Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: George Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

ANDREI ŞAGUNA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ANDREI ŞAGUNA 
  
Se naşte în anul 1809, la Miscolcz, în nordul Ungariei, Anastasie Şaguna, în familia de origine macedo-română a lui Naum şi Anastasia Şaguna, ca fiul mijlociu, având un frate mai mare, Evreta, şi o soră mai mică, Ecaterina. 
  
Deşi se trăgeau de generaţii din confesiunea ortodoxă, la vârsta de 8 ani Anastasie şi ceilalţi doi copii, vor fi trecuţi cu forţa la confesiunea catolică, din care vor face parte până la împlinirea majoratului. Mama copiilor încearcă să se opună acestui plan, şi va pleca cu ei la un unchi al ei de la Pesta, care avea o situaţie materială foarte bună. 
  
Dificultăţile financiare îl vor face pe Naum Şaguna să accepte promisiunile episcopului romano-catolic Ştefan Fischer, de a se ocupa de cheltuielile educaţiei copiilor, dacă vor trece la confesiunea catolică. 
  
Cu toată opoziţia mamei, copiii vor fi trecuţi şi crescuţi mai bine de 10 ani în confesiunea catolică. După împlinirea vârstei de 18 ani, a majoratului, toţi trei vor reveni cu înscrisuri oficiale, la confesiunea ortodoxă. 
  
Anastasie Şaguna îşi începe şcoala la Miscolcz. Termină în 1826 gimnaziul catolic la călugării piarişti din Pesta şi continuă cu studii de filosofie şi drept la Universitatea din Buda, dar dorinţa inimii lui a fost să ajungă preot. Astfel, în 1829 se îndreaptă spre Vârşeţ, unde va studia teologia, pentru a putea intra mai târziu, în slujba bisericii ortodoxe române. La absolvire a fost solicitat de mitropolitul sârb Ştefan Stratimirovici să activeze ca secretar al său şi profesor pe lângă mitropolia ortodoxă de la Karlowiz, în cadrul căreia biserica ortodoxă romană funcţiona ca un departament subordonat. 
  
În 1833, Anastasie Şaguna se dedică vieţii monahale, luându-şi numele de călugăr, Andrei. Va urca repede treptele monahale, fiind numit în 1842 arhimandrit la mănăstirea Hopova, apoi la mănăstirea Covil. 
  
În vara anului 1846, este trimis la Sibiu, în calitate de vicar general al bisericii ortodoxe din Ardeal. Ajuns aici, va trece la o evaluare a situaţiei locale a bisericilor şi şcolilor. „Ca fost profesor, deci bărbat de şcoală în primul rând, Şaguna a trebuit să rămână mâhnit, văzând cât de puţină învăţătură aveau preoţii şi cât de înapoiat era poporul nostru întru toate.” Un aspect criticat al biografiei sale a fost predarea Ecaterinei Varga, luptătoare maghiară pentru drepturile românilor transilvăneni, autorităţilor imperiale absolutiste în ianuarie 1847 . La 18/30 aprilie 1848 a fost hirotonit episcop la Carloviţ. Atunci el a spus: „Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn (vreau) să-i trezesc şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi drept să-i îndrumez”. 
  
La 3/15 mai 1848 prezidează, împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Adunarea de la Blaj. În fruntea unei delegaţii, duce petiţia de la Blaj la Viena, împăratului Franz Joseph. În 16/28 decembrie 1848 a organizat o adunare la Sibiu de unde trimite o nouă petiţie împăratului. Ideea unităţii românilor este conţinută în „Memoriul” naţiunii române din Marele Principat al Ardealului, din Banat, din părţile vecine ale Ungariei şi din Bucovina, prezentat tot împăratului. La 12 martie 1850 a organizat la Sibiu un congres bisericesc la care a participat şi Avram Iancu.  
  
Angajamentul lui Şaguna luat la Carloviţ începe să prindă viaţă. La 27 august 1850 se deschide la Sibiu Tipografia eparhială, întemeiată pe banii lui Şaguna. Aici se tipăresc abecedare, cărţi şi istorioare biblice. La 1 ianuarie 1853 se întemeiază Telegraful Român, singurul ziar din România cu apariţie neîntreruptă până astăzi. Începând cu anul 1855, Şaguna reorganizează învăţământul teologic din Sibiu sub forma unui Institut de teologie şi pedagogie şi care poartă numele de Seminarul Andreian. Începând cu anul 1854, a organizat peste 800 de şcoli primare confesionale. Tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Braşov şi Brad. Gimnaziul de la Braşov, inaugurat în 1850, este una dintre cele mai vechi şcoli superioare româneşti, astăzi purtând numele mitropolitului Saguna: Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”. Şcolii din Brad îi dăruieşte Andrei Şaguna în 1870 suma de 2000 fl. Din îndemnul său vor fi tipărite 25 de titluri de manuale şcolare, Andrei Şaguna sprijină ideea lui Ioan Puşcariu de a înfiinţa Astra. Şaguna este ales primul preşedinte al Astrei. 
  
Andrei Şaguna, arătându-se fidel împăratului Franz Iosef, capătă trecere la curtea imperială, şi în plină Europă revoluţionară, va fi numit episcop al Ardealului. Această numire este întâmpinată cu deosebită căldură de cercul intelectualilor ardeleni, continuatori ai luptei de emancipare naţională, în frunte cu Gheorghe Bariţiu şi Timotei Cipariu. 
  
Astfel, din 1850 până în 1865, va raporta înfiinţarea unui număr de 339 şcoli săteşti, susţinute în majoritate cu fonduri de la preoţi şi săteni. 
  
