Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Tania Nicolescu         Publicat în: Ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

ANTREPRENORUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ANTREPRENORUL 
  
Şapte şi patruzecişicinci de minute; deşi atât de matinal momentul programat pentru prezentarea la curs, totuşi cu o întârziere nu prea mare, de aproximativ o jumătate de oră, prima dintre cele două săli în care urmau să se ţină cursurile se umpluse de participanţi. Cu o eficienţă ce dovedea deprinderea îndelung exersată, înscrierile fuseseră făcute, mapele înmânate şi cursanţilor li se adusese la cunoştinţă grupa din care fac parte şi sala spre care să se îndrepte fiecare. 
  
În grupa în care fusese repartizată, Irina nu putu să observe în prima zi nicio figură cunoscută printre cei prezenţi. Un tânăr brunet rămas în faţa grupului, dădu pentru început câteva indicaţii de rearanjare a sălii, astfel încât să poată cuprinde uşor cu privirea toţi participanţii, iar aceştia să poată vizualiza fără dificultăţi ecranul mobil plasat undeva spre stânga sa. Tânărul aranjă ceva pe la videoproiector, apoi observând că aproape toate scaunele sunt ocupate, se opri cu o mimică jovială în faţa celor prezenţi: 
  
- Suuuper! Văd că aţi ajuns aproape cu toţii. Cred că putem începe. Sunt Cernea Viorel, trainerul vostru pentru acest curs. Sunt psihoterapeut, specialist în NLP, am făcut masteratul la...cursuri la Londra cu renumitul – deja numele renumitului îi scăpa pe lângă urechi Irinei, pe care începea să o cuprindă somnolenţa. Vorbele trainerului cădeau ca o ploaie mocănească de toamnă peste ea şi nici nu se mai străduia să le recepteze, înţelegând că făceau parte din acrobaţiile verbale necesare „încălzii”. A lui, a atmosferei degajate de un auditoriu încă taciturn...”şi vom învăţa împreună ce înseamnă să fii antreprenor”, reîncepuse Irina să perceapă ceva mai clar vorbele trainerului, însă uşa sălii de curs se deschise din nou şi încă două persoane pătrunseră cu oarecare sfială în sala de curs. 
  
- Scuze.... 
  
- Nu, nu este nevoie să vă scuzaţi; haideţi domnilor să mai punem încă o masă şi două scaune, să putem avea loc cu toţii, aşa...suuper! Aşa, acum haideţi să ne cunoaştem întâi şi vă propun pentru aceasta să ne grupăm câte doi şi să ne punem pe rând unul altuia, următoarea întrebare: „cine eşti şi ce cauţi aici?” Chiar aşa, ce mi-o fi venit şi mie să vin aici – zumzăi ca un bondar închis într-un borcan vocea interioară a Irinei, izbindu-se nefericită de calota craniană. Veţi asculta cu atenţie ce spune colegul şi apoi îl veţi prezenta grupei, aşa cum l-aţi perceput din ceea ce v-a povestit pe scurt despre el.  
  
Hmmm, mormăi iarăşi în sinea sa Irina, neavând niciun chef de astfel de „deschideri spre ceilalţi” – doar participase la destule - pe care le percepea ca pe genoflexiunile cerute cu o jumătate de veac în urmă de profa de sport. Şi le detestase din copilărie, nu pentru că nu le-ar fi putut efectua din vreo oarecare indisponibilitate fizică, ci pentru că le considera inutile şi plicticoase. Sigur, poate că celor care nu mai participaseră până atunci la astfel de exerciţii de redescoperire de sine, observându-se cu curiozitate reflectaţi în ochii unor străini, exeperienţa ar fi putut să li se pară probabil interesantă. Însă cum Irina ştia că omul, de-a lungul vieţii sale dezvoltă o multitudine de mecanisme de ecranare, tot aşa cum moliile de-a lungul unor şiruri de generaţii, învăţaseră să emită chiar şi ultrasunete, pentru a-i putea deruta pe vânătorii lor – liliecii - nu avea nicio aşteptare de la acest exerciţiu. Însă era probabil ca atmosfera să devină relativ mai destinsă. 
  
