Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Anne Marie Bejliu         Publicat în: Ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Visul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!


Am simţit mereu că acele călătorii ale sufletului, cele din visele de noapte sau pur şi simplu cele din orele 3-6 ale dimineţilor, au ceva real, au ceva trăit aproape material. Mă trezeam mereu ori liniştită, ca un copil după ce şi-a rotunjit, împlinit jocul, ori ca un sugar când încă are între buzele fragile sânul mamei şi trage hulpav hrana blândă, laptele iubirii şi al curăţeniei fiinţei care l-a purtat în pântec sau alteori, mă trezeam ca o pradă a unor vânători cruzi, abia suflând, după o alergare de câteva fracţiuni de timp biologic.
Călătoream, călătoresc la margine de timp sau prin locuri în care poate nu am călcat niciodată cu pasul, locuri fireşti, pământene, nimic senzaţional în imagini în schimb, trăirile sunt atât de intense, încât dimineaţa, până-n orele prânzului, îmi sunt necesare ore întregi să decantez mesajul pentru prezent sau cel din trecut, cu ramuri şi rădăcini întinse prezentului ca un colac de salvare în desăvârşirea mea ca fiinţă de lumină.
Adesea visez că zbor. Nu am aripi. Zbor sau mă scurg prin aer ca o figurină ciudată printre bulgări fini, albi, alteori printre razele mai blânde ale soarelui şi trupul acela în plutire primeşte culorile ariilor prin care mişcarea lui mângâie particulele de lumină.
Aşa am ajuns de multe ori într-un oraş în care clădirile au mereu ganguri la fiecare bloc sau clădire, sau tuneluri de diferite diametre, deschideri. Treci prin ele, ajungi în câmp deschis apoi treci prin altă clădire, urmează un alt câmp deschis şi printre toate aceste treceri ceva se întâmplă. Acţiunea, acţiunile se derulează continuu.
La câteva zile după acel vis ceva din toate acele, sau câte ceva din fiecare sau din toate acele acţiuni se traduc în încercări ale prezentului. Încercările sunt gradate în ordine crescătoare ca intensitate a trăirii lor.
Să povestesc unul din vise.
Pornesc odată cu răsăritul soarelui. Punct de lumină aurie care creşte, creşte, creşte, devine sferă din care se deschid tot mai mult razele soarelui. Mă cuprind uşor, simt cum mă înalţă de la pământ, ca pe o scară nevăzută de lumină albă.
Simt bucurie şi un strop de frică pe care mi-o alungă seninul cerului. Ridic privirea şi, în toată această înălţare, îmi umplu ochii de senin. Cum pământul rămâne undeva rătăcit sub sfera de lumină albă, nu mă mai gândesc la el. De fapt mintea doarme liniştită alături de trup, pe aşternutul vieţii, închisă în cutia cu pietre. Cu mine port crucea. Toate celelalte rămân acolo, unde spun eu mereu că este acasă.
Bun. Am pornit. Alergarea continuă prin oraşul cu tuneluri mărunte până când, în faţa mea, se deschide o poiană ciudată. De ce ciudată? Pentru că undeva în stânga, este o cascadă cu şase fire de apă limpede, în faţa mea este un lanţ aproape uriaş de stânci prin care urmează să trec, în dreapta este deşert şi undeva, departe, tot în dreapta, este o oază.
Mă îndrept spre cascadă să-i ascult liniştea, să-i aspir înţelepciunea pentru a ştii cum pot trece de lanţul muntos. Din poemul ei proaspăt aşternut pe piatra pe care am ales să stau să-i gust frumuseţea, înţeleg că trebuie să merg spre stânga nouă paşi, apoi doi spre dreapta şi mai departe, vor urma 12 paşi până dincolo de lanţul de stânci. Dar am simţit durere amestecată cu mângâiere, am simţit acut zgomotul fibrelor de gând, am simţit neliniştea celulelor trupului. Cineva îmi spunea să ascult tăcerea pietrelor că-mi vor alina durerea şi voi trăi bucuria, voi deveni eu însămi bucuria, la finele călătoriei, un început în fapt al celei ce va să fie mai departe.
Am trecut. Nu ştiu cum, dar am trecut.
Dincolo de lanţul muntos, aria deschisă este întunecată de furtuna abia începută. Pietre, pietre, pietre, care albe, care negre, ca o tablă de şah imensă. Nu ştiu de ce, dar am pornit a călca numai pe pietrele albe, cu orice risc de rătăcire a drumului de trecere dincolo de al doilea lanţ de stânci. Am reuşit. Domnul nu mă părăseşte!- gândesc, şoptesc Tatăl Nostru şi privesc a treia deschidere.
Aici se deschide un câmp. Nu ştiu care dintre cele două frumuseţi: câmpul sau cerul îl sărută pe celălalt. Undeva se pierde totul. Formele dispar, pietrele dispar, iarba dispare, apa dispare. Rămâne cântecul...

Mă trezesc. Ameţită şi însetată, fug să beau un pahar plin cu apă. Mintea-mi este înceţoşată. Vreme de patru ore am înlemnit în gândurile ca nişte noduri gordiene de nedesţelenit.
Ştiu că în starea comatoasă repetată de... nu mai contează de câte ori, câmpul avea acelaşi verde smaragd sau poate alt verde, aerul era de cristal iar cerul... cerul... încă nu i-am regăsit culoarea aceea nicăieri în căutările mele. N-am regăsit nici uşorul acela din inimă şi din toată fiinţa mea. Ce am regăsit în viaţa de zi cu zi, a fost greutatea aceea cumplită a hotărârii de a mă întoarce. Pe ea am regăsit-o când au plecat ei... cei doi... Acum ştiu că m-am întors pentru ca ei să plece. Asta am putut decodifica din vis. Restul însă rămâne în stâncile acelea cenuşii şi în ovalul sărutului câmpului cu cerul undeva nu mai există orizont, acolo unde totul este un tot, acel infinit indefinit al fiinţei...
Am lăsat în pace visul. Spre seară, m-am apucat să scriu totul aşa cum rămăsese în memoria... Nu ştiu care memorie. Cert este că am reţinut culorile, sunetele, cântecul, paşii, aproape totul atât de viu, încât abia după 11 ani de zile reuşesc să scriu acest vis ceva mai complet. Şi l-am scris. Încă simt toate acele vârtejuri ale furtunii, încă simt acea bucurie, încă simt sarea lacrimilor atinse cu limba însetată, lipită aproape de stânci. Nu ştiu cum am trecut lanţul de stânci cenuşii. Voi descoperi sau mi se va releva cândva. Poate în al doisprezecelea an care va trece. Atunci voi regăsi cascada sau se va naşte alta, anume pentru privirea mea. Domnul ştie!

4 iulie 2014
 

 

Referinţă Bibliografică:
Visul / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1281, Anul IV, 04 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!