În toate petiţiile şi rapoartele sale către autorităţile ecleziaste şi politice, Andrei Şaguna insista asupra drepturilor confesionale ale românilor ortodocşi, de a beneficia de şcoli şi profesori educaţi, accentuând pe aspectul confesional şi păstrând în plan secundar aspectul naţional, pentru a preîntâmpina refuzul autorităţilor. 
  
El obţine astfel, în 1861, în baza principiului autonomiei bisericeşti, permisiunea de a controla instrucţia şcolară în episcopia ortodoxă română. Concepe un îndreptar pedagogic, pentru a veni în ajutorul învăţătorilor de la ţară, intitulat Instrucţiune pentru învăţători. Iniţiază o fundaţie de sprijinire a dascălilor săraci, oferă burse pentru elevii mai nevoiaşi, instituind un strict control al activităţilor şcolare din episcopie. An de an, seminarul teologic de la Sibiu este ridicat, iar în 1853, acesta se va muta într-o clădire nouă, cumpărată cu bani colectaţi de la obşte. 
  
Împăratul, va înfiinţa în 1853 „Fundaţia filantropică imperială Francisc Iozefină”, pentru a răsplăti fidelitatea supuşilor români transilvăneni, dovedită în timpul revoluţiei maghiare. 
  
Cu fonduri sporite, Andrei Şaguna va extinde cursurile seminarului teologic de la doi ani la trei ani, iar cursul de pedagogie de la unu la doi ani, beneficiind de aportul a şase profesori. Va continua şi activitatea creatoare, astfel la 1868, scrie Compendiul de drept canonic, în 1871 Enchiridionul de canoane iar în 1872, Manual de studiu pastoral. 
  
În împrejurările grele ale epocii, Andrei Şaguna izbuteşte să înfiinţeze un gimnaziu la Braşov, unde se va preda un curs de ştiinţe comerciale, şi o şcoală reală inferioară. 
  
Ulterior, va înfiinţa un gimnaziu la Brad, care, pentru a nu fi desfiinţat de autorităţi, va fi trecut în subordinea episcopiei ortodoxe române, ca şcoală confesională. 
  
Suprapunerea năzuinţelor de emancipare confesională cu cele naţionale, a fost scutul sub care Andrei Şaguna a putut să-şi aducă aportul său, la lupta de emancipare naţională a românilor transilvăneni.  
  
Domeniul educaţiei confesionale nu a fost însă singurul front, pe care acesta a luptat. Fiind un om cultivat, şi-a dat seama de însemnătatea cuvântului scris şi de puterea presei. 
  
Înfiinţează în 1861, alături de Gheorghe Bariţiu, Timotei Cipariu, Andrei Mocioni, Ioan Puşcariu şi alţi intelectuali români, societatea culturală ASTRA. 
  
De bună seamă că nici în plan politic, un om de talia lui Andrei Şaguna nu putea rămâne nepăsător în contextul revoluţiilor naţionale europene. 
  
Participă în 1848, alături de Simion Bărnuţiu, şi alţi fruntaşi ardeleni, la adunarea de la Blaj, făcând parte din comitetul de conducere şi apoi, ca şef al delegaţiei româneşti, desemnată să prezinte interesele naţionale, la curtea imperială de la Viena. 
  
Insuccesul acestei prime misiuni diplomatice nu-l va descuraja, trecând din nou în plan confesional ofensiva politică. 
  
Visul său din tinereţe, reînfiinţarea mitropoliei ortodoxe a Ardealului, independentă şi egală cu cea sârbească este acum noul mobil al eforturilor sale diplomatice. 
  
Toată activitatea organizatorică şi educaţională îi va fi răsplătită în 1857, când primeşte încuviinţarea împăratului de a colecta fonduri, pentru a zidi la Sibiu, o nouă biserică ortodoxă, viitoarea catedrală mitropolitană. „La colecta aceasta a contribuit mai întâi însuşi împăratul cu suma de 1000 galbeni, în rândul al doilea principele Ardealului Schwarzenberg cu 50 de galbeni, iar în rândul al 3-lea, „robul lui Dumnezeu Andrei”, cu 2000 de florini.”  
  
Ca un dar de Crăciun, în 24 Decembrie 1864, sosea scrisoarea împăratului, prin care încuviinţa înfiinţarea mitropoliei ortodoxe române independente, şi-l numea pe Andrei Şaguna, mitropolit al românilor din Transilvania şi Ungaria; se aproba de asemenea, înfiinţarea episcopiilor aparţinătoare, la Arad şi Caransebeş. 
  
Toate acestea, „prin activitatea sa, prin pietatea sa şi învăţătura clerului şi a poporului, pe care îl păstoreşte cu cuvântul înţelepciunei ... ”  
  
Prin toate înfăptuirile sale, Andrei Şaguna rămâne în istoria neamului ca un vrednic fiu, ce i-a slujit cu credinţă, prin toate încercările timpurilor grele în care a trăit, punând mai presus de toate, interesele arzătoare ale conaţionalilor săi. 
  
_______________________ 
  
Bibliografie: 
  
1. Bărbulescu, Mihai, Deletant, Dennis, Hitchins, Keith, ş.a., Istoria României, Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1998; 
  
2. Lupaş, Ioan, Viaţa şi faptele lui Andrei Şaguna, Mitropolitul Ardealului, Bucureşti: Editura „Casa Şcoalelor”, 1926; 
  
George Baciu 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ANDREI ŞAGUNA / George Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 203, Anul I, 22 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!