Spre surprinderea sa, partenera din „joculeţul” la care Irina participase pe jumătate atentă, decuplându-se automat - dintr-o veche obişnuinţă - de la tot ce i se părea a fi informaţie redundantă, spusese despre ea, că a înţeles din modul în care i s-a prezentat, că este o persoană... deschisă. Făcând corecţia cuvenită cu un zâmbet de circumstanţă, Irina, căreia îi venise rândul să vorbească prima, se simţise puţin stânjenită constatând că nu se putuse concentra suficient la ce-i spusese interlocutoarea, preocupându-se mai degrabă de replierea strategică, sub avalanşa ei de vorbe. Şi nici măcar nu mai reţinea dacă aceasta îi spusese cum se numeşte, fiind apoi absorbită de observarea discrepanţelor dintre cele afirmate de interlocutoare şi ceea ce percepea ea însăşi. Aşa că într-un fel, se bucură în sinea sa că nu era singura care nu ascultase cu atenţie cele ce i se relataseră. În sfârşit, exerciţiul încă nu era terminat, când cineva venise să-i anunţe că prima parte a cursului trebuie închiată şi îi poftise pe toţi la o cafea. După sfertul de oră convenit, se reîntorseseră în sală mai relaxaţi. 
  
* 
  
- Şi-acum, îşi reluă trainerul discursul, haideţi să descoperim împreună ce este antreprenoriatul. Îmi puteţi da exemple de antreprenori de succes pe care îi cunoşteţi? Cineva îl numi pe Steve Jobs, altă voce spuse Warren Buffett...se mai auziră câteva voci răzleţe din sală pronunţând alte câteva nume, unele total necunoscute Irinei.  
  
- O, super! Dar daţi-mi vă rog şi câteva nume de antreprenori de succes de la noi, spuse oarecum nerăbdătoare vocea trainereului. Răspunsul se lăsa aşteptat; doar o foială şi o stânjeneală discretă, indica faptul că cei prezenţi auziseră întrebarea. 
  
- Irina Schrotter, spuse cineva într-un târziu. 
  
- ?? N-am auzit de ea, răspunse trainerul. Cu ce se ocupă? Şi fără a mai aştepta răspunsul dat de undeva cu o voce moale, insistă: 
  
- Ei cum, noi chiar nu avem antreprenori de succes?! Pentru a nu mai prelungi tăcerea, indică el însuşi câteva nume, ce păreau să aibă acelaşi răsunet în privirile rezervate ale cursanţilor, precum clipocitul pietricelelor aruncate pe suprafaţa liniştită a unei ape – un clipocit scurt care înghiţea pietricica, urmat doar o undă molatecă, ce se pierdea curând în nemişcare. 
  
- În sfârşit, se decise el să dinaminezeze printr-o altă strategie participanţii, putem vorbi mult şi bine despre antreprenorii de succes, dacă nu ne decidem să analizăm prin ce se deosebeşte un antreprenor de un om oarecare şi care sunt paşii esenţiali ai unei afaceri reuşite. Şi primul pas – reţineţi - este planul de afaceri. Fără o analiză minuţioasă a fiecărui pas al afacerii, nu va exista reuşită. Acesta este şi motivul pentru care 90% din afacerile începute, vor eşua încă în primul an de la lansare. O afacere îşi creează consumatorul, pentru că fără el, cum altfel ar obţine profit? Aşadar, prima întrebare pertinentă, este cui se adresează afacerea? Un antreprenor, asemenea vânătorului, trebuie să ştie să identifice o oportunitate, sau altfel spus, să decodifice din mişcarea şi foşnetul ierburilor, ce vânat se furişează printre ele şi să acţioneze prompt, nelăsându-l să-i scape, altfel...rămâne flămând şi cine şi-ar dori aşa ceva?  
  
