Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Eugen Dorcescu         Publicat în: Ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

Andres Sánchez Robayna, Umbra şi aparenţa

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

 

 

 

Andrés Sánchez Robayna  

 

 

UMBRA ŞI APARENŢA  

 

 

Traducere şi prezentare: Eugen Dorcescu  

 

 

 

 

Andrés Sánchez Robayna, poet, critic şi istoric literar, profesor, personalitate de primă importanţă a vieţii literare şi universitare spaniole contemporane, s-a născut în Las Palmas, Insulele Canare, în 1952. A studiat Filologia Hispanică la Universitatea din Barcelona, instituţie de învăţământ superior unde şi-a luat, în 1977, doctoratul. În prezent, este profesor de Literatură Spaniolă la Universitatea din La Laguna, Tenerife. A fost conferenţiar şi profesor în diverse centre şi universităţi din Europa şi America (São Paulo, New York, Florenţa, Puerto Rico etc.). A fondat şi condus revistele Literradura (Barcelona, 1976) şi Syntaxis (Tenerife, 1983 – 1993), considerată “una din expresiile cele mai înalte ale gândirii critice referitoare la literatură şi la artele plastice” din recenta istorie culturală spaniolă. A fost director la sediul din Canare al Universităţii Internaţionale Menéndez Pelayo şi responsabil al Departamentului Debate y Pensamiento del Centro Atlántico de Arte Moderno. A primit premiul Criticii pentru cartea de poeme La roca (1984), precum şi premiul Naţional de Traducere (1982) pentru versiunea sa din întreaga poezie a lui Salvador Espriu. Conduce Atelierul de Traducere Literară de la Universitatea din La Laguna, unde s-au tălmăcit şi publicat, în limba spaniolă, din 1995 şi până azi, numeroase lucrări, poezie sau proză, din literatura universală. Dintre acestea, amintim doar De Keats a Bonnefoy (2005) şi Ars poetica (2011), ambele purtând, aidoma tuturor celorlalte, girul desăvârşitului profesionist care este Andrés Sánchez Robayna.  

CĂRŢI DE POEZIE: Día de aire (Tiempo de efigies) (1970); Clima (1978); Tinta (1981); La roca (1984); Poemas 1970-1985 (1987); Palmas sobre la losa fría (1989); Fuego blanco (1992); Sobre una piedra extrema (1995); Poemas 1970-1995 (1997); Inscripciones (1999), Poemas 1970-1999 (2000); El libro, tras la duna (2002); En el cuerpo del mundo. Obra poética, 1970-2002 (2004); La sombra y la apariencia (2010). CĂRŢI DE CRITICĂ: El primer Alonso Quesada (1977); Tres estudios sobre Góngora (1983); Museo atlántico (1983); La luz negra (1985); Poetas canarios de los Siglos de Oro (1990); Para leer ‘Primero sueño’ de sor Juana Inés de la Cruz (1991); Estudios sobre Cairasco de Figueroa (1992); Silva gongorina (1993); La sombra del mundo (1999); Una lectura (2007), y Deseo, imagen, lugar de la palabra (2008).  

ALTE CĂRŢI: La inminencia (Diarios, 1980-1995) (1996); Días y mitos (Diarios, 1996-2000) (2002).  

Oferim cititorilor o selecţie – sperăm, concludentă - de poeme, traduse în limba română, din recenta sa carte La sombra y la apariencia, Tusquets Editores, Barcelona, 2010.  

 

(E. D.)  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

*  

(Mormântul lui Ioan al Crucii)  

 

 

Aspirarea aerului  

umplea dimineaţa.  

 

Ai mers, încet,  

până la piatra cea gravă.  

 

Nu te-ai dus pentru a vedea,  

ci pentru a nu vedea.  

 

Singuri, în dimineaţă,  

tu şi singurătatea-ţi.  

 

Curgea aerul suav.  

Obscuritate, lumina ta.  

 

 

 

*  

(Unei frunze uscate)  

 

 

Ca sosită din rămurişuri celeste,  

frunză veştedă, cazi pe pământul  

splendorii şi durerii pentru a ne arăta  

săvârşirea, extincţia, aşteptarea?  

 

Noi de asemenea, smulşi, uscaţi,  

cădem pe pământul nesfârşit,  

ca o floare a negării cădem  

de la stele până la solitudine.  

 

Şi tu cazi mută, fără a şti.  

Cazi ca şi noi, în tăcere.  

Aidoma unui trup nimicit cazi  

pe verticala aerului lipsit de vedere.  

 

 

*  

(O umbră)  

 

Pescăruşi în străvechea incintă:  

lumină, aripă şi piatră, toate la un loc.  

 

Cine a sosit, cine le vede  

aşa cum zac în amiază.  

 

Cu ani în urmă a traversat curţile-acestea,  

sub alţi nori călători.  

 

Cine este umbra care trece acum.  

Şi cine-ar mai recunoaşte-o.  

