Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Elena Buică, Toronto, Canada         Publicat în: Ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011

Arizona - O lume ivita in mijlocul desertului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

După cele zece săptămâni petrecute în România, ajunsă acasă, nici n-am avut răgazul necesar adaptării la diferenţa celor şapte fuse orare, că am plecat împreună cu ai casei, de-a curmezişul Americii, adăugând încă alte trei fuse orare până la Arizona. După forfota românilor, ca toţi europenii aflaţi mereu în zorul treburilor, nu de puţine ori agitaţi, gesticulând şi vorbind tare, contactul cu calmul oamenilor de pe acest mare continent, mi s-a părut o binefacere. 

În timpul călătoriei, printre gene, mă vedeam în cafeneaua/cofetărie clujeană “Tineretului” (cred că era numele oficial) numită de toţi, de fapt, “Arizona”, pe vremea când era frecventată de literaţi, studenţi şi mai toată intelectualitatea oraşului. Am păstrat multe amintiri frumoase de acolo, vizitând-o des, fiindcă şcoala la care profesam era la doi paşi de aceasta cafenea, aflată în plin centru, lângă Libraria Universitaţii. In acei ani ai tinereţii, în această cafenea, am visat prima dată să vizitez acest stat american. Între această dorinţa şi înfăptuirea ei s-au scurs aproape 40 de ani. Faima statului Arizona cu capitala la Phoenix, a fost dată de Marele Canyon de pe valea râului Colorado, dar şi de deşertul şi munţii săi, precum şi de indienii Apache şi Navaro, cowboy şi populaţiile hispanice, locuitorii acestor locuri care au inspirat nenumaraţi artişti şi cineaşti.  

Drumul acesta lung l-am făcut cu popasuri, cu maşina noastră, dar şi cu avionul. Prima impresie a fost aceea a unui imens teritoriu sterp şi nisipos, luat în stăpânirea unui soare nemilos. Întinsul deşert m-a trimis cu gândul la locurile pentru habitat căutate de când e lumea lume şi omul om pe pământ, acele locuri unde apa se întâlneşte cu pământul. Apa, acest element fundamental din care suntem şi noi făcuţi în proporţie de 70%, trebuie să fie la îndemâna omului pentru supravieţuire, dar în Arizona, oamenii şi-au ales să trăiască pe un teren atât de lipsit de apă, aşa cum puterea minţii mele nu reuşea să înţeleagă. Întinderile lipsite de apă ni s-au înfăţişat în imagini parcă nepământeşti, parcă aparţinând altei lumi, oferindu-ne multe imagini cu răni adânci şi suferinţe ale pământului, dar şi multe dovezi ale marii puteri de adaptare a omului. Din loc în loc apăreau copacei pitici, jnepeni, ierburi perene, plante chircite, dar mai ales, o lume foarte felurită de cactuşi care, mai ales pentru băştinaşi, au servit ca hrană, din care făceau supe, mâncăruri, tot felul de preparate interesante, gemuri – şi tot cactuşii le astâmpărau şi setea.

Privind întinderile de cactuşi şi plante pitice, simţi lupta eroică pentru supravieţuire şi îţi vine să îţi strigi bucuria în faţa negrăitoarei dovezi că viaţa este biruitoare. Câteva bogăţii ale acestor locuri din Arizona, arama, bumbacul, vitele şi citricele, au chemat oamenii din alte părţi care au răspuns “prezent”. Au început să îşi fertilizeze terenurile, să aducă apă de la distantă de mii de kilometri sau de la mari adâncimi. Prin muncă şi pricepere, adaptându-se treptat, au reuşit să facă adevărate oaze de verdeaţă şi de frumuseţe care îţi stârnesc mare admiraţie pentru ce poate face omul pe acest pământ. În aceste zone, viaţa se desfăşoară în normalitate şi în deplină frumuseţe. Aceste oaze pline de verdeaţă, flori, fântani arteziene şi de dinamica vieţii contrastau puternic cu pustiul arzator aflat, uneori, în imediată apropiere, îţi dau senzaţia de ireal. Locuitorii s-au adaptat şi le place aici. O doamnă născută pe aceste meleaguri, ne povestea că a plecat pentru un an în Europa, la fiica ei, dar nu a putut să suporte clima şi s-a înapoiat după două luni. Parcă nu-mi venea să cred, pentru că acest teritoriu mi s-a părut foarte fierbinte. Abia după ce am stat acolo vreo săptămâna am înţeles mai bine ce spunea. Căldura fiind uscată, se poate suporta mai uşor decât zilele zăpuşitoare din Toronto, unde eşti îndemnat să fugi la adăpost. Aici e soare tot timpul şi te invită doar la o dulce leneveală, dar nu la stat în casă. 

