Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Argument
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Oricâtă amploare şi claritate a evaluărilor istorice ar fi reuşit să aibă cineva, odată cu abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, la 30 decembrie 1947, poate că ar fi fost foarte greu ca să imagineze tabloul de azi al unui republicanism armat şi cimentat, într-atât de rezistent cum este! Era de neconceput, după o monarhie care a modernizat ţara şi a ridicat-o între civilizaţiile vestice, rămase până azi moderne şi prospere, în timp ce noi am regresat, favorizarea şi construirea sistematică şi progresivă a structurilor de tipul „stat în stat”. Era de neconceput ca libertatea românilor, drepturile şi siguranţa lor să fie repartizate peste drepturile omului, cu neputinţa salvării. Era de neconceput ca ordinea naţională să devină proporţionată nu de legi care o apără ci de legi cu lacăte şi cu mai multe chei dintre care, rând pe rând, una descuie şi alta încuie. Era de neconceput ca România să atingă paroxismul unui stat de tip poliţienesc în care cetăţenii să fie hărţuiţi, împresuraţi de anchetatori care să se desfăşoare prin localităţi, să sechestreze, să intimideze şi să înspăimânte oamenii, inducându-li-se frica pentru viitoarele alegeri, frica faţă de propriul drept la vot, neîncredere în confidenţialitatea votului.  

Era de neconceput să li se administreze românilor manevre primitive ale imputării şi condamnării exercitării drepturilor sale, să fie hărţuiţi în maniera bolşevico-securisto-comunistă, prin activarea presiunii şi barbarismului mijloacelor perfidiei interogatoriului.  

Era de neconceput ca dreptatea să cadă surmenată într-o adormire senină care exersează apogeul răbdării, în stive de dosare, să domine condamnarea prin scenarii de panică şi muzică a cătuşelor. Era de neconceput interogarea forţată, ilegală şi condamnarea în masă a poporului român pentru nimic altceva decât pentru ardoarea de-aşi rupe paşnic lanţurile, refuzând tirania, încercând să curme dominaţia unui regim înţepenit şi apărat de gărzile celei mai crunte tiranii, celei mai sfidătoare încenuşări a demnităţii umane, celei mai colosale insaţietăţi a furatului inimaginabil!  

Poporul român luptă şi azi pentru eliberare, pe calea cea mai democratică a votului şi întocmai aceasta îl transformă brutal într-o masă manevrată de către disperaţii după putere, având în avantposturi pe servanţii politici. Poporul român îşi exercită dreptul democratic la vot iar puternicii puterii şi acoliţii îl acuză de atentat la democraţie, poporul român îşi apără drepturile constituţionale, iar puterea şi acoliţii reinventeză constituţia, o adaptează conspiraţiilor împotriva statului, împotriva poporului, a drepturilor şi libertăţilor sale. Poporul român se apără şi se manifestă în coordonatele regulilor statului de drept, iar puterea şi acoliţii activează o lovitură de stat pe care o atribuie ilogic poporului şi Parlamentului.  

Considerat de mulţi români un preşedinte suspendat şi demis, ajuns „guvernator” al României cu umbre în orizontul lui vizual şi memorial, Traian Băsescu este apreciat de mulţi analişti drept un politician cu variaţii de exprimări inconstante în unitatea lor, exprimările fiind preponderent, o magistrală operă distructivă, destabilizatoare, a Statului român.  

Aceasta se datorează faptului că de atâtea ori, Traian Băsescu a tensionat cotidianul, activând învrăjbiri etnice, zdruncinând rărunchii ţării, încordând până la limita opunerii rezistenţei, până la frontiera brutalităţii şi mitocăniei, alunecând în delir, aberând şi asasinând istoria, geografia, cultura, educaţia, tradiţiile şi aspiraţiile româneşti, insultând pe istorici, pe academicieni, pe majoritatea oamenilor politici, chiar şi din garda lui de partid şi clan.  

