Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 241 din 29 august 2011        Toate Articolele Autorului

Ancheta (fragment din roman) 5
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Serah stătea aşezat în faţa lui Gamaliel la o masă unde acesta îi pusese în faţă un ceai aromat. Se aflau la reşedinţa învăţătorului de lege aflată undeva în Ierusalim. Motivul vizitei era legat de convorbirea dintre Serah, Arhierul Caifa şi socrul acestuia, Anna. 
  
Gamaliel îi ascultase păsul iar acum medita la cele spuse de Serah. Gamaliel era cunoscut în Ierusalim ca un expert al legii foarte doct şi foarte pedant în metodele de predare a cunoştinţelor. Faima sa trecuse cu mult de zidurile Ierusalimului. Gamaliel mai era cunoscut şi ca un pacifist şi era adeseori chemat ca mediator între desele conflicte dintre iudei. 
  
După ce sorbiră din ceaiul aflat înaintea lor, Serah se gândi să vorbească primul. 
  
-Iar acum, doresc să vă cer o părere şi anume... despre cine credeţi că este Iisus din Nazaret, iubite rabin? 
  
Gamaliel sorbi încă o dată din ceai şi îl îndemnă şi pe Serah să facă la fel. Apoi spuse. 
  
-E greu de răspuns acum ceva Serah! Eu sunt doar unul dintre reprezentanţii legii noastre pe care ne-a dat-o Domnul prin Moise şi prooroci, iar porunca o ştim cu toţii. Trebuie să ţinem legea întocmai cum a fost rânduită, fără nici o abatere, chiar cu preţul vieţii noastre. Finalitatea celor impuse de Dumnezeu este venirea lui Mesia pe pământ care se va naşte în sânul poporului nostru şi de aceea este o răspundere uriaşă care apasă asupra noastră, însă este şi o mare onoare care ni se face nouă. Trebuie să recunosc un singur fapt, şi anume acela că nu pot spune încă cine este acest Iisus însă pot spune ce nu este! 
  
-Şi anume? 
  
-Nu este un om obişnuit, asta în mod sigur. Relatările unor oameni obişnuiţi, despre dânsul sugerează faptul că acesta porunceşte stihiilor naturii, demonilor, bolilor, ba chiar morţilor,  
  
iar toate acestea i se supun. Acum, ca om simplu din popor vei gândi că acesta nu poate fi decât Mesia! Şi toate aceste lucruri despre acesta sunt dublate de o învăţătură ieşită din comun. Personal îi cunosc anumite pilde pe care le-am auzit din gura unor martori demni de toată cinstea. Necazul cu noi însă, este că nu suntem simpli oameni din popor! Şi nu o spun dintr-un sentiment de infatuare sau supremaţie faţă de aceştia! O spun din cauză că noi cei care suntem într-un fel sau altul capii poporului şi avem responsabilităţi faţă de aceştia, suntem cu mult mai precauţi în afirmaţii, cântărim cu mai multă grijă orice eveniment din viaţa poporului, deci suntem unşi cu un soi de neâncredere, ca să spun aşa. Aş putea spune că suntem cumva în dezavantaj faţă de oamenii simpli care nu au ce pierde în a afirma sau susţine ceva. 
  
-Dar noi ce am avea de pierdut? întrebă Serah. 
  
Gamaliel îl privi uşor mirat. 
  
-Mda! Într-adevăr..., ce am avea de pierdut? Poate prestigiul...  
  
Gândind ca un om simplu eşti de fapt un om simplu, iar noi nu prea dorim asta Serah. E un soi de mândrie bănuiesc, însă ne simţim bine în pielea noastră. 
  
-Şi nu cumva din această cauză nu putem vedea adevărul, luminate rabin? 
  