 

 

 

 

 

 

*  

(Madrid, pentru o elegie)  

 

Trec trenuri în martie înţesate de lacrimi,  

cuvinte ori şoapte sub un cer adormit,  

obraji grăbiţi ce se întorc dintr-o dată  

amestec de fier în zori.  

 

Claritatea sângelui. În crepuscul  

s-au alipit chipuri tăcute.  

În toate umbrelele durerii răsunau  

îndurările ploii.  

 

 

 

 

*  

 

Îndărătul coloanelor, golul  

umple întreaga întindere.  

 

Sus, ochiul scobit,  

sita sacră.  

 

Sosesc lumina, ploaia,  

jos, la mâinile tale.  

 

Concavă, splendoarea  

în spaţiul văduvit de substanţă.  

 

 

 

*  

(Strada albă)  

 

Paşii te-au purtat până la margini,  

până la locul deschis, o cale pustie,  

în ochii visului imemorabil.  

 

Este o cale albă. Pe înaltele ziduri  

cerul se revarsă, şi nu mai e nimeni  

în muţenia aerului. În tăcere,  

intact,  

se va consuma totul.  

 

Şi curgi în vis, peste lumina gravată.  

 

Cuvintele tac, mergi pe strada cea albă.  

 

 

 

*  

 

Doi sau trei nori.  

Şi apoi extensia aerului tremurător,  

în ceaţa din zori.  

 

Ieşeau la iveală  

pleoapele mării.  

Răsăreau, loveau.  

 

Loveau  

flancurile luminii.  

 

Semnele-acestea răneau.  

 

 

 

 

*  

 

Ai ascultat  

ca şi neauzită, scufundată  

în adâncul fântânilor de lumină,  

o rumoare, ca o silabă,  

acolo, între ape.  

 

Cădea, dinspre timpan,  

în spaţiul  

a ceea ce e de nespus,  

al indicibilului poate,  

cădea, scurtă  

rumoare salină, în tăcere.  

 

O ascultai născându-se  

spre-a fi rostită  

din ceea ce rămâne nerostit.  

.  

 

 

*  

 

Şi puţin câte puţin soarele, în teritoriul său,  

luă în stăpânire apele, şi dădu umbră  

spumei, făuri scobitura valurilor.  

 

Prăbuşite, valurile repezi  

salutau soarele, şi renunţau.  

Înalte flăcări dansau în marea estivală.  

 

Surâdeau zeii în apele intens sclipitoare.  

O, să nu moară zeii aceştia. Să surâdă  

de-a pururi, şi marea să fie surâsul lor.  

 

 

*  

 

Velele se apropie şi se îndepărtează  

şi par a curge între cupole.  

 

În extincţia oricărei lumini, un cerc  

al curentului de lumină se desăvârşeşte.  

 

Precum un inel într-un arbore, fiece viaţă  

adaugă un cerc dureros în lumină.  

 

 

*  

 

Lumina orbea  

varul de pe ziduri.  

Se însera.  

 

Atunci ai văzut pe stradă surâsul  

tinerei nordice,  

cu un rucsac pe umeri,  

la început de viaţă,  

şi în surâs tot ceea ce începe  

şi, în ceea ce începe,  

locul pecetluit  

dintre instinct şi conştiinţă,  

dintre pasiune şi vis,  

dintre dorinţă şi percepţie.  

 

Între mare şi casă,  

spaţiul lucrurilor pe care nu le recunoaştem,  

căci ele sunt cele care ne recunosc.  

 

 

*  

 

Nu un punct imobil  

în timpul indivizibil  

ci punctul incandescent al clipei ce se roteşte,  

suma poate a clipelor în ceea ce-i multiplu,  

într-o convergenţă de timp şi durată  

- era punctul pe care l-ai văzut în apele strălucitoare  

ale întregii amiezi, în faţa insulei Naxos.  

 

O turmă de oi pe plajă  

duplica în nisip marea inumerabilă.  

 

Apele îţi ziceau încă o dată  

cuvântul lor neştiut.  

 

*  

 

Era un cimitir  

lângă mare. Devastate,  

pietrele dăinuiau  

în aerul cald.  

 

Dăinuiau, tăcute,  

şterse. Au naufragiat  

în lumină. Le-ai văzut  

rezistând, încă, aidoma astrelor.  

 

Soarele  

netezise numele  

risipite, sub cer,  

în lumina flăcării.  

 

 

 

*  

 

O altă auroră,  

poroasă. Acolo, în faţa noastră,  

două turnuri în mare  

punctau lumina,  

măsurau întinderea  

sării şi-a timpului.  

 

Osii ale soarelui, turnurile  

măsoară şi măsoară,  

ne măsoară, şi tu, şi tu în ce clipă  

a timpului eşti, ti-au zis, şi tu  

de asemenea, nu ştii  

că eşti chiar mai puţin  

decât creasta strălucitoare  

a valului în soare?  

 

 

*  

 

Cupe şi porumbei  

de piatră. Albă  

piatră măruntă, îndepărtată.  

