Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



ANDREEA TĂRĂŞESCU,Comunitatea insulară şi românii. Relaţii interumane
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ANDREEA TĂRĂŞESCU 
  
Comunitatea insulară şi românii. Relaţii interumane 
  
(fragment din lucrarea autoarei privind izolatul turco-musulman de pe Ada Kaleh) 
  
Documente oficiale cât şi din relatările unor concetăţeni care au vizitat insula Ada Kaleh am aflat că între populaţia de pe insulă şi românii de la malul Dunării au existat numeroase contacte. 
  
Aceaştia au preluat o serie de obiceiurii ale locuitorilor românii, obiceuri care în urma sincretismului au dat originalitate şi valoare culturii turcilor de pe Ada Kaleh. Spre exemplu, sărbătoarea lor numită Hâdle ( 6 mai) corespundea cu venirea primăverii, adică cu 1 martie la români.1 Iar ziua de Sf. Gheorghe ( măsuratul oilor în satul de munte ale Mehedinţiului) era sărbătorită de către turci prin muzică, jocuri, ocazie când se mâncă mămăligă şi fasole şi se bea cafea. Această sărbătoare a fost surprinsă, descrisă şi de Dimitrie Cantemir (numind-o Hidirles) : « Iar la poporul turc ziua sfântului Gheorghe este semn sau rânduială, la începutul campaniei ostăseşti, pentru scoaterea cailor la păşunat, plecarea din încărtiruirile de iarna şi altele. În decretele sultanului, prin care se declara război duşmanului, s-a obişnuit să se indice această zi când toate oştirile trebuiau să se echipeze şi să se întrunească la locul rânduit ».2 Deşi la început această sărbătoare provenea din perioada când insula era fortăreaţă,cu timpul, prin sincretism şi asimilare a obiceurilor practicate în asezările vecine românesti, ( sărbătoarea măsuratului oilor), aceasta a pierdut semnificaţia iniţială. 
  
Pe lăngă asimilarea unor obiceiuri, populaţia de pe insulă întreţinea legături comerciale cu populaţia de pe mal. Aceştia îşi vindeau produsele la Orşova ( struguri, pere, dulceaţă) sau unele suvenirurii ( papuci şi feţe de pernă). Potrivit altor documente se face referire la obţinerea unor acte de călătorie de către locuitorii din insulă pentru a putea trece pe teritoriul românesc.3 După cum arăta un document românesc, la 8 septembrie 1896, primarul Simion Balaci din Turnu Severin şi notabilităţiile oraşului au încheiat cu reprezentanţii din Ada Kaleh, Ismail Mustafa, Şemsi Ali şi Arif Ismai un protocol conform căruia se permite săracilor din insulă « să procure lemne uscate, crengi şi butuci din islazul comunei Turnu Severin, din ţara muntelui Alion trei zile pe săptămână, până la 5 mai 1897, în schimbul sumei de 30 franci ».4 Un contract înfăptuit la 21 decembrie 1899 arată că reprezentanţii Severinului în frunte cu acelaşi primar Simion Balaci şi cei din Ada Kaleh, hotârăsc, împreună cu Ali Mustafa «ca populaţia să-şi procure lemne uscate din pădurea Turnu Severin pentru suma de 30 fiorini »5 
  
O altă sursă relevă faptul că meseriaşi severineni au înfăptuit şi o serie de lucrări de reparaţii în insulă. Astfel, la 15 septembrie 1895, meşterul Ioan Constantinescu, adevereşte că a primit suma de 15,30 fiorini pentru repararea şcolii din Ada Kaleh. 
  
Interferenţele culturale care s-au produs între izolatul turco-musulman şi populaţiia invecinată datează în special după ce Ada Kaleh a devenit garnizoană deschisă. Spre exemplu, primele clădiri de pe insulă prezentau elemente decorative existente în faza finală a barocului, cum erau întâlnite în Orşova şi Turnu Severin. Acestea erau construite în maniera « culelor » balcanice, exemplare cu elemente de arhitectură similare întâlnindu-se în Oltenia sau spaţiul muntean învecinat, dar şi la casele fortificate ( « cule » ţărăneşti) din acelaşi areal. 
  
La insulari s-au observat şi influenţe accidentale, de la Viena în special primite în urma intensificării comerţului pe Dunăre . Ele s-au materializat prin europenizarea mai grabnică a costumului tradiţional şi prin utilizarea unor obiecte de uz gospodăresc de provenienţă vieneză mai ales instalaţii de iluminat, sfeşnice, porţelanuri etc.  
  
Femeile purtau rochii brodate cu fir de aur, se fardau şi îşi vopseau unghiile cu roşu iar unele dintre acestea au renunţat chiar la portul feregelei sau a baticului ce le acoperea părul.6 
  
Au existat şi influienţe la nivel alimentar, turcii preluând de la români ţuica ( raki) care se servea la aperitiv.7 Nu doar populaţia de pe Ada Kaleh a preluat influenţe din modul de trai al românilor ci şi aceştia din urmă au preluat la rândul lor obiceiuri culinare sau mâncăruri : halviţa, rahatul, braga, baclavaua, salipul.  
  
Se ştie, potrivit unor documente de existenţa căsătoriilor mixte dintre turci şi români. Şi azi există asemenea familii chiar în Drobeta Tr Severin, în care se respectă atât obiceiurile româneşti creştine cît şi cele turco musulmane.  
  
Datorită poziţiei geografice, locuitorii insulei Ada Kaleh, după ce aceasta a devenit garnizoană deschisă, s-au ocupat la început în special cu comertul („Sare şi petrol luam de la noi şi vindeam la sârbi şi unguri, de la unguri luam aur »). O parte din turci ( cei veniţi din Bulgaria ) se ocupau cu agricultura, mai exact spus cu grădinăritul ; fructele şi legumele fiind comercializate în pieţele din Orşova. O altă categorie de turci, cei veniţi din Serbia practicau meserii cu specific alimentar, prepararea zaharicalelor ( rahat, bragă, halva şi dulceţuri de smochine şi trandafiri). Alte ocupaţii erau dulgheritul, ţesătoria, croitoria şi cărăuşia cu barca de pe un mal pe altul.  
  
Odată cu secolul al XX-lea Ada Kaleh devine un important obiectiv turistic, datorită aspectului oriental al civilizaţiei şi al cadrului natural. Acest fapt determină apariţia altor ocupaţii, în rândurile populaţiei autohtone precum turismul ( unii turci devin ghizii pentru vizitatori sau unii insulari se ocupă cu fabricarea suvenirurilor, de exemplu pe insulă trăiau şerpi neveninoşi pe care autohtonii îi vânau, luându-le pielea din care confecţionau anumite obiecte pe care le vindeau ca suveniruri de pe insulă).1 
  
Populaţia de pe Ada Kaleh mai practica pescuitul, cultivarea pomilor roditori (măslini, smochini ), dar majoritatea bărbaţilor lucrau la fabrica de ţigări, care primea materie primă din Bulgaria ( tutun de cea mai buna calitate) sau la Şantierul Naval din Turnu Severin.2  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ANDREEA TĂRĂŞESCU,Comunitatea insulară şi românii. Relaţii interumane / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1071, Anul III, 06 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!