- Dar, dacă printre ierburi se mişcă...doar vântul?...se auzi o întrebare timidă dintr-un colţ al sălii şi toate privirile se aţintiră curioase asupra trainerului. 
  
- Excelentă întrebare!! Tocmai prin aceasta se deosebeşte antreprenorul de ceilalţi. Mintea sa este în permanentă mişcare, mereu în căutarea oportunităţilor despre care vorbeam şi dacă ele nu există atunci... Atunci?!?...aruncă el provocator ca pe o mănuşă întrebarea, participanţilor. Şi peste deloc neaşteptata tăcere generală, punctă apăsat, de parcă ar fi desenat cu cretă albă, litere uriaşe pe o tablă neagră ca să vadă clar până şi cel din ultimul rând:  
  
- Atunci...ŞI-O CRE-EA-ZĂ! ...Exact aşa cum auziţi; o afacere îşi creează consumatorul. Tot aşa cum vânătorul ştie să îşi atragă cu o momeală vânatul, tot astfel şi antreprenorul de succes îşi atrage grupul ţintă. Cel în care săgeata sa se va înfige fără greş, asigurându-i prosperitatea mult visată. Şi cum ar putea fi creat acest grup ţintă? Care este momeala? Adică, instrumentul? 
  
Grupul se animă şi câteva voci, aproape la unison îi răspunseră:  
  
- Reclama! 
  
- OK, reclama- îi încurajă trainerul. Sufletul comerţului, cum se mai spune... 
  
Însă până la a ajunge să faci o reclamă, care este doar strategia de promovare a produsului, mai trebuie efectuaţi nişte paşi. Păi, faci reclamă la... ce?? Nu trebuie să existe întâi produsul? Iar produsul nu este oare răspunsul la o cerinţă pe care - nu rareori se întâmplă aşa – chiar antreprenorul este cel ce o creează? Dar pentru a o crea, nu trebuie întâi să identifice grupul care ar putea fi interesat de aceasta? Aşadar, dacă ştii care sunt caracteristicele grupului ce ar putea deveni interesat, iată că ai deja coordonatele ce te ghidează drept spre el şi te ajută să îi creezi şi momeala. Adică produsul. Care prin promovare, adică prin reclamă, devine atât de atractiv pentru grup, încât l-ar putea conduce la concluzia că fără acest produs, viaţa i-ar deveni cât se poate de cenuşie... 
  
Din sală, câteva râsete aprobatoare îi însoţiră discursul. Chipul trainerului se luminase şi acesta continuă: 
  
- Tot aşa cum Dumnezeu a creat lumea, dar i-au fost necesare şapte zile pentru aceasta şi antreprenorul poate să creeze o adevărată lume – a sa, fireşte– însă pentru aceasta are şi el nevoie de timp, spre a putea desăvârşi ceea ce constituie instrumentul cu care va sculpta grupul animat de dorinţa de a avea tot ceea ce el îi va promite cu largheţe – tinereţe fără bătrâneţe, viaţă fără de moarte, fericire eternă...poate prin erecţie perpetuă, unicitate, excentricitate, în sfârşit, tot ce şi-ar putea dori un anume grup ţintă. În sală, se etalau şi se intensificau game de reacţii diverse; râsete, zâmbete stânjenite, perplexităţi.  
  
- Şi acest instrument din care face parte şi reclama, poartă numele de strategie de marketing, continuă trainerul, însoţindu-şi spusele cu un surâs puţin cinic, schiţat în colţul gurii. 
  
- Ca orice vânător care se respectă- continuă el - antreprenorul priveşte mediul din jur, analizează concurenţii... apropos, trebuie să acordaţi o mare atenţie evaluării concurenţilor; după cum ştiţi, poţi fi tu chiar şi puternicul şi neânfricatul leu, însă dacă nimereşti pe teritoriul hienelor, va trebui să baţi în retragere, pentru că deşi hidoasele, luate fiecare în parte, ar putea părea la prima vedere inofensive, totuşi forţa lor constă în obiceiul de a acţiona în haită. Aşa că într-o eventuală încăierare cu ele, deşi pare paradoxal, nu ai şanse de izbândă. Dar revenind la produs; într-un mediu concurenţial, ceea ce tu oferi, trebuie să fie diferit prin ceva de al celorlalţi şi cu siguranţă să pară mult mai atractiv. Ce face pentru asta un antreprenor inspirat?  
  