Printre primele obiective propuse pentru vizitat a fost localitatea Sedona. In drumul nostru ne-am oprit să vizităm un castel al lui Montezuma, dar nu am avut mult timp de stat pe acolo, aşa că ne-am mulţumit cu împrejurimile lui. Acolo am găsit un lac, o fântână de fapt, într-un loc ascuns, unde nu te-ai fi aşteptat, o incredibilă oază de supravieţuire pentru oamenii lui Montezuma. Acolo am vazut cum acei oameni îşi făceau case în zidul vertical al muntelui. Am văzut, aflat şi învăţat multe. Am aflat că într-un teren atât de arid cum e cel din Arizona, locurile cu apă sunt considerate locuri sacre. Sunt locuri în care apa este sărbătorită pentru ca este atât de preţioasă. Viaţa acolo, depinde parcă de toana zeilor locali care trimit picul de apă anual când au ei chef, din care cauză rugăciunile şi ceremoniile din jurul ideii de apă sunt parte din tradiţiile locale transmise cu grijă din generaţie în generaţie. 

Fântâna Montezuma este şi ea un fenomen deosebit. E o fântâna fără fund în care vine apa zilnic, din străfundul pământului. A fost creată printr-un accident al naturii acum 11.000 de ani. Apa vine din strafunduri şi se scurge printr-o cascadă în imediata apropriere a fîntânii. Este caminul unor specii de animale şi plante care nu se mai găsesc nicaieri pe toată planeta. De mii de ani a servit ca oază pentru viata salbatică, dar şi pentru oameni. Impresionant! De acolo am continuat călătoria spre Sedona. O altă minune a naturii. 

Sedona, care atrage cam 3,5 milioane de turişti pe an, este aşezată într-o zonă despre care se spune că are puteri miraculoase cu darul de a insufla fortă, de a întineri şi de a stimula privitorul. Am stat cu ochii şi asupra cerului de o mare limpezime să vedem dacă zărim vreun OZN, căci Sedona este celebră şi pentru OZN-uri, locul preferat al extratereştrilor despre care s-au facut mai multe fotografii şi s-au depus multe mărturii. Este considerată zona apariţiei îngerilor şi al vindecărilor miraculoase. Aici se desfăşoară multe activităţi paranormale. Zona dimprejur este deosebit de frumoasă. Am venit pe un drum şi ne-am întors pe altul, ca să putem cuprinde cu ochii cât mai multe imagini pe care le-am dus cu noi ca pe un dar al frumuseţilor rarisime ale lumii. Rocile roşii sunt ca niste monumente. Faimoasele roci Belle Rock şi Cathedral Rock sunt adevarate castele naturale capabile să impresioneze şi pe cei mai puţin sensibili turişti. 

După părerea mea, cred ca am mai întâlnit în Arizona şi un alt loc cu puteri miraculoase. Într-una din zile, trecând prin frumosul oraş Tucson, cel de al doilea mare oras al Arizonei, sediul cunoscutei University of Arizona, situat la 180 km distanţă spre sud faţă de capitala Arizonei, Phoenix, am ajuns şi la o veche biserică a misionarilor franciscani “Mission San Xavier del Bac” în localitatea Tohono O`Odham. Absolut impresionantă cladire, frumos pictata de pictori care au renovat şi Capela Sixtină, de aceea este numita şi Capela Sixtina a lumii noi. Biserica era închisă, n-am putut intra, dar am fost răsplătiţi de frumuseţile care o înconjurau. Zeci şi zeci de soiuri de cactuşi, înfloriţi în culori vii, erau  cultivati cu aleasă pricepere în curte şi împrejurimi, pe care nu pridideam să-i fotografiem.  

