Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Arad-Alba Iulia-1918
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

SĂ NU UITĂM SĂ NE ADUCEM AMINTE! 

 

 

 

ARADUL a fost creuzetul Marii Uniri! 

Aici s-a topit într-un singur Gând Ideea Unirii Noastre Nationale! 

Aici a fost centrul primei guvernări româneşti asupra Transilvaniei, aici şi-a desfăşurat activitatea, timp de o lună, Consiliul Naţional Român Central, înfiinţat la 30 octombrie 1918 la Budapesta de unde şi-a mutat sediul în 2/3 noiembrie 1918 la Arad, liderii lui fiind avocaţii Ştefan Cicio-Pop, Ioan Suciu, profesorul Vasile Goldiş, muncitorul Ioan Flueraş. 

Aici şi-a avut sediul comanda gărzilor naţionale româneşti, aici a fost redactată Hotărârea istorică pentru UNIRE! 

În sala de gimnastică a Şcolii civile de fete, în 3/16 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central stabileşte ca dată a Marii Adunări Naţionale “ziua de 1 decembrie stil nou”. 

Privind locul de desfăşurare au rămas în discuţie Alba Iulia şi Blajul, optându-se în cele din urmă pentru Alba Iulia: Alba Iulia a fost unul din cele mai importante centre ale Daciei romane; Alba Iulia a fost centrul celei dintâi uniri politice a ţărilor române, prin mintea şi sabia lui Mihai Viteazu; Alba Iulia a fost locul martiriului lui Horea, Cloşca şi Crişan şi al întemniţării lui Avram Iancu . Era oraşul cu cele mai numeroase şi mai adânci semnificaţii în istoria poporului român din Transilvania”. 

(Ştefan Pascu, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia). 

În ziarul Românul, Anul VII, joi, 8/21 noiembrie 1918, Nr.11, pe prima pagină se publica Convocarea Marii Adunări Naţionale de La Alba Iulia:  

Istoria ne cheamă la fapte. Mersul irezistibil al civilizaţiunii omeneşti a scos şi neamul nostru românesc din întunericul robiei la lumina cunoştinţei de sine. Ne-am trezit din somnul de moarte şi vrem să trăim alături de celelalte naţiuni ale lumei, liberi şi independenţi. În numele dreptăţii eterne şi a principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor, principiu consacrat acum prin evoluţiunea istoriei, naţiunea română din Ungaria şi Transilvania vrea să-şi hotărască iarăşi soarta sa de-acum înainte.  

Toate neamurile din preajma noastră şi-au determinat viitorul prin rezoluţiuni în conformitate cu sufletul lor naţional.  

E rândul nostru acum. Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania are să-şi spună cuvântul său hotărâtor asupra sorţii sale şi acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă, el este chiar aşteptat, pentruca la gurile Dunării şi pe drumul larg, unde se comunică pulsul vieţii economice între Apus şi Răsărit, să se poată înfăptui ordinea, şi neamurilor prejmuitoare să li-se procure tigna trebuitoare la munca binecuvântată spre desăvârşirea umană. 

În acest scop convocăm 

ADUNAREA NAŢIONALĂ 

a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania la Alba- Iulia, cetatea istorică a neamului nostru, pe ziua de Duminică 18 Noemvrie v.(1 Decembrie st. n.) a.c. la orele 10 a.m. 

...Fii tare, neam românesc, în credinţa ta, căci iată se apropie ceasul mântuirii tale. 

Amin şi Doamne ajută! 