... 
  
- Aştept totuşi un răspuns! 
  
- Practică preţuri de dumping! ... Sub preţul real de cost al produsului, preciză vocea. 
  
- ?! Şi cum îşi poate permite asta? Nu ar da faliment? 
  
- Pai...nu, dacă lucrează şi la stat şi facilitează...mă-nţelegeţi...pe bază de parandărăt...vocea şovăi puţin, apoi încheie mai sigură de ea:  
  
- Şi-atunci, îi convine să obţină tot mai mult de la cât mai mulţi şi fără să piardă absolut nimic. Pentru că, nu-i aşa, personal nu poţi pierde nimic din ceva care de fapt, nu este al tău. 
  
- Mda, dar dacă vânătorul nu îşi va muia la timp degetul în salivă, pentru a putea percepe cu acuitate şi la timp schimbarea de direcţie a năbădăiosului vânt al savanei – prescurtat numit PEST* – atunci, mirosul său de prădător ar putea ajunge la nasul vânatului. Şi astfel, vânătorul ar putea rămâne cel puţin flămând dacă în necunoştinţă de cauză fiind, nu va avea prevederea să se camufleze şi să-şi schimbe la timp poziţia, pentru ca sub ochii vânatului să poată flutura în continuare, doar o imagine idilică şi plină de promisiuni. O, da, acea imagine pe care apoi să poată broda imaginaţia, că doar libertatea credinţei în iluzii este garantată, este un drept şi fiecare poate spera pe baza ei la câte-n lună şi câte în stele. Şi aici, da, aici un rol important îl are reclama. Uite, ca exerciţiu, vă propun să facem următorul lucru; imaginaţi-vă că afacerea voastră este o nouă revistă care apare pe piaţa deja suprasaturată de fel şi fel de publicaţii. Descrieţi-mi paşii pe care îi veţi face pentru a concepe şi a promova produsul vostru. Vă este clară cerinţa? Întrebări?... Atunci vă rog să vă grupaţi după cum doriţi, câte trei patru în grup, sau dacă preferaţi, rămâneţi singuri – nu este o regula în această privinţă – şi...la lucru! 
  
* 
  
Irina îşi luă fără grabă o foaie A4 şi începu să schiţeze pe toată lungimea ei, întâi acea formă clasică pe care o ştia din copilărie, a deschizăturii din broasca unei uşi. După o secundă de gândire, coloră interiorul formei într-un gri închis şi apoi, peste suprafaţa opacă ce bloca ochiului orice informaţie, adaugă două litere simbolizând împreună negaţia, capetele literelor le termină cu despicături în formă de v şi după ele, desenă stavila unui viguros semn de exclamaţie. Le coloră apăsat cu negru, până când excesul de culoare adăugat pe foaie, începu să strălucească sub lumină. Se mai gândi puţin şi de pe marginile literelor, schiţă conturul câtorva stropi ce se prelingeau încercând zadarnic să şteargă cu transparenţa lor, fondul gri ce le contaminase puritatea şi rămase cu creionul în aer contemplându-şi gânditoare opera. Apoi, hotărâtă, lăsa jos creionul, aşteptând ca şi ceilalţi să-şi termine lucrarea. 
  
- Ei, sunteţi gata? Cine doreşte să ne prezinte conceptul său de revistă?....Irina? 
  
Se apropiase de ea şi după ce aruncă o privire curioasă şi oarecum nedumerită desenului, îl arătă şi celorlalţi. 
  
- O să te rog să ne prezinţi conceptul tău de revistă. 
  