-Se prea poate Serah, nu te contrazic. Uite! de pildă, arhiereul Caiafa. Îl cunosc de mult timp, de când a fost ales membru în Sinedriu. Nu mai povestesc acum ascensiunea sa în Sinedriu, ca fost secretar al adunării, poate o cunoşti mai bine. Când era doar un tânăr, Iosif Caiafa era considerat un personaj de mare viitor, cu o minte strălucită, foarte precoce în cele ale legii, cu o inteligenţă mult peste medie. Era strălucit în toate. Era plin de atenţie faţă de toţi, era foarte stăruitor în citirea cărţilor sfinte, avea darul oratoriei cum ar spune grecii. Era respectat chiar de către bătrânii din Sinedriu şi de arhierei. Apoi aceştia au început să plece la Domnul, unul câte unul iar Caiafa datorită prestigiului său a devenise rând pe rând chazzan, învăţător de lege, preot, secretar al Sinedriului, apoi arhiereu, luând locul socrului său cum era şi de aşteptat. Apoi s-a întâmplat ceva fiindcă s-a schimbat complet. A devenit pur şi simplu un alt om. A devenit dintr-un om deschis către toţi, un introvertit. Dacă până mai ieri se putea discuta cu el, dintr-o dată a devenit arogant, nu accepta să fie contrazis şi îşi impunea deci voinţa fără nici o concesie. Invoca numele lui Dumnezeu şi al legii, dând interpretări personale pentru a-şi justifica cumva acţiunile. Mai întâi l-am aprobat fiindcă gândeam că o mână de fier e bună câteodată, iar în perioada aceea elenismul şi adepţii săi îşi ascuţiseră ghearele şi făcea ravagii printre minţile tinere, neexperimentate. După un timp însă arhiereul se schimbase în aşa măsură încât era de nerecunoscut. Furia îi întunecase minţile şi de aceea vedea duşmani peste tot. Elocinţa pe care o ştiam cu toţii în predicile sale se transformase într-o învălmăşeală de cuvinte greu de înţeles. Divagaţiile sale în predici mergeau până într-acolo încât aducea în discuţie răfuieli personale cărora le dădea conotaţii negative, în defavoarea duşmanilor proprii. Subtilităţile sale altădată interesante se transformaseră în jalnice şi perfide acuze aduse duşmanilor săi.  
  
Personal cred că arhiereul Caiafa nu este un caz izolat, Serah. Demonii stau printre noi tot timpul, cernându-ne cuvintele şi teoriile, intenţiile şi faptele şi intervin mişcând inima noastră spre păcat, spre fărădelegi, cu acceptul nostru desigur. De îndată însă ce ajungem într-o poziţie socială conducătoare, fie că suntem rabini, învăţători de lege, preoţi, arhierei, oameni bogaţi sau chiar regi, împăraţi, demonii ne invadează imediat gândurile sugerându-ne tot felul de posibile situaţii care mai de care mai fataliste, amplificându-ne temerile şi împuţinându-ne încrederea faţă de ceilalţi, asaltându-ne pur şi simplu cu fel de fel de gânduri întunecate, unele dintre ele prezentate însă ca fiind lucruri cu folos: binefaceri, binecuvântări. Ei ne ştiu dorinţele şi slăbiciunile şi acţionează cu mult mai multă forţă în cazul în care creştem ca rang şi responsabilitate în societate, incitându-ne în demersurile şi acţiunile noastre când acestea tind să ia o anumită întorsătură, schimbând sau căutând să schimbe finalitatea lucrurilor dintr-una benefică într-una malefică. Iată de ce mă gândesc uneori că judecata omului simplu este câteodată mai sănătoasă decât a învăţaţilor, a noastră în fapt.  
  
-Vreţi să spuneţi că cei umili pot judeca mai bine decât cei puternici şi mândri? 
  
-Se poate uneori spune că da, Serah! Probabil că demonii nu mai au nici o putere când omul abandonează total cele ale mândriei. Învăţătura e bună în sine dar cu cât urcăm în ştiinţă pe atât trebuie să coborâm în modestie. Iar aceasta nu trebuie să fie falsă. Lumina minţii poate fi pervertită şi confiscată de demoni! 
  
-Pare a fi ceva desprins din învăţătura lui Iisus din Nazaret, dacă-mi puteţi permite, iubite rabin. 
  
-Aşa şi este Serah. Sunt idei desprinse din cuvintele lui, de ce să nu o recunosc. 
  
-Atunci Iisus Hristos este Mesia? Căci poporul a spus-o deja! Ce spuneţi? 
  
Gamaliel îi zâmbi cu îngăduinţă. 
  
-Nu te grăbi Serah! Nu tot ce spune poporul e adevărat în totalitate. Uneori isteria cuprinde pe cei mulţi precum focul cuprinde paiele. Mă simt nevoit să-i dau puţină dreptate lui Caiafa aici, spuse Gamaliel cu tristeţe în glas. Deşi aş fi vrut din tot sufletul ca acesta să fie Mesia cel mult aşteptat. 
  