Arad, 7/20 Noemvrie 1918 

MARELE SFAT AL NAŢIUNII ROMÂNE DIN UNGARIA ŞI TRANSILVANIA 

Dr. Gheorghe Crişan Dr. Ştefan C. Pop 

Secretar prezident 

 

Tot în ziarul Românul din Arad, nr. 17 / 1918, în articolul Golgota, întâlnim aceste zguduitoare cuvinte: 

Batjocoriţi am fost şi scuipaţi, defăimaţi, căci n-aveau ochi să ne vadă. Şi ne-au prins şi ferecat, ne-au închis şi judecat, căci drept n-aveam să ne plângem. Când ceream apă, ne dădeau oţet, când ceream aer nu ne încăpeau temniţele, iar când ceream lumină, astupau şi cea din urmă ferăstruie, căci cutezam să cerem. Trupurile noastre în lovituri se stingeau, să ne doară şi sufletul şi dacă ar fi avut putere ne-ar fi sugrumat în pântecele mamelor noastre, să nu ne mai naştem, căci pieirea ne-o voiau... Maşteri ai ţinuturilor ce le locuim de când a luat fiinţă neamul nostru, ne-au făcut slugi şi robi şi veacuri de-a rândul tot noi am fost venetici şi barbari... 

Fără corifeii ei, fără Vasile Goldiş, Ştefan Cicio- Pop, Ioan Suciu, Ioan Flueraş, Romul Veliciu, Sever Bocu, Aurel Vlad ..., Alba Iulia, 1918, nu ar fi existat! 

Poate mai târziu, mult mai târziu... 

Documentele vremii o spun! Documentele vremii, încă, există! Documentele vremii nu mint! 

O spune şi unul, născut acolo, lângă tâmplele cărunte ale Apusenilor săi, unul care a copilărit toată viaţa prin adevărurile acestor Munţi, unici în măreţia şi în durerile lor! Unul care a stat de vorbă cu cei plecaţi Acolo, la Reîntregirea Neamului ! 

Să nu uităm să ne aducem aminte: UNIREA nu se putea întâmpla –înfăptui- aici la ARAD, la Târgovişte, la Cluj!  

Chemarea a fost înspre Alba Iulia, Alba lui Mihai, Alba lui Horia, Alba Iancului, a celui pălmuit între zidurile Cetăţii sale! 

Da, CHEMAREA a pornit de AICI! 

Ca dovadă, iată şi Rugăciunea, rostită atunci, pe Câmpul speranţelor noastre! 

Şi ea fost zămislită aici la Arad! 

ARAD-ALBA IULIA! 

O Vocală sigură din Vocabularul existenţei noastre! 

 

Părintele dr. Gheorghe Ciuhandu, directorul revistei Biserica şi Şcoala, în nr. 49-50 din 4 Dec. 1938, făcea precizarea că D-sa este autorul acestei Rugăciuni care a fost citită în toate bisericile din Mitropolie şi după Adunarea Naţională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918. 

O spunea aceasta în vremea când se împlineau 20 de ani de când Românii de dincoace de Carpaţi au rupt lanţurile robiei, când ” s-a prăbuşit piatra milenară de pe mormântul libertăţii naţionale!” 

Ce cuvinte mari, ce simţăminte nobile, câtă dumnezeire în acest Adevăr! 

Adevărul Sfintei Treimi Româneşti- 

TRANSILVANIA- MOLDOVA şi ŢARA ROMÂNEASCĂ! 

 

 

 

RUGĂCIUNEA DE LA ALBA IULIA 1918 * 

 

Doamne, Dumnezeul nostru, Tu Eşti Părintele nostru; Tu ai văzut strâmtorarea părinţilor noştri şi ai auzit strigarea lor, căci se făcuseră ei ca floarea în brumă şi plecat spre pulbere era sufletul lor şi trupul lor lipit de pământ. 

Tu ai împlinit şi cu noi ceeace ai făgăduit de demult: Sfărâma-voiu jugul de pe tine şi voiu rupe legăturile Tale; lărgi-voiu hotarele Tale, aduna-vă-voiu dintre popoare şi vă voiu strânge din ţările unde sunteţi împrăştiaţi; restătornici-voiu judecătorii tăi, ca mai înainte, şi sfetnicii tăi ca la început. 

Tu, Doamne, celce deslegi pre cei ferecţi în obezi şi ridici pe cei spurcaţi, ajutatu-ni-ai de am bătut războiul cu veselie şi am gonit pe fiii trufiei. Mântuire ai trimis şi nouă, poporului Tău, şi toate marginile pământului văd mântuirea Dumnezeului nostru. 

