Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Andreea Răducan. Spiritul nu trece...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Andreea Mădălina Răducan este, a fost şi va rămâne o gimnastă unică în istoria gimnasticii româneşti, aşa cum fiecare dintre balerinele sportive ale gimnasticii sunt fiecare unice în frumuseţea pe care o au spre a o dărui spectacolului sportiv, inegalabil în eleganţă şi gingăşie. A fost o gimnastă de valoare mondială, medaliată cu aur pe echipe şi argint la sărituri, la Jocurile Olimpice de la Sydney, din 2000, multiplă medaliată cu aur şi argint la campionatele mondiale de gimnastică artistică, este azi autoare, jurnalistă şi comentatoare sportivă. E o frumoasă prinţesă a sportului vasluian, căci Vasluiul ei natal o revendică, mândru de ea. Intrând într-o sală de gimnastică, la Bârlad, pe când avea doar patru ani şi jumătate, Andreea va persevera şi va continua splendidele succese ale gimnasticii româneşti, urmând, fără a coborî prestigiul generaţiei, strălucitoarelor gimnaste Lavinia Miloşovici sau Gina Gogean.  

După ce, în 1996 a câştigat peste 20 de medalii în competiţii locale şi regionale, a fost selecţionată pentru a se antrena cu echipa naţională de junioare, la Oneşti, pentru ca, după doi ani să fie încorporată în lotul naţional de gimnastică şi să se transfere la Deva.  

Saltul spre marile confruntări în gimnastica de anvergură internaţională îl va executa excelent, în anul 1988, la Campionatele Europene de Juniori, la Antwerpen, Belgia, unde s-a clasat pe locul patru, la individual compus. În anul următor va participa la Campionatele Mondiale în Tianjin, China, câştigând finala la sol şi situîndu-se pe locul cinci, la individual compus. Gimnasta firavă şi delicată desena prin aer zboruri suave şi încânta nu numai spectatorii ci şi pe specialişti. Era convingătoare la bârnă, sărituri şi sol, în timp ce la paralele inegale, ezita. Pentru aceasta a incitat toată admiraţia fostului gimnast, comentatorul american Bart Conner, soţul Nadiei Comăneci, la Campionatele Mondiale din 1999: „...este atât de înviorător să vezi o gimnastă din România care poate să danseze”.  

Componentă a echipei de gimnastică a României la Olimpiada de la Sydney, Andreea Răducan a contribuit la „colecţia” de lauri a lotului României, câştigător al medaliei de aur pe echipe. Calificată, alături de Simona Amânar şi Maria Olaru, în finalele individuale de sol şi sărituri, precum şi în finala de individual compus, Andreea a obţinut medalia de aur la individual compus, dar Comitetul Olimpic Internaţional i-a retras-o, în urma unui rezultat pozitiv, la testul pentru pseudoefedrină, substanţă interzisă atunci. Cu toate că Federaţia Română de Gimnastică a contestat, descalificarea a rămas definitivă, iar medaliile au fost conferite gimnastelor Simona Amânar, Maria Olaru, Liu Xuan (China).  

În urma investigaţiilor s-a stabilit că substanţa interzisă provenea de la pilulele de Nurofen administrate gimnastei de către medicul echipei, împotriva febrei şi tusei. Pentru aceasta a fost sancţionat şi medicul, nu numai gimnasta, fiind expulzat de la Olimpiadă şi suspendat până la Jocurile Olimpice de la Atena, din 2004. Deşi gimnastele românce, solidare cu Andreea, au decis iniţial să refuze medaliile, în interesul general al echipei au revenit asupra acestei decizii, nu fără ca Simona Amânar să declare în legătură cu medalia de aur: „Nu am câştigat-o eu. A câştigat-o Andreea şi aparţine Andreei”. Decizia suspendării Andreei Răducan a fost atacată la Curtea de Arbitraj pentru Sport, în toamna anului 2000. Deşi expertiza a dus la concluzia că Andreea nu a fost avantajată în rezultatul obţinut în concurs, de medicamentul administrat, comisia a rămas inflexibilă faţă de hotărârea Comitetului Olimpic Internaţional.  

După Olimpiada de la Sydney, şi după retragerea Simonei Amânar, Mariei Olaru şi Claudiei Presăcan, Andreea Răducan a ajuns - lege firească a cursului neîntrerupt al vârstei - veterana echipei naţionale de gimnastică. În 2001 a participat la Campionatele Mondiale de la Gent, Belgia şi a câştigat medalia de aur pe echipe. În probele individuale s-a clasat pe primul loc la sol şi bârnă, şi pe locul al treilea la individual compus. În anul 2002, o succesiune de accidentări şi unele probleme extra-sportive i-au determinat performanţe slabe, la Campionatele Mondiale din Ungaria, după care Andreea s-a retras. Acum este comentator sportiv şi jurnalist, lucrând, de asemenea, pentru Forul Olimpic Român. A comentat cu profesionalism şi în nota delicateţei sale, concursurile de gimnastică feminină de la Jocurile Olimpice de la Atena, 2004. În 2010 a publicat cartea autobiografică „Reversul medaliei”, pe care a republicat-o într-o ediţie nouă, cu adăugiri şi completări, în 2012.  

