Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Momente > Mobil |   


Autor: Anne Marie Fieraru         Publicat în: Ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

Anne-Marie FIERARU - O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

ABANDONAREA SINELUI

Zbor.
Şi mă simt ca un ghimpe în zgomotul furnicilor.
O greutate a imaginii de sine,
un întreg ego al anotimpului de toamnă
O toamnă calmă şi absurdă
O întreagă ceaţă mă cuprinde şi-mi usucă sufletul.
Minunată lume-n întregime când asculţi liniştea...
Liniştea ce te învăluie-n într-o coroană icnită,
luminată.
Doar iubirea poate să îmi întoarcă gândul
în această lume mijlocită de bunuri materiale.
Fugim şi ţipăm în obsesia aceasta a clemenţei,
a refugierii clipite.
Ascult sângele pulsându-mi în degete şi
fug spre tine în visele tale.
Mă abandonez în tine.
pentru o zi, pentru a fi,
altfel decât ai vrea.
Cine îşi asumă greşeala noastră?
Creşte auzul în simţul meu prin visul tău.
De la noapte mi-am luat rămas bun,
Şi revin cu picioarele pe pământ,
pentru alergarea continuă în visele tale.
O dată, mai mult decât aş fi fost.
A fi altfel decît ţi-ai putea închipui.
Din nou
tresalt împingând nelegiut scrumul din noi
ce niciodată nu a cugetat
în faţa unui chip frumos,
în faţa unei strângeri din gene
miscându-le aşa cum sunt.
Legăm feţe sumbre prin visul colorat.
Mişcăm lacrima ce m-a ferecat.
Stoarsă de al lumii zor
pentru o nenorocire cumplită
pentru un zâmbet nou
pentru o blândeţe crudă
şi nereuşită.


ÎNROBIRE RECAPITULATĂ

De ce fericirea nu vine niciodată singură?
De ce ne sfărâmăm în legături constrânse?
Zveltim în trupuri mizere
Şi încurcăm sfaturi nelegiuite?
Pentru că un strop de linişte
N-ajunge nici pentru un timp.
Ne înrobim singuri ca nişte fiinţe pure,
şi infinitul leagă-n noi miros de aer kitsch.
Dumnezeul indienilor nu permite!
Un leagan de o încurcătură infinită,
o durere,
ce lasă în urmă şoc restrâns.
Durere ce nu se poate amâna nici în şapte chipuri.
O durere prea mare,
o lacrimă ce inundă ploaia
un gând comun
într-o mare de văpaie.
O stea plicticoasă
O mână legată pentru o viaţă
Pentru ce?
Pentru o întreagă armonie falsă.
Pentru un interes nealungat
Pentru o creştere rapidă
Într-o capcană restrânsă
Falsă
Şi totodată mijlocită
De niste împrăştieri
Ce nu te lasă să-ţi arunci nici prvirea nici piciorul în sacul
cel de mult promis...
Promisiuni încălcate într-un tărâm închis


FERICIRE UITATĂ

Degetele mele sunt într-adevar prea lungi.
Aş hrăni un pian cu ele.
Linişteşte-te simţule,
deschide-mi ochii,
nu plânge prea crunt...
Viaţa e frumoasă.
Creşti frumos
spre ultimul dans al nostru.
Iubeşte-mă aşa cum cresc,
aşa cum sunt,
doar iubeşte-mă...
Aşteapta-mă!
Nu te uita la nervosul din mine.
Nu te juca cu plinul meu.
Toate se bucură de prezenţa noastră.
Până şi firul de păr mi-a îngheţat
şi lacrima s-a întristat
se simte prea udă
şi curată.
Îşi evadează locuinţa prea des
vrea să intre în hibernre
n-are pace
îţi scrie ţie Doamne
numai ţie creatorule
dar nici tu nu o asculţi
o laşi să rabde de aer,
în sufletul meu cel gol.
Prea rece pentru a fi atins.
Prea sumbru ca să fie priceput.
Prea lucios ca să fie curăţat.
Nu pricep ce-i cu steaua din dreptul tău
de ce se prăvale fără răgaz asupra mea?
De ce ma ameţeşte?
De ce mirosul ei mă tulbură
peste cutremurul de culori al vârstei mele?


GREŞEALĂ

Fericirea unui mărunt lucru,
Călătoreşte-n lumea mică.
în universul prea abstract.
Căci am visat un orb din naştere,
Şi-am devenit un tact.

M-am mâniat curând
Căci prea târziu mi-am dat seama
Că am tot.
Şi-am alunecat precum o piatră prin praştie
într-o strâmtoare fierbândă.
Colindând şi remuşcând
o obligaţie de-a pururi pură
de-a pururi prea înaltă.

Explicăm prea des neînţelegerea,
şi-al nostru gen ne-mpiedică
să răspândim un gând refugiu şi neluminat.
Încorporat de-a lui idee
al lui creştet încercat
prin curăţire-nsângerat
prin fina lui venă
şi-a lui miros nespulberat
în Eden şi de-acolo am plecat,
căci corpul meu îmi cere altceva
decât imi cere mintea
şi altceva am cules şi am ferecat.
O prea mândră mişcare
Şi-un cord înlocuit
de-o veste vaporoasă.
Prin unghii s-a strecurat
Şi-a terminat în unghii.


LINIA INIMII

Rătăcesc printre degetele mărunte
Şi firave ale vietii.
colindând minunile perfecţiunii.
Cercul lor mare şi nedrept nu mă lasă să respir ...
De nicio culoare
Nici de verde.
În noi, vreau să trimit
Logosul meu aproape de tine
Profund şi intim
Legat de supravieţuirea veşnică
Călăuzind un alt cosmic
Simţind apa ca pe un suflet ce prinde viaţă înlăuntrul trupului
Crescând dorinţa de freamăt.
Secunda e minimă.

Cosmic nebun ce nu-mi dai pace
Îmi tulburi creştetul
Şi mă cutremuri întru-totul
Lăsând în lume urme albe
De ţărână nefermentată
Străduindu-mi gândurile spre tine
În mine, cu mine
Având habarul plin şi gura inimii lăsătoare ...
Necuviincioasă.
Depăşind graniţele şi limitele îndurării mele
Clipind din apa din mărgean
Plăpândă şi firavă, precum
simţul mirosului propriu.


NEUITARE

Totul e risipă-nchipuire
şi verzi copaci săraci
plângând lângă mine
pe braţul moale si plăpând
de chin si scântei.
Izbucneşte sufletul
prin tunetul de foc
zvâcneşti pulsându-mi ce mi-a dispărut
cândva din locul inimii...
Tunetul îmi vorbeste despre tine
şi marea îţi duce dorul
unindu-se cu cerul
ca să-şi ameţească memoria.

Râmai în tulburarea mea
Precum o carte ce demult citită
Rămâne o amintire plăcută.
Şi nu mă pot apropia
de-a ta fiinţă
Rămâi prea mult acolo.

A ta strigare îmi cutremură corpul.
Mi-am pierdut controlul
Şi nici ghidată nu mă pot lăsa
Insomnia mea e prea puternică
Nici chiar tu nu mă poţi vindeca.


O ZI FĂRĂ MÂINE

Pregateşte-te simţule,
pentru tot ce există
pentru ploaia de azi,
pentru liniştea zdrăngănelii,
pentru obişnuinţa de a te obişnui,
pentru bucata de lemn aruncată spre imperfecţiune,
pentru lucrurile simple,
pentru minciunile acceptate din rând în rând,
pentru a vrea şi a putea.
Prea multe minunăţii ratate...
fără timp, fără bani, fără linişte.
Păşim frumos în lume,
călcăm minunăţiile lumii...
şi le smulgem din apele de mărgean,
pentru hârtii ciudate, pentru lucruri derizorii,
pentru strângere de nimicuri ce nu-ţi folosesc după moarte.
Fără loc şi timp.
Fără rost, prea limpede pentru creaturi...
Prea răscolit.
Lumea e făcută din clipe puţine,
Din lucruri minunate.
Opreşte-te timpule!
Mai ascunde-mă o dată,
în cheile inimii tale,
şi dă-mi voie să îţi ating preţioasele momente,
ce nu s-au îndurat de noi
să le mai gust o clipă...
Lasă-mă să mă mai vad o data copil,
să alerg prin cerul de un albastru sidefiu
să devin un nor plecat, să devin o iubire fericită
Doar atât.

Anne-Marie FIERARU
Bucureşti
ianuarie 2013

------------------------------------------------
FIERARU Anne-Marie, născută la 6 august 1993. Studentă în anul I la facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială din cadrul Universităţii Bucureşti. Iată ce ne declară autoarea: „Am început să creez poezii la vârsta de optsprezece ani în urma unei teme la limba şi literatura română, ce presupunea o creaţie literară. Am continuat să scriu poezii însă nu le-am publicat nicăieri până acum. Poezia pentru mine, este un prilej de evadare, măcar pentru puţin timp din această lume. Este singura cale de a pleca din interiorul casei tale fără a deschide într-adevăr uşa locuinţei. Este singurul prilej prin care poţi visa. Fila este rezultatul al cărui gând este expus şi transmis către cei ce îl citesc. Când scriu poezii mă simt bine. Căci mă simt liberă şi stăpână pe propria-mi viaţă. Este gratuit să visezi chiar dacă şti că acele visuri nu vor fi atinse...” La ceas de debut să-i urăm succes tinerei poete. (George Roca, Rexlibris Media Group)
 

Referinţă Bibliografică:
Anne-Marie FIERARU - O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) / Anne Marie Fieraru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 758, Anul III, 27 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Fieraru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Fieraru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!