cand bunicul il striga sa se scoaleTudor se uita speriat prin prejur strigand "lupii" ... si ghemuindu-se la genunchii bunicului. Aceste franturi povestite ii faceau multa placere bunicului .  
 
Acum, Tudor se afla singur cam in aceleasi locuri pe unde facuse cu mult timp in urma acel foc mare. Iesirea din padure nu se vedea nici cum, dar nici ca sa stai oriunde nu se putea. Pericolul exista si putea veni din orice directie. Cantau unele pasari de noapte si o bufnita striga sfasietor. Cu aceasta ocazie Tudor isi aminti ca bunicul i-a povestit odata ca bufnitele care plang inseamna ca si-au pierdut perechea. Acest plans tine asa fara incetare o luna de zile, dupa care daca nu este prea slabita mai traieste daca da, moare si ea. Tudor si-a incropit un cort din crengi si frunze a mai batut niste tarusi in pamant si astfel a facut un pat moale ca sa poata dormi mai sus de pamant. Dupa ce a terminat totul si-a dat seama ca de fapt nu se gandise deloc sa caute apa cat era lumina. A vazut alaturi ulciorasul gol golut si pana dimineata nu mai era nici-o speranta. Ei s-a gandit, nu sunt copil, o sa pot rabda pana dimineata. Zis, dar nu facut,deoarece peste noapte l-a coplesit o temperatura teribila ,si a inceput sa rupa frunze pentru a-si umezi buzele. A suferit groaznic pana dimineata.Iar cand a iesit din coliba nu a putut face nici-un pas, ametelile il duceau catre pamant. Sanse sa ajunga undeva sa gaseasca apa erau nule. Se aseza cu spatele rezemat de un copac... nu mai stie cat a stat  
 
acolo dar stie ca l-au trezit niste zguduiri puternice. S-a speriat desigur, dar s-a ridicat rapid sa vada de unde vin acele zgomote. A iesit intr-un luminis si de acolo a vazut cum un fel de... om... cu o barba lunga nu se mai stie pana unde, taia lemne cu un fel de drujba . L-a studiat atent de la distanta, si i s- parut ca era mai bine sa stea ca pana acum singur in padure decat sa faca pasi spre misterioasa fiinta. Atata doar ca in timp ce taia, el vorbea sau canta ceva nedeslusit. Tudor se gandi sa se apropie dar in acelas timp sa mentina si o distanta discreta. Cand a ajuns aproximativ in fata lui, s-a oprit sa-si traga sufletul si l-a auzit cantand ceva jalnic. Din versurile lui reiesea ca ar fi fost rapit si lasat acolo pe cand ar fi fost foarte mic. Asa canta intruna si cand termina o lua mereu de la capat. Tudor recunoaste de acum cuvintele. Si in cele din urma l-a parasit, dar nu inainte de a asculta o ruga spusa de acea fiinta care era adresata catre cer si in care o chema pe "Sofia" . Probabil ca acel nume insemna foarte mult pentru el, si cand il pronunta se batea cu capul de pamant in mod repetat tinand mainile la piept stranse ca intr-o menghine. Tudor l-a lasat asa si s-a indepartat. I-a fost teama , nu putea sti ce reactie ar fi avut daca l-ar fi vazut. Cam acelasi lucru era insa si ca trebuia sa habiteze cu el. Acum chiar ca nu mai putea dormi fara griji.  
 
Tudor nu a ajuns nicaieri nici a doua nici a treia zi. Astfel a trebuit sa caute apa, si a gasit tocmai intr-o vale abrupta unde a coborat cu mare greutate. Ne avand decat ulciorasul nu a putut sa ia mai multa, urmand ca sa vina de mai multe ori in aceleasi conditii. Dupa o sap- tamana, venind pe acelasi drum cu ulciorul plin, s-a asezat in iarba sa se odihneasca. Era o inabuseala de nu puteai respira. A adormit urgent cu fata in sus. La un moment dat o umbra uriasal-a acoperit. S-a ridficat ca un arc si a ramas inmarmurit cand a vazut deasupra sa o mana paroasa care tinea ulciorul lui cu apa. Fiinta de deasupra lui i-a facut semn ca are nevoie sa  
 
bea apa. Desigur ca Tudor l-a lasat neavand altceva de facut si nici pomeneala de a nu fi de acord. Desigur ca apa s-a dus urgent pe gatul acelei fiinte insetate,mai grav insa a fost ca dupa ce a baut toata apa s-a uitat naluc cu un ochi in fundul ulciorului dupa care foarte suparat  
 
l-a aruncat cine stie unde . Buruienile mari, deci nu mai era de gasit. Tudor a ramas singur privind cum se indeparta fiinta aceea intr-un topait pasaresc neexplicat.  
 
Pe Tudor nimeni nu-l cauta. A ramas in padure doua saptamani care erau greu de tinut minte. La capatul acestor zile, intr-o dimineata cand a iesit din cortul lui, pe pamantul umed a vazut scrijelat cu batul lasat de el un nume. S-a apropiat si a descifrat cu greutate Samson. Deci numele acelui umanoid era Samson. Jos, in partea dreapta, jos de tot, a gasit scris 27.09.1970. Tudor nu intelegea nimic, era anul 2007, deci care era logica? De ce a scris omul acela acele cifre acolo? Ii era greu sa inteleaga! A vrut sa-i ia urma, sa vada unde dispare. Deoarece au trecut multe zile pana sa-l simta prin apropiere. Venea mai intai si statea la distanta de cort vre-o doua zile iar apoi inainta precaut. Tudor ii arunca mancare.  
 
La inceput rodea din cutiile de conserve. Cand vedea ca nu reuseste sa le desfaca, le arunca si le prindea pe cele aruncate de Tudor, goale. Le lua si cu degetul le stergea de tot continutul. Desigur ca Tudor recupera celelalte cutii si in felul acesta se proceda la schimbul de  
 
cutii.  
 
Au mai trecut doua saptamani, de acum avea si Tudor o barba lunga, ochii dusi in fundul capului, nu mai avea cu ce sa se imbrace, iar descult mergea de doua saptamani. Isi legase frunze mari si groase ca sa nu se raneasca de colturile de pietre. Viata devenea imposibila,cu atat mai  
 
mult cu cat Tudor nu stia cat va mai dura astfel. Echipa cu care plecase numai era demult prin preajma. Tudor plecase sa caute apa si cand s-a intors nu mai era nimeni. Numai ca se intorsese dupa doua zile de care el, habar nu avea ca trecuse deoarece, intinzand mana sa umple ulciorul cu apa s-adezechilibrat si a cazut. Nu mai stie nimic decat ca atunci cand s-a trezit a luat ulciorul si a plecat la cabana. Nu a mai gasit pe nimeni insa. Dar a gasit un mesaj lasat de Grig ca se vor intoarce sa-l caute, pusese si data. Atunci si-a dat seama ca el lipsise doua zile. " Vreau sa cred ca nu voi ramane aici o eternitate.Nu mai rezist!... Asa gandea Tudor facand pasi mici si obositi si incercand sa iasa undeva in luminis.Nici tipenie pe nicaieri, nu misca nimic nici frunzele macar. Totul parca ramasese impietrit de o eternitate pentru o alta eternitate. Cate amintiri ii veneau acum lui Tudor in minte. Unele din ele frumoase, altele chiar triste.  
 
Moartea bunicului spre exemplu: In ziua cand a murit, bunicul lui Tudor si-a schimbat palaria, camasa si pantalonii, si-a luat bastonul cel nou,si a iesit la drum sa se plimbe o ora - doua, cum ii placea lui de obicei. Numai ca in ziua aceea nu a fost asa. Darie Dumbrava a plecat dar nu s-a mai intors singur pe acel drum.  
 
Ajuns undeva la marginea padurii, a privit cata-i zarea, cu o bucurie adunata de-o viata in ochii lui patati de prea puternica lumina a soarelui. Si-a intins mainile catre cer a ruga sau multumire pentru toate cele date si primite, s-a asezat incetisor la radacina unui copac gros, a avut grija ca palaria sa-i stea cat mai "chipes" a tras bastonul langa el, si a "atipit" putin,o fi zis el!...  
 
Dupa patru ceasuri de cautari, ai lui, l-au gasit fara viata si cu un zambet fericit pe buze. Darie Viteazul, cum i se spunea prin sat, murise impacat cu sine si cu Dumnezeu. Ce avusese de facut aici, facuse !...  
 
autor florentina craciun  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
ASCUNS IN PADURE / Florentina Crăciun : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 483, Anul II, 27 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Florentina Crăciun : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentina Crăciun
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!