Poţi purta de mult timp în inimă o admiraţie pentru toată viaţa, uitând un timp de ea, dar regăsind-o la un moment dat! Întâlneşti pe cineva şi conştient sau nu, te afli la un prag de viaţă al chemării inimii spre această persoană. Timpul nu aşteaptă! Avântarea într-o puternică lumină a afecţiunii, în urma avântării în meditaţie păstrează şi descoperă amintirea mai târziu. Aşa ajungi să preţuieşti şi admiri infinit pe omul pe care l-ai întâlnit cândva, dar şi pe cel reîntâlnit şi schimbat. Chiar dacă se întâmplă după o mulţime de ani, rămâi cu sentimentul de atunci pentru omul pe care l-ai cunoscut demult! Istoria afecţiunii devine secundă la întâlnirea cu el. Nu mai ai dreptul să revendici după un timp cât o veşnicie, nimic şi îţi pui întrebarea unde ai fost tu şi unde a fost atâta timp omul care a însemnat pentru tine o latură a vieţii sufleteşti.  

Afecţiunea se cere şi primită, nu numai dăruită, trebuie să ţi se şi dea ceea ce dai de la inimă. Este dreptul ce ţi-l ceri de la viaţă, pentru statornicie.  

Am admirat-o pe Andreea Răducan până să o întâlnesc, decât pe micul ecran şi înţelegeam atunci că am aviditatea de pur şi de ideal. Cred în puritatea admiraţiei mai mult decât în puritatea aurului. O caut şi o doresc pe prima. Am întâlnit-o acum! Matură, frumoasă, elegantă, inteligentă, generoasă, Andreea nu arată azi, chiar dacă, supusă ordinii universului, va arăta într-o zi, că trupul este o armură a spiritului, schimbătoare şi consumabilă odată cu trecerea prin ani. Însă, coexistând cu timpul, spiritul nu este schimbător. Ca şi timpul, spiritul nu trece, nu se consumă, doar omul trece şi se consumă în spaţiu şi timp.  

Azi regăseşti la Andreea Răducan aceeaşi candoare, aceeaşi sensibilitate, aceeaşi sublimitate a bunei educaţii, acelaşi zâmbet cald şi atractiv, aceiaşi ochi plini de lumină, ca două bolţi de cer. Neexcesivă în opinii, nu vorbeşte niciodată înainte să asculte, nu pune mai multe întrebări decât răspunsurile pe care le dă, nu are radicalitate în nimic, este civilizată şi se înmlădiază, ca altădată în baletul gimnastic, pe discuţie şi respect faţă de cuvântul celuilalt. Andreea Răducan este cea de altădată, doar cu mai puţină nevoie de deschidere spre experimentare şi risc, deoarece este matură acum şi a învăţat să câştige şi să piardă, să aştepte şi să solicite, să accepte şi să interzică, să rateze şi să uite, să iubească şi să-şi asume partea ei de plată în iubire.  

E o intersectare a atemporalităţii cu imediateţea în înfăţişarea Andreei Răducan. Este aceeaşi Andreea Răducan pe care o admiram cu ani în urmă, şi o admir în continuare, într-o imagine corporală schimbată nu prea mult, de trecerea anilor! Toată lumea a fost de partea Andreei, atunci când i s-a retras o medalie fără să fie vinovată. Dar admiraţia mea, ca şi a multora, nu depinde de judecata nimănui, ci se numără printre cele care au cea mai inseparabilă legătură cu mine. Am admirat şi admir toate balerinele gimnasticii şi patinajului lumii, pentru graţia lor, la vârsta purităţii, nedisociate de muncă, seriozitate şi maturitate. Toate gimnastele pe care le-am revăzut după mulţi ani nu s-au schimbat în spirit. Atunci, nici eu nu îmi pot schimba admiraţia mea pentru ele, pentru Andreea Răducan în niciun caz!  

Ca visul au zburat anii mirifici ai gimnasticii româneşti, când Andreea Răducan era o stea a ei! După ce vârsta căreia nimic nu are puterea de a i se împotrivi i-a rezervat menirea nepărăsirii mirajului gimnasticii şi rămânerii ca într-o insulă de amintiri, nicio secundă departe de sala de gimnastică, de marea lume a gimnasticii, strălucitoarea stea a gimnasticii de altădată activează pe o grupă de domenii diverse ale gimnasticii, printre care este remarcabil jurnalismul. Pentru Andreea Răducan preocupările curente au rămas până astăzi, gimnastica! Lumea însăşi, a Andreei Răducan e armonioasă şi alcătuieşte cu ea un tot unitar consacrat gimnasticii. Gimnastica se răsfrânge neîntrerupt în oglinzile vieţii ei, iar ea nu priveşte viaţa dincolo de sfera gimnasticii, cu independenţă!  

Lumea de azi e jumătate lume, jumătate bani. Răsturnată pe dos, cum e, lumea se asmute împotriva lumii. Totul se întâmplă din cauza banilor! Arar există spectacole sportive fără mâini suflecate până la coate în ghişefturile sportive.  

Aşa de crudă a fost nedreptatea făcută Andreei Răducan, încât pare că de la ea a început metamorfozarea gimnasticii în sportul cu aripi de libelulă atârnate de poverile intereselor. De atunci, îgerii din om încărunţesc!  

(Cu mulţumiri pentru alcătuirea acestui text, distinsei Magda Petrescu din Constanţa, Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

Referinţă Bibliografică:
Andreea Răducan. Spiritul nu trece... / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1108, Anul IV, 12 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!