În anul 1946, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman vorbea despre Regele nostru, parcă într-adins ca o replică lui Traian Băsescu: „Majestatea Sa Regele Mihai I al României a dat dovadă de un comportament excepţional de merituos în exercitarea unui serviciu remarcabil pentru cauza Naţiunilor Aliate în lupta lor împotriva Germaniei hitleriste”; „În culminarea eforturilor sale, pe 23 august 1944, deşi capitala lui era încă dominată de trupele germane, el personal, din propria lui iniţiativă şi în completă nepăsare pentru siguranţa lui personală, a dat semnalul pentru o lovitură de stat ordonând gardelor palatului său să aresteze pe dictator şi principalii lui miniştri. Imediat apoi, într-o inspirată proclamaţie către ţară adresată la radio, el a declarat ţării decizia lui de a scoate România de sub jugul nazist şi a chemat să se întoarcă împotriva trupelor germane şi să ucidă, să captureze prizonieri sau să-i alunge din ţară”; „Prin judecata lui superioară, prin ascuţimea acţiunii sale şi prin înaltul caracter al cârmuirii sale personale, Regele Mihai I a adus o contribuţie extraordinară la cauza libertăţii şi democraţiei”.  

Actualul preşedinte român, suspendat şi demis, cu o tinereţe vânturată pe apele lumii, nu crede în cuvintele preşedintelui american şi nici nu le prea cunoaşte. Nu crede şi nu este interesat de gemetele ţării, ori de scrâşnetele ei…! Pe Traian Băsescu nu îl preocupă ceea ce spun istoricii, academicienii, nimeni! Traian Băsescu, desenatorul de ţară, dezmembratorul a toate muchiile care ansamblează statalitatea românească, Traian Băsescu, agitatorul, clocotitorul apelor în care îneacă întreaga elită românească, survolează ca un uliu, ori bântuie ca o fantomă întunecată România şi adânceşte minciuna, ura, învrăjbirea! Traian Băsescu crede că România este a lui! Traian Băsescu este corigent la geografie şi istorie, dar e mitocan cu magna cum laude!  

Acest comportament nu este altceva decât o faţă a marii trădări naţionale din partea preşedintelui care acuză pe Majestatea Sa Regele Mihai de lipsa credinţei faţă de ţară, de trădare şi vânzare a ţării ruşilor.  

Unii politicieni şi scribălăii lor omit sau nu ştiu faptul că România a fost degajată ca o minge, lui Stalin, de către marile puteri vestice, în 1944, la Yalta, prin Winston Churchil, care a consfinţit împărţirea hălcilor din Europa, pe un şerveţel. România se afla deja încătuşată şi jucată la ruleta politică de către Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Emil Bodnăraş, A. I. Vârşinski şi consilierii lui sovietici. Unii politicieni de acum nu au suficientă demnitate spre a respecta pe ultimul supravieţuitor dintre şefii de stat în funcţie, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, respectat şi invitat astăzi la evenimentele lumii de cel mai înalt nivel. Ei ţintesc veştejirea imaginii României în lume, şi aşa, destul de compromisă. Sunt şocante şi inconstante opiniile acestea din partea unora şi aceloraşi care au condamnat de formalitate, într-o plăcere a delirului, comunismul în Parlament, în anul 2006, înfierând „abdicarea forţată a Regelui Mihai”, cum spunea înainte de a se schimba, preşedintele Traian Băsescu.  

Poporul român nici nu poate răbda la nesfârşit chinul, sărăcia, nedreptatea, despiritualizarea, nici nu mai are resursele de încredere spre a mai aştepta mult libertatea, scăparea din jug. Biserica, în totalitatea confesiunilor religioase nu face nimic, aşezându-se nu resemnată ci pur şi simplu indiferentă faţă de obidirea poporului, într-o acceptare tacită, convenabilă pentru o parte dintre ierarhi, a evenimentelor care decurg din culcarea la pământ a naţiunii române. Politica a devastat credinţa, cu Biblia pe capotele maşinilor! S-a distrus fiecare lumină a credinţei, câtă vreme Biblia a ajuns un instrument de tortură morală, de manipulare, de consimţire sub presiune a unei vinovăţii inexistente. Biserica, dacă nu a condamnat această procedură se subsumează la nivel principial unei complicităţi tacite.  

