Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Gheorghe Stroia         Publicat în: Ediţia nr. 222 din 10 august 2011        Toate Articolele Autorului

Andreea-Maria Dănilă: „Femeia de zăpadă” sau „Funcţia soteriologică a creaţiei” – Recenzie de prof. drd. Adina Voica Sorohan
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prin ce lumi peregrinează sufletul nostru când gândul se afundă în tainicele stari creative? Cum ne transformăm când versurile se aştern pe hârtie, iar fiinţa se rătaceşte în infinite spaţii imaginare? Cine suntem în acele clipe de răsfăţ spiritual? Simţim doar că ne metamorfozăm, undeva la răspântia dintre dimensiunea reală şi cea onirică. 
  
Volumul de debut al Andreei – Maria Dănilă, Femeia de zăpadă, apărut la Editura Armonii Culturale(2011) , în colecţia Lirik, devine un intercesor între diafanele spaţii eterice şi contingentul aromonios, receptat prin cele mai discrete trăiri. Structurată dual, Femeia de zăpadă şi Monolog acvatic, lucrarea îngemănează lirismul oniric cu proza poetică reflexivă, pătrunde în cele mai tainice locaşuri ale sufletului receptorului:”Alerg desculţă prin vise ... e un labirint al dorinţelor nespuse, refulate. Speranţele îmi mângâie gleznele ca nişte fire tinere de iarbă. Simt miros de viaţă, de flori de fericire. Îmi pipăi năzuinţele şi toate aşteptările cu fantezia unui arhitect...” 
  
Scriptul poetic conturează dimensiunea abisală a fiinţei aflată în lungul proces al travaliului creativ: „azi am îmbrăcat aripile de ceară/ reîncarnată în Icar/ m-am aventurat în univers/ în zboruri ludice sfidând infinitul/ timpul şi spaţiul” (dans eteric), panorama lumilor interstiţiale: „trecutul şi prezentul sunt feţele aceluiaşi eu/ trăiesc acumul şi departele înt-un singur punct/ extind cunoaşterea să-mi verific fiinţarea/ pun la ochi binoclul şi exersez jocul de perspective/ într-un ritual halucinant” (stare onirică), iubirea hemografică şi metafizică:”atingerile sunt dincolo de piele/ totul mai departe de pura stare fizică / către doze de sublim şi extatic/ prin minte prin sânge prin spirit (ars amandi), jocul imaterial al cuvintelor: „şi cuvintele cad/ de pe sârma ghimpată a timpului/ într-un dans izocron/ ca nişte stropi decupaţi/ din voci de ploi/ din tonalităţi de clavir (joc de cuvinte), relativitatea destinului:”desenez în linii jucăuşe/ aripi de fluturi şi flori de cleştar/ şi tot aşa...continuu/ viaţa poate fi un joc/ sau o tragedie!” (destin), moartea ca disoluţie: „doar eu în disoluţia aşteptării/ cu genunchii în piept/ înghit tic-tacurile timpului/ ce tresaltă/ de pe un umăr pe altul/ îmi aşez din când în când bagajele/ în gesturi fugare” (moartea-anacolut) sau metempsihoza:”amorţesc mă înalţ în eter/ ca în hipnoză sau vis/ în oase e numai aer/ trupul e uşor/ şi zbor/ acum sunt pasăre ! "(reîncarnare).  
  
Axele imaginarului liric focusează orizontul de aşteptare al lectorului în jurul unor structuri metaforice aparent antitetice: ”floarea de colţ”/ ”floarea de cleştar”, ”en-staza”/”ek-staza”, ”fluturii albi”/ ”fluturii negri”. În discursul liric sintagmele urmează o arhitectură schiţată prin coincidentia oppositorum, un univers al reunirii contrariilor, al armonizării fiinţei lirice în transcendent. Versul pătrunde prin acorduri psihedelice în starea de graţie a celestului: ”cerul se desface din somnul/ cosmosului/ pământul răsuflă în ecouri proaspete”.  
  