Dar mai mult ca orice, ne-a tulburat un fenomen, pe care nu putem să-l punem decât pe seama miracolelor. Lângă biserică era un dâmb cu o cruce mare alba în vârf. Andaluza, fiica mea, şi Tibi, soţul ei, au urcat curioşi pe dâmb. Nu mică le-a fost surpriza să găsească o grotă în munte cu o împrejmuire cu gard, şi o statuie a Fecioarei Maria, replică a celei aflate la Lourdes, Franţa. Dealul oferea o frumoasă panoramă a complexului bisericesc. Acolo au aflat ei ca si-a făcut apariţia Fecioara Maria. Această grotă păstrează o mulţime  de icoane şi cruci. Aici s-a petrecut un mister. În liniştea deplină, atât Andaluza, cât şi Tibi au auzit clar dincolo de grilajul de fier forjat, că s-a produs un zgomot ca ciocnirea a doua sticle şi aerul s-a umplut de un parfum cu totul deosebit. Au fost cuprinsi de un tulburător mister care se petrecea sub ochii lor. Au coborât albi la faţă.
 
In drumul spre aceste locuri, am vizitat o rezervaţie naturală, Picacho Peak. Ni se aşterneau înaintea ochilor frumuseţi ale zonei deşertice cu alte valori decât cele cunoscute de noi, pe care abia acum le descopeream. Din loc în loc, erau amenajate spaţii pentru odihnă şi recreere. “Nu sunt şerpi care să tulbure odihna vizitatorilor?” l-am întrebat noi pe paznic. “Se mai întâmplă câteodată să vină cineva care să se plângă de prezenţa câte unui şarpe, dar noi ne ducem şi cu grijă îl mutăm în altă parte”. 

Capitala Arizonei, Phoenix, este un oraş modern, plin de viaţă, care nu lasă cu nimic impresia c-a luat naştere de-a dreptul pe pustietăţi nimicite de soarele necruţător. Are patru milioane de locuitori împreună cu localităţile suburbane, dar cu o rată de creştere vertiginoasă, si pentru că  s-au construit multe locuinţe care au devenit acceptabile ca preţ. Clădirile moderne îşi etalează frumuseţile în deplină armonie cu spaţiile şi clădirile învecinate. Frumuseţea oraşului este îmbogăţită de parcuri, grădini, fântâni arteziene, spaţii de joacă pentru copii şi alte mijloace de recreere. In vecinatatea capitalei Phoenix ne-a atras şi frumuseţea casei şi arhitectura ieşită din comun a celebrului arhitect Frank Lloyd Wright. Porţile şi chiar semnele de circulaţie din  preajmă erau făcute în stilul naturii deşertice, ca peste tot unde a intervenit mana omului în acest deşert. In ţesătura drumurilor noastre am poposit şi la Flagstaff, ultimul oraş înaite de Marele Canion. Aici ne-am petrecut două ore într-un magazin cu produse ale indienilor şi nu am plecat cu mâna goală. 

Timp de o săptămână cât am petrecut în Arizona n-am putut să cuprindem toate imaginile inedite, de-a dreptul fascinante. Din când în când am mai notat câte ceva deosebit. Palmierii, dar şi alte plante au frunzele acoperite cu un strat subtire de ceară ca să nu se deshidrateze. Sclipesc în bătaia soarelui, oferindu-ţi o imagine neobişnuită. Soarele şi luna au alt traseu pe cer decât suntem obişnuiţi să vedem în zona în care trăim. La amiază, soarele străluceşte deasupra capului şi umbra noastră era aproape sub picioare. Şi luna nouă, mult mai mare decât o ştim, ca o secere subţire, pe un cer incredibil de limpede, în amiaza zilei, am vazut-o   deasupra capului nostru. In Arizona nu este nevoie să schimbe ceasul pentru orarul de vara. Ziua este egală cu noaptea aproape tot anul. Seara se lasă brusc, la ora 7,13 apune soarele şi peste un sfert de ora este întuneric deplin. 

Impresia care ne-a însoţit tot timpul şi cu care am plecat, ca o concluzie, este aceea a unor aglomerări de imagini neobişnuite, ca în vise, despre care îţi vine să te întrebi dacă le-am văzut cu ochii noştri sau numai aievea, dar care îşi pastrează forţa vie de a te chema înapoi. Şi ne gândim chiar să raspundem acestei chemari dacă ne va sta in putinţă, caci sunt multe alte chemări cărora le auzim glasul. Şi nu puţine sunt cele care ne striga cu glas tare.
  

Referinţă Bibliografică:
Arizona - O lume ivita in mijlocul desertului / Elena Buică, Toronto, Canada : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 319, Anul I, 15 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elena Buică, Toronto, Canada : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Buică, Toronto, Canada
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!