Tu, Doamne, sălăşluit-ai mărirea în pământul nostru, căci întorcându-Te, Dumnezeule, ne-ai înviat pre noi, şi norodul tău se veseleşte de Tine: 

Cunoaşteam, Doamne, că ai împlinit cuvântul Tău, că împăraţia dela un neam la altul se mută, pentru strâmbătăţi şi sumeţii şi că numai dreptatea înalţă neamul, iar păcatul împuţinează seminţiile. 

Cunoaştem, Doamne, şi mărturisim că şi acum abaterile noastre multe sunt; păcătuitu-Ţi-am; după iubirea de argint ne-am abătut; uitat-am că pe sine se pierde cela ce ia daruri şi că mai bun e puţinul celui drept, decât avuţia multă a păcătoşilor. Păcătuitu-Ţi-am şi noi şi părinţii noştri, şi străinii vor iarăşi să trămute hotarele noastre. 

Doamne, aducemu-ne aminte de cuvântul Tău, că drumul păcătoşilor este netezit cu pietri şi la sfârşitul lui este groapa iadului; rugămu-ne deci, Ţie Dumnezeului nostru, celce ne ispiteşti pre noi ca şi pe părinţii noştri: Tu ştii, că nu este om care să nu greşească; milostineşte-Te spre noi şi ne binecuvântă, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte. 

Doamne Dumnezeul nostru, pace dă nouă, pace peste pace, celor de departe şi celor de aproape; Doamne, mântuieşte-ne şi ne curăţeşte de păcatele noastre, pentru numele Tău; 

îndreptează urmele noastre şi faptele noastre, ca să locuim în locul acesta, şi să luăm mărire mare şi nume veşnic şi să lăudăm numele Tău cel sfânt. 

Veniţi, deci, să ne închinăm şi să cădem Domnului şi să plângem înaintea Lui şi să-i făgăduim, zicând: Iată, noi şi feciorii şi fetele noastre, şi fraţii şi surorile noastre, umbla-vom întru aşezământul egii părinţilor noştri. 

Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, cel puternic, cel înfricoşat, celce păzeşti legământul şi mila, celce şezi pe Heruvimi, Tu singur eşti Dumnezeu, al tuturor împărăţiilor pământului; iată, noi venim la Tine, că Tu eşti Dumnezeul nostru; Tu înviezi toate şi Ţie se închină oştile cerurilor, şi a Te cunoaşte pe Tine, dreptate desăvârşită este. 

Adu-Ţi aminte, Doamne, de toate soborniceştile şi apostoleştile Tale Biserici, cari se întind pre pământ, dela o margine până la alta, de toate popoarele şi de toată turma Ta.  

Varsă întru inimile noastre, ale tuturora, ceresca Ta pace, şi ne dăruieşte şi nouă pace în viaţa acesta. Îndreptează pe Regele nostru, Oastea, Sfaturile, Comunităţile, dimpreună cu intrările şi ieşirile noastre, în pace... Păzeşte, Doamne, Stăpânia robului Tău, a drept credinciosului şi de Hristos iubitorului nostru Rege. Supune-i Lui, Dumnezeule, pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul din lăuntru şi din afară. Umbreşte d'asupra capului Lui în vreme de războiu şi pune pe urmaşii Lui pe tronul Lui. 

Adă-Ţi aminte, Doamne, de noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, şi şterge păcatele noastre, ca un bun şi de oameni iubitor Dumnezeu. 

Ţie, Doamne fie slavă şi putere, şi laudă şi biruinţă şi tărie, că Tu stăpâneşti toate celea din Ceriu şi de pre pământ. 

Binecuvântat fie Domnul din veac şi până în veac, amin şi amin. 

 

* Revista BISERICA ŞI ŞCOALA, Anul LXII, Arad, 27 nov. 1938, Nr.48 

 

Referinţă Bibliografică:
Arad-Alba Iulia-1918 / Nicolae Nicoară Horia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 178, Anul I, 27 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Nicoară Horia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!