-Şi dacă este?! 
  
Gamaliel îşi cuprinse barba în mână şi rămase îngândurat. 
  
-Dacă a fost sau mai bine zis dacă este Mesia, desigur că nu puteam face nimic împotriva lui căci nimeni nu se poate opune voinţei lui Dumnezeu. Dar dacă acesta nu a fost fiul lui Dumnezeu atunci înseamnă că totul a fost o himeră pusă la cale de demoni! Însă nu vreau să cred asta!  
  
Cred mai degrabă că acesta a fost un prooroc. Povestea cu Mesia nu ştiu dacă e de la popor sau a spus-o el însuşi.  
  
-Prea luminate, eu înclin să cred totuşi că acesta a spus adevărul! Chiar el a spus despre el că este fiul lui Dumnezeu! 
  
-Doar din cauza cateapetesmei templului care a fost sfâşiată ieri pe vremea când nazarineanul murea pe cruce? 
  
-Da, spuse Serah cu hotărâre. Şi din cauza cutremurului şi a întunecării soarelui. Un semn pe pământ, un semn pe cer şi unul în Templu! Ce semne puteau fi mai minunate decât acestea?  
  
Şi câte semne mai vrem ca să credem? 
  
Gamaliel tăcu analizând cele spuse de mai tânărul Serah. 
  
-Nu te contrazic Serah! Însă eu nu mă gândesc la semnele care s-au făcut la moartea acestui Iisus, care sunt impresionante în felul lor, eu mă gândesc la faptul că Mesia vestit de prooroci în cărţile noastre sfinte este un eliberator care va dezrobi poporul lui Dumnezeu! Iisus însă şi-a încheiat deja viaţa sa, cu totul şi cu totul uimitoare de altfel. Consider că este totuşi un mare prooroc, dar nu ştiu dacă este Mesia! Asta până la proba contrarie totuşi!  
  
-Vă temeţi de ceva prealuminate? întrebă Serah privind cu atenţie chipul învăţătorului de lege. 
  
-Da Serah! Nu ştiu cum ai ghicit, însă îţi pot spune că am o anumită temere. 
  
-Şi anume! 
  
-Mi-e temă că Mesia a ales timpul nostru! Atâtea milenii de la facerea lumii...şi tocmai acum... 
  
-Vreţi să spuneţi că încă nu suntem pregătiţi... 
  
-Da. Însă de ce ar fi tocmai acum acea plinire a vremii? 
  
-Incumbă o mare responsabilitate această onoare care ni s-a făcut! Dar chiar preluminata voastră faţă a spus că aceasta e datoria noastră a iudeilor de a-l primi pe Mesia, iar aceasta include responsabiltatea de a fi pregătiţi să-l primim în orice moment. 
  
Gamaliel gustă din ceai şi puse micul vas de argint pe masă, în faţa sa. 
  
-Se pare că ai răspunsuri pentru orice, Serah!  
  
Acesta însă nu spuse nimic. Îl privi doar.  
  
-Cel mai bun spion al lui Caiafa devine un teolog care tinde să mă întreacă. Şi mai am câţiva foşti elevi care mă vor ,,bate”, cu siguranţă. Pe câţiva însă, arhiereul Caiafa i-a recrutat deja în solda sa cum a făcut şi cu tine. Dar mă bucur că ai reuşit să ieşi din treburile lui. 
  
-Prealuminate, aş vrea să vă spun ceva tocmai despre Caiafa... 
  
-Ascult.  
  
-Caiafa se teme acum de Iisus mai mult ca înainte şi asta din cauza cuvintelor pe care Iisus  
  
le-a spus şi anume că va învia a treia zi după ce v-a fi răstignit!  
  
Cuvintele lui Serah rămaseră în aer. Pe fruntea lui Gamaliel se putea citi şi uimirea dar şi confuzia.  
  
-Asta rămâne de văzut Serah! Eu am auzit din relatări că acesta ar fi întors nişte oameni din moarte, ba pe unul chiar din mormânt fiindcă era mort de mai multe zile. Însă viaţa la care au revenit bănuiesc că e tot provