Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Spiritual > Mobil |   


Autor: Cătălin Varga         Publicat în: Ediţia nr. 428 din 03 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Apocalipsa

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

Apocalipsa  

 

I  

...Întâiul gong sunase, ce crudă-a fost trezirea  

Când măştile căzura din ochii tuturor,  

Când mâinile ’nălţate cerşindu-şi izbăvirea  

Strângeau în palme moartea împrăştiată-n zbor.  

Un glas apocaliptic ca prevestind pieirea  

Dezlănţuise iadul pecetluit cu sânge,  

Şi luase foc pământul şi ramurile-n tei  

Şi iarba ofilită, îngenunchiat se strânge  

În ropot de travaliu se-nfăşură de-acum  

O lume-nfiorată născându-se sub scrum.  

 

II  

 

Al doilea înger iată, îşi ascuţi pumnalul  

Şi răgnete de gheaţă îmbrăţişă cuprinsul  

Fiori şi deznădejde pulsa în piept – ca valul,  

Când tunete-nfundate îşi îngroşară rândul  

E-o mare-nfierbântată mulţimea muribundă  

Dezlănţuiţi urgiei, în hule se cufundă  

Şi-i tot mai negru cerul – păcatul lor purtându-l.  

Din depărtări, în tremur, Taborul se urniră  

Şi-acoperindu-şi faţa în mare se scufundă  

Prea obosit şi palid de tot ce auziră,  

Prea ruşinat de toate ce ochii lui văzură.  

 

III  

 

Din cer, precum un trăznet, luceafărul căzură  

În marea-nfierbântată şi plină de absint,  

Îşi încetară plânsul şi cel de-al treilea înger  

Şi se retrase tainic sub crengi de terebint.  

O mamă-ndurerată aleargă prin cetate  

Purtând în braţe trupul copilului flămând  

Nu-i nimeni s-o asculte – şi ca-ntr-un trist mormânt  

Se stinge şi copilul, şi mama lăcrimând.  

Şi nimeni nu-nţelege, de-atâta răutate,  

– Că-n ochii lor e drama întregului pământ!  

 

IV  

 

Alt heruvim străbate văzduhul săgetând  

Şi-n trâmbiţa de aur ascunde noi peceţi  

Fiori şi întuneric din cupă fremătând,  

Întunecă de groază şi soarele pe cer.  

...Un vaier ca de moarte în urma lui veni-va,  

Şi-n clipa-aceea care, de printre cei ce pier  

Cu pieptul înainte putea-va sta-mpotrivă.  

...Şi totuşi, milostivul, ar vrea să-amâne parcă  

Durerea-nlănţuită rămasă peste vreme,  

Dar inimile slute ce-n deznădejdi se-ncarcă  

Cu braţ tiran şi slobod fac totul să o cheme.  

 

V  

 

Şi astfel, vine grabnic al cincilea străjer,  

Purtând în cupa albă pesemne destrămarea  

Şi ca-ntr-un fum deschise pământul în adânc  

De unde spre lumină se înălţă pierzarea.  

În tropot de armate, toţi – duhuri din Şeol  

Încolonaţi se-avântă primejdii prevestind,  

De groaza lor pământul se răsuci în gol  

Şi marea-nfricoşată restituiră morţii  

În urma lor cadavre se-nşiră tăinuind  

Omenitatea sumbră îngenunchiată sorţii.  

O dâră de mizerii în urma lor purtând,  

Mai negri ca dispreţul pe săbii lunecând.  

 

 

VI  

 

Încet îşi încordase penultimul străjer  

Trompeta cea de groază împrăştiind sentinţa,  

Sub dealurile-n zbucium, dorm spaima şi fiorul  

Cu moartea-n fruntea oştii cerşindu-şi biruinţa;  

Eu mă-nfior privindu-i, tresar la orice semn  

Ce liber i-ar sloboade din gropile păgâne  

Cu miile de-a rândul legaţi de-un sfânt blestem.  

...Dar iată-i strânşi în tropot – şi pare că etern  

Deschisă-i calea astăzi pieirea s-o îngâne,  

Precum biruitorii satanei din infern.  

În vuiet de războaie alunecă în zbor  

De se cutremur’ munţii din calea lor fugind  

Şi una li-e mânia, şi-n ochi acelaşi foc  

Şi-un iad apocaliptic e-n răzbunarea lor,  

Ca sângele pe spadă de veacuri şiroind  

Se spăimântau şi morţii de-atâta nenoroc.  

În ropot de picioare, ca aburii din iad  

Îşi încleştară dinţii şi săbiile-n teacă,  

Potop e-ntreg cuprinsul, şi-n iarbă morţii cad  

Şi sfinţii din icoane privirea şi-o apleacă.  

Chiar foc de-ar fi să piară să nu mai ardă glia,  

Alt foc vor naşte iarăşi aceşti cumpliţi călăi!  

...Acum, sfârşită-i lupta, cadavre-umbresc pustia  

Şi ce-a rămas viaţă – e-o poartă spre mormânt.  

...Tu-ai luptat pesemne Moarte, cu toţi ienicerii tăi!  

 

VII  

 

Se lasă-ncet amurgul, şi cerul parcă plânge  

Aceste cruci zdrobite rămase încă vii  

Trec îngerii în grabă, păşind mai mult prin sânge,  

Şi-atâta milă plânge în paşii lor pustii  

E ţărna încă udă şi doarme-ntreaga fire  

Iar peste iadu-acesta de chin şi zvârcolire  

Coboară-o pace sumbră desprinsă din mormânt,  

E ceasul cel din urmă cu cel din urmă înger  

Cel mai temut luceafăr coboară pe pământ.  

În urma lui arhangheli, venin din săbii storc  

Şi săbii încruntate înfing peste cuprins  

Precum gladiatorii din lupte când se-ntorc...  

Atâta nor de duhuri îmbracă orizontul  

Că pare-acum pământul un colţ din iad desprins.  

Făcu un semn străjerul, şi fiara din adâncuri  

Legată timp de-o vreme, îşi năpusti afrontul  

Lovind în sfinţi şi-n îngeri ca oarecând Orfeu,  

Purtând în mâini, nu săbii, ci fulgere şi ger.  

Apocalipsa pare de-acum spre apogeu  

Şi să-i reziste parcă, nu-i nimeni nici în cer!  

...Dar iată, Mielul tainic din spiţa lui David  

Cu sfinţii stând alături, din veşnicii străbat  

Spre-o altă veşnicie în iadul cel de-aici.  

În urma lor zăvoare şi ceruri se deschid  

Cum se desface raiul în ramuri de finici,  

Sosesc eroii noştri cu trăznete în mâini  

Cărarea spintecând-o ca gândul – mai turbat;  

Cu-o ultimă suflare se zgudui pământul  

Când Mielu-euharistic lovise pe-apostat!  

Şi se sfârşi durerea, şi lacrima şi plânsul,  

Şi freamătul obidei pe veci s-a desfăcut  

Hristos euharistic cuprinse viaţa-ntrânsul  

Şi-o nouă Viaţă de-astăzi e-abia la început.  

 

...Trecută e urgia, şi-n Ziua cea mai sfântă  

Când prima dimineaţă îmbracă nemurirea  

Cu îngeri în vitralii un cor de oameni cântă.  

Sunt cei ce-au ars Iubirii, îmbrăţişând pieirea  

Decât să ’nalţe pumnul şi sabia spre cer,  

Sunt cei veniţi din iadul de unde-a fost odată  

Război şi întuneric şi molimă şi ger,  

Ei vin din locuri unde, ca dintr-o veche rană  

Mai sângeră-amintirea un ultim strop de-atunci.  

Azi fruntea li-e brăzdată nu-n colb şi mărăcine  

Şi sufletul dintrânşii nu sângeră sub lunci,  

Ci trupul lor lumină emană de la sine  

Ca prefăcând în soare tot ce a fost pustiu.  

Şi tremură-n uimire vecia-ngenunchiată  

Cântării biruinţei ce singuri ei o ştiu!  

E-un stih de rugăciune pesemne viersul lor  

Din Sânge şi din Pâine născând triumfător!...  

 

Catalin Varga  

Referinţă Bibliografică:
Apocalipsa / Cătălin Varga : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 428, Anul II, 03 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cătălin Varga : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cătălin Varga
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!