- Păi...începu aceasta, străduindu-se să-şi ordoneze gândurile, revista mea, nu este concepută ca o revistă exclusivistă şi ca atare este eliminată din start, orice fel de discriminare. Ea se adresează tuturor categoriilor de vârstă, copii, tineri, bătrâni, tuturor sexelor, tuturor profesiilor.... 
  
- Stai puţin, nu prea înţeleg cum ar fi posibil - o întrerupse trainerul. 
  
- Simplu. Vedeţi această formă gri? Ce vă sugereză? 
  
- Este dacă nu mă înşel...o...gaură de la broasca uşii... 
  
- Şi...? 
  
- Şi ce?! 
  
- De câte ori în decursul vieţii dumneavoastră v-aţi dorit să priviţi prin ea – nevăzut, desigur – şi de câte ori v-aţi putut permite asta? Vă mai amintiţi?  
  
.....!!! 
  
- Aşadar, continuă imperturbabil Irina, am schiţat - utilizând şi culoarea aceasta anxiogenă, blocantă, peste care am suprapus o dublă tensiune, cea indusă de culoarea neagră şi întărită de negaţia imperativă - ceea ce cred că recunoaşteţi cu toţii, pentru că ţine de eul copil al fiecăruia. .. 
  
.....Adică?! ... răsunase de undeva, plină de nedumerire, singura întrebare. 
  
-...Hmm...Să înţeleg că nici nu vă mai amintiţi deloc, de câte ori nu v-aţi trezit încordaţi, dincolo de acea singură şi măruntă deschizătură a obstacolului din calea voastră, singuri, îmbrăţisând doar întunericul şi ştiind că acolo...nu, nu este voie. Şi, nu-i aşa că până la urmă tensiunea a explodat transformându-se în revoltă şi revolta a scotocit în interiorul fiecăruia şi a reuşit să-şi găsească, sau dacă nu, atunci şi-a încropit instrumentele, cu care a recreat un nou... Magellan, care a redescoperit...de fapt a descoperit...Indiile proprii. Şi de atunci, această plăcere de a căuta şi a descoperi noi şi noi orizonturi, s-a păstrat vie în fiecare dintre noi, indiferent de vârstă. Când potenţialul client vede revista, ei bine, impactul imaginii este atât de puternic, încât îşi doreşte să afle cu orice preţ, ceea ce ascunde opacitatea griului, peste care se preling, ştiutele, neuitatele şi nemeritatele lacrimi. 
  
- Bine, bine, dar...interdicţia aceea viguroasă ca un strigăt tarzanian din adâncul plămânilor, nu ar putea duce cu gândul – spui că revista este destinată tuturor vârstelor – că este totuşi interzisă, cel puţin minorilor? 
  
- Da' de unde şi până unde această concluzie? Sigur, semnul de interdicţie există...şi are capete bifurcate ca limba biblicului... Dar asta a înfricoşat şi a împiedicat cumva lăcomia cu care mâna Evei s-a întins spre ispititorul fruct ce-şi legăna splendoarea pe ram? Şi-apoi, unde ar mai fi plăcerea, dacă totul ar fi permis? Eu cred că am identificat corect acea nevoie a omului de a rupe laţurile interdicţiilor, de a deveni liber. Şi cred că am reprezentat pe măsura acestei nevoi, nada perfectă. 
  
- Bine, bine, dar conţinutul revistei? Cum va reuşi el să împace cerinţe atât de diferite? 
  