În lirica Andreei Dănilă trupul trece printr-o serie de stări metamorfice, parcurge un periplu al combustiei interioare, se frânge în spectrele timpului, revine într-un carnal distorsionat tocmai pentru a propulsa ideea ilimitării materialităţii : ”timpul se lipeşte pe trupul meu gol/ mătasea părului îmi tatuează spatele / cu fire de nisip în linii de avangardă/ obrajii primesc nuanţe de roşu aprins/ (la fel ca inima!)”(autoportret), ”trupul ofilit/ stins şi vechi/ un schelet uriaş de munte/ plânge înfundat/ încremenit/ peste nopţi de bronz/ peste dimineţi /încărcate de/ lumini astrale”(eul muribund), ”din carcasa trupului/ din carne,/ sânge şi oase/ se deşiră obsesiile / în zboruri de fluturi negri/ dintre aripile cărora toate gândurile/ pot fi azvârlite în neant”(execiţiu hermeneutic). 
  
Stadiul superior al stărilor existenţiale este reprezentat de motivul fluturelui, metaforă- simbol, ce concentrează o întreagă semantică a evoluţiei umane. Trecând prin ternarul larvă – crisalidă – fluture, fiinţa metamorfozată se ipostaziază succesiv între planul teluric şi celest, ducând în astral energia sacră a pământului: ”dimineaţa se naşte din/ crisalida întunericului/ îşi desface fanteziile voluptoase/ ca un fluture alb/ fascinat de cromatica dinspre cer/ spre pământ/ înnobilat de zboruri radiat”(colaj peisagistic), ”îţi văd în ochii mei/ chiar şi în întuneric/ reflectarea inimii bătând/ ca o tremurare de fluture,/ în parfum de primăveri/ în sonoritităţi astrale”(scrisoare II). 
  
Eseurile reflexive definesc o întoarcere a fiinţei lirice spre sine, o atitudine speculară, act de redescoperire a valenţelor proprii: ”Liniştea din jur mă hipnotizează... tresar (din când în când, pentru a nu uita să trăiesc, pentru a nu încerca să mor!) şi răsuflu, în tonalităţi de valuri, în nemărginirea mirajului acvatic, pe cât de veridic, acustic, pe atât de neclar, prin încărcarea de infinit. Un periplu în dublu, arhetip, anarhetip! Ca şi cum, pentru cateva clipe, mi-am întors privirea în mine! pentru regăsire? pentru deconstrucţie?!...”  
  
Volumul Femeia de zăpadă abordează tema atât de delicată a raportului dintre carte şi lector. Eseul Trăind apoteoza lecturii surpinde valoarea arhetipală a cărţii ca formă de regăsire a sinelui: ”Târziu în noapte sau dis-de-dimineaţă... citesc demult, parcă dintr-o altă viaţă. În realitate sunt doar câteva ore de când întâlnirea cu cartea devine mai degrabă un veritabil exerciţiu de cunoaştere a sinelui. Aşadar căte cărţi în bibliotecă, tot atâtea euri ...sau unul şi acelaşi disipat în alt timp sau în alt spaţiu. Poveste alchimică, ipostază arhetipală cu fiecare carte pe care o adulmec printre răsuflări febrile, agasate de ropotul dulce al cuvintelor ce se aleargă într-un act de reconstrucţie a artei”. 
  
Cartea devine în imaginarul Andreei Dănilă formă de viaţă, refugiu din faţa realităţii, stadiu soteriologic al fiinţării: ”Şi dacă ar fi să-mi construiesc o casă, mi-ar plăcea să fie din cărţi... să se înalţe carte pe carte, de jur împrejur numai cărţi. Ziduri de cărţi, paturi de cărţi, să le ating, să le simt mirosul presărat cu pulbere de timp Şi cu chipuri taciturne... să-mi zâmbească himeric la fiecare gest: când le privesc, le aranjez sau le deschid. Iar mai apoi, într-un climax al trăirilor, să se identifice cu mine în timpul lecturii, al relecturii sau... în orice timp!” 
  
Prof. drd. Adina Sorohan 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Andreea-Maria Dănilă: „Femeia de zăpadă” sau „Funcţia soteriologică a creaţiei” – Recenzie de prof. drd. Adina Voica Sorohan / Gheorghe Stroia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 222, Anul I, 10 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Stroia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!