 

Mergeam străbătându-le  

în ochiul soarelui,  

subită lumină oblică.  

 

Au răsărit din lumină.  

Au răsărit,  

sclipire albă de marmură.  

 

Pântec nud  

peste faţa soarelui.  

Lumină făcută piatră.  

 

*  

 

Seninul, în aerul ce fierbe,  

să se rotească între spini şi pietre,  

până te va-ntâlni, pe cărările  

prăpastiei şi în luminile ei înlănţuite,  

 

în timp ce asculţi, ecou  

al lui Unu, ca-n nişte cercuri,  

încă o dată vocea mării,  

spovedania ei sub cerul clocotitor:  

 

“În apele acestea, pe care le vezi aici incendiindu-se,  

ard toate mările tale, aceasta de azi,  

cea din care ochii tăi au luat învăţătură,  

cea care va arde cu tine în jăraticul timpului”.  

 

 

*  

(Septembrie, locul II)  

 

Ceva, poate un semn,  

un spic,  

lângă măslinul  

ce dezgoleşte pământul,  

 

ceva ce nu este acolo  

şi este, ca morţii  

şi soarele,  

în veşnicie,  

 

lângă măslinul negru,  

poate lumina  

ce moare, ecoul,  

vremea nimicită.  

 

 

*  

 

(În centrul unui cerc de insule II)  

 

Nimeni nu putea nici să se nască nici să moară în tine.  

 

Totul se năştea însă pe ţărmurile tale strălucitoare,  

nădejdea soarelui, trupul viu  

al luminii, al apelor nesfârşite,  

aceleaşi ape pe care-naintăm.  

 

Şi nimic nu moare în tine,  

nimic în afară de tine însuţi,  

în pietrele tale nu rămân decât semne  

ale nimicului şi ale nimănui. Rămâne  

numai lumina.  

 

 

*  

 

(Zeului din Delos)  

 

Acolo de-asemenea este toamnă, acum.  

 

Acolo de asemenea, poate, o ploaie lejeră,  

precum aceasta,  

mângâie acuma pământul, alină ciulinul uscat  

de asprimea sării şi a luminii.  

 

Ridic,  

înaintea acestor uşoare picături ale altor nori,  

opera ta de frumuseţe năruită,  

fragmentul de argilă pe care nişte mâini  

l-au luat din solul tău.  

 

Să-mi pot vedea chipul în sfârşit,  

înainte de orice nimicire.  

 

Ploaia aceea să mă ajungă, nenumărată.  

 

 

*  

(Floare de ciulin)  

 

Umbra ta doar  

apasă pe lut  

mai puţin decât tine.  

 

Şi încă mai puţin decât umbra-ţi,  

pasul nostru-n ţărână.  

 

 

 

*  

 

Acele reflexe, limpezi, pe ţesătura ce ia  

pe suprafaţa ei darul cerului clar,  

nu beau din fântâna nimicului: sunt nimicul,  

suavă splendoare a cerului uimit.  

 

Acel nimic se dăruie numai omului  

neştiutor, în tăcere. Tot ce atingem,  

acum, acele reflexe, scaunul, peretele  

iluminat, toate se privesc în vid, avide.  

 

 

*  

 

Nimic, nimicul, însetatul  

nimic, petele, unduitoare,  

şerpuiesc peste perdea, nimic,  

la fel cu miriada de stropi,  

stropi rătăcitori  

purtaţi de vânt peste mare  

în faţa falezei dimineaţa  

merg la nimicul lor, vin din nimicul lor,  

saltă, urcă, coboară, traversează  

aerul orb şi se-ntorc  

la apa fulgurantă.  

 

 

 

 

*  

 

Înveşmântează-te cu acest nimic, trup din umbră.  

Acele semne, soarele, reflexele ce dansează,  

au oare mai puţină existenţă sau zvâcnet  

decât mâinile, ochii, cuvintele tale?  

 

Nimic sunt, totuşi. Dansează şi se risipesc,  

se ţes şi se desfac pe-mpletitura clară.  

Sunt mai mult, mai adânci, au, deposedează?  

Nu dori să ştii ceva în nimic.  

 

 

*  

 

Ce arde?  

 

Suntem oglindirea  

acelei oglindiri.  

 

Şi este un alt an, iată, o nouă rotire  

a timpului.  

 

Arde şi timpul  

înspre neantul său.  

 

Iată: numai cerul se sfarmă.  

 

 

 

 

*  

(Fulgerul verde)  

 

Raza capătă formă  

sub cerul tăcut.  

Palpită ochiul soarelui.  

Aerul se cutremură.  

 

Aşteaptă lângă mare  

chipurile ce converg,  

fântânile invizibile  

ale vieţii şi morţii.  

 

Pe marginea astrului,  

sub lumina ce fierbe,  

orizontul aşteaptă  

raza de aur verde.  

 

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Andres Sánchez Robayna, Umbra şi aparenţa / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 403, Anul II, 07 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!