- Diferit...diferend... Irina părea că prinsese ca pe un fluture cuvântul în plasa gândurilor sale şi acum îl tot examina, dusă pe gânduri ca şi cum ar fi uitat pentru moment unde se află. La fel de repede îşi reveni şi continuă cu o aparenţă serioasă contrazisă de un surâs fugar: 
  
- Ştiţi, mă gândeam că engleza a pătruns atât de mult în limbajul cotidian, încât a apărut un fel de hibrid. Engloromâna. De exemplu cuvântul diferend. El este format din românescul „difer” şi englezescul „end”. Adică dacă suntem aşa de diferiţi, atunci s-a sfârşit; fiecare cu arealul lui. Şi asta ar înseamna fragmentare, iar fragmentarea înseamnă slăbiciune de orice fel, chiar şi economică. Şi cine ar avea un astfel de interes? Deşi, uneori...acestea sunt aspecte particulare...Dar un antreprenor de succes, în niciun caz...mai ales atunci când interesele sale i-o cer. De aceea, revista mea îi are în vedere pe toţi. Este, cum să spun...o revistă exploratorie. Adolescenţii de exemplu, ar putea găsi în paginile ei, tot ceea ce cândva, griul acela opac le-a interzis să îşi imagineze măcar, copiii - teritorii încă necunoscute, bătrânii - continentele demult dispărute, frumoasele noastre fete ar învăţa despre oportunităţile în afacerea secolului – cea de reciclare a unor deşeuri, pentru că resursele pământului sunt totuşi limitate şi este bine să fim grijulii cu ele...  
  
- Dar preţul? 
  
- El se va încadra la categoria: „preţuri pixelice”. Ca să fiu mai clară, vor fi doar cu 0,1 mai mici decât ale celorlalţi concurenţi. Dacă - presupunând - cineva ar vinde o revistă cu zece roni, atunci a mea va fi de nouă roni şi nouăzeci şi nouă de bani. 
  
- ???? Chiar nu mai înţeleg nimic. De ce le numeşti atunci „preţuri pixelice”? 
  
- Pentru că preţul este relativ; valoarea lui reală este stabilită de către consumator în raport de ceea ce el simte că primeşte, pentru ceea ce plăteşte. Şi revista va şti să-i creeze această percepţie. Astfel, m-am gândit că un consumator care locuieşte, sau mai bine spus este prins, uneori încă din copilărie, în capcana cenuşiilor ziduri de beton ale blocurilor, ar aprecia foarte mult dacă odată cu revista, ar primi şi un pliculeţ cu semniţe, care îi vor transforma în scurt timp terasa, balconul, sufrageria, de ce nu şi dormitorul, într-o unduitoare pajişte verde. Mirosul de iarbă verde de acasă...iarbă ce te ajută să visezi, de ce nu, chiar să te deconectezi, netezind asperităţile realităţii. 
  
- Interesantă culoare pentru ...vopsitul gardului, dacă te referi cumva la ce cred eu... 
  
- Nu ştiu la ce te gândeşti, însă eu, propun doar înlocuirea cenuşiului dominant din viaţa fiecăruia, cu acest verde atât de delicat şi visător. Ce decide cumpărătorul să facă mai târziu cu pajiştea verde din casa lui, nu pot să prevăd. Irina începea să resimtă iritare şi privindu-şi trainerul cu nemulţumire disimulată în mirare, adăugă: 
  
- Pui problema ca şi cum un producător ar trebui să prevadă dacă nu cumva ambalajul în care îşi împacheteză marfa, ar putea fi utilizat şi în alte scopuri decât acela pentru care a fost conceput. Nu cred că este corect. Şi apoi, nu îmi amintesc să fi învăţat cumva în cadrul acestui curs să gândesc negativ, ci din contră, să transform orice piedică într-o oportunitate de a-mi spori câştigul personal. Că doar acesta este scopul unei afaceri. Aşadar, am sesizat oportunitatea şi am pus-o în practică, aducându-mi aminte până la urmă cu bucurie, ceea ce nu reuşeam la începutul cursului; numele celui dintâi antreprenor performant – Vespasianus –şi aici cred că suntem în perfect acord, că acesta nu doar a fost ci şi rămâne, un adevărat model pentru un om al vremurilor noastre.  
  
*PEST(sau PESTE)acronim pentru factorii politici economici sociali şi tehnologici(şi ecologici). 
  
Tania Nicolescu 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ANTREPRENORUL / Tania Nicolescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 744, Anul III, 13 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Tania Nicolescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!