Aceasta se întâmplă acum când politica orchestrată de politicieni şi servanţii lor animaţi de o cruzime atroce faţă de propriul popor, a destabilizat familiile, punând ură între fraţi, învrăjbind vecin cu vecin, prieten cu prieten, localitate cu localitate, şi chiar ţara, cu alte ţări!  

Poporul român este atras într-o procedură de înspăimântare, pregătindu-i-se condamnare după condamnare, încolţit în anchete bestiale, ducându-şi crucea unei pedepse fără vină. Justiţia de acest tip e însufleţită azi în România, fără teama tragerii la răspundere a celor care o exercită defectuos, pe când oamenii sunt în masă transformaţi în justiţiabili, „puşcăriabili”înhăţaţi pentru interogatorii, chiar şi de la slujbe... a fost ridicată până şi o mamă care-şi alăpta pruncul şi dusă la Procuratură pentru anchete, smulgându-i-se copilul de la piept... Vor mai avea de acum oamenii curaj ca să voteze? Poate că aceasta se şi doreşte, poate că scopul terorii este ca la viitoarele scrutinuri să meargă la urne numai cei ce revigorează o cale diabolică pentru români!?  

S-au răscolit localităţile fluturându-se fals procedura justiţiară, s-au adunat liste, s-au mutat buletinele de vot dintr-un birou într-altul, de la o instituţie la alta, în afara oricărui control şi a asumării unei răspunderi, violându-se secretul votului... totul pare pregătirea arsenalului de luptă, o instrucţie militară înaintea începerii unui război!  

Aproape nimeni nu mai poate opri furtuna dezlănţuită împotriva oamenilor!  

La ce ne putem aştepta să se întâmple cu oamenii care astăzi sunt hăituiţi şi cum să mai sperăm că răul poate fi oprit dacă acum se acţionează sub ordin, în favoarea lui, într-o ţară care nu mai are ordine, şi în care nu există răspundere legală a celor ce anchetează sau judecă greşit, într-o ţară în care legea este abuzată şi la dispoziţia dictaturii?  

Ţara se întreabă azi unde îi sunt conducătorii. Cine are în mâinile sale destinele oamenilor?! Ţara nu mai înţelege nimic, este împrăştiată, speriată de acţiuni parapolitice, îşi caută ceva şi pe cineva să o readune şi să o reaşeze.  

Încă din pruncia republicii s-a declanşat în România chinuirea până la insuportabil a naţiunii, pentru ca azi să ajungă o navă ancorată în cherhanaua vapoarelor eşuate iar românii un popor naufragiat pe insula corsarilor. O insulă devastată de uragane, intrigi, ură, mitocănie, învrăjbire naţională! O insulă descurajatoare în care este culcată la pământ crucea spiritualităţii româneşti. O ţară în care fratele îl trădează pe frate, oamenii nu mai au mamă şi tată, fiecare, atacă pe fiecare.  

Ce destin poate să aibă o ţară ca România care, deşi are un Rege, se lasă culcată la pământ de unii politicieni, sau preşedinţi aflaţi întotdeauna sub un partid?  

Niciodată, până în sinistrul decembrie 1947, al abdicării forţate a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României şi până la proclamarea republicii ilegitime, nu au existat în ţara ctitorită de regii Daciei, de voievozii Principatelor şi Regii Regatului României, preşedinţi şi prezidenţialism!  

Prognozaţi prin ideologiile şi dogmatismul primitivismului ideologic lipsit de adevăr şi inteligenţă, desemnaţi într-o manieră de organizare tribală, drept stăpâni, tătuci, sori luminători în inima istoriei, de către regimul comunist de la Moscova, preşedinţii de ţară ai noştri, compun o gamă diversă de profesii, care nu au nicio afinitate cu funcţia de şef de stat: un neuropsihiatru (între 1947-1952), un avocat (între 1952-1958), alt avocat (între 1958-1961), un electrician (între 1961-1965), un ceferist (între 1965-1967), o calfă de cizmărie între (1967-1989), un inginer hidrotehnic (între 1990-1996 şi 2000-2004), un geolog, (între 1996-2000) şi un ofiţer maritim, din 2004, până în prezent suspendat de două ori de către Parlament şi demis o dată de către naţiune, dar menţinut la putere, împotriva voinţei românilor.  

Sub călcâiul greu, strivitor, al politicului, în loc să răsară steaua României Restaurate, se prăbuşeşte întunericul asupra speranţelor poporului român. În loc să avem bunăstare şi pace sufletească în ţara noastră, suntem cerşetorii ţărilor străinătăţii, în care europenii trec pe lângă noi, cu mâna pe buzunare. Istoria este distorsionată în stilul pamfletar satiric vulgar şi insultător, declaraţiile politicienilor exersează paroxismul şi au ecou în acţiunile docile, de vasalitate!  

În acest moment foarte greu pentru români trebuie o reîndreptare salvatoare a ţării zguduită de convulsii care au la bază dictatura politicului!  

Ceea ce zdruncină azi societatea românească exemplifică faptul că monarhismul poate fi un factor de stabilitate. Vocea străzii are un astfel de ecou. Niciun sacrificiu nu va fi eficient în măsura în care se îndepărtează un rău aşezându-se în locul lui un altul, chiar dacă nu în egală măsură, nici mai mare, deoarece, dincolo de răul la care s-a ajuns nu mai poate fi nimic mai rău.  

Acum ne întâlnim cu încă o şansă dintre atâtea pe care poporul român le-a avut în istoria sa şi este din nou momentul să înţelegem că dacă nu vom avea un rege care să nu fie sub niciun partid se va ajunge iar şi iar, guvernare cu guvernare, la situaţii de criză!  

Majestatea Sa Regele Mihai trebuie readus fără echivoc la Tronul României, un fapt de îndreptare istorică şi salvare naţională care trebuie precedat de schimbarea actualei Constituţii cu o Constituţie ce consfinţeşte Monarhia Constituţională în România. Drumul spre aceasta e pornit şi totul depinde de acum de voinţa comună şi lucidă a românilor, dar şi de libertatea de a o aplica!  

Realizatoarea tv, remarcabilă, Marilena Rotaru, a pornit de decenii această luptă. Este omul din media românească cel mai considerabil înrolat în cauza românească rezolvabilă prin restaurarea Monarhiei Constituţionale. În tot acest timp, dar cu cea mai ascuţită sabie deasupra sa azi, a luptat cu armele culturii, iar acum o face şi adunând în juru-i, în calitate de copreşedinte al Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei, mulţi români. Pentru aceasta, dectractarii nu întârzie. Presa începe să fie încărcată cu multe comentarii adverse, iar emisiunea pe care o realizează, „Ora Regelui”este ameninţată şi chiar condamnată şi stă sub pericolul sancţionării – să sperăm că nu al desfiinţării!  

Este revoltător ! Chiar şi după mai mult de o jumătate de veac, de când Majestatea Sa Regele a fost abdicat, iar republica a fost impusă cu tancurile sovietice, după ce am plătit cu jertfa supremă a mii de români care au manifestat pentru dreptul la libertate, ni se interzice să prevedem o Românie Restaurată, reaşezată pe coordonatele istoriei de pe care a fost deplasată, odată cu înstăpânirea moscovito-comunistă!  

Ce rol ar mai avea libertatea la opinie, în măsura în care se interzice dezbaterea problemei monarhice?! Ce rol ar mai avea elitele în renaşterea dreptului la speranţă a naţiunii române, dacă sunt condamnate la tăcere, sau la opinii premeditate, la dictate?  

Cu ce drept, republicanii se pot impune atacând verbal pe Majestatea Sa Regele şi abjurând Monarhia, pe când elitele României, dar şi oricare alt român liber, nu pot uza de forţa morală şi intelectuală activă, de a participa la binele României, cel puţin în cadrul unor dezbateri publice care sunt plasate într-o configuraţie neschimbată din întunecaţii ani ai dictaturii, a interzicerii dreptului la gândire şi vorbire?!  

Doamna Marilena Rotaru realizează o emisiune culturală care nu trebuie să fie atacată, într-un continuum de impuneri doctrinare comuniste! Doamna Marilena Rotaru şi emisiunea „Ora Regelui”trebuie eliberate din nou, aşa cum ne-am eliberat în 1989?! O vom face! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

Referinţă Bibliografică:
Argument / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1083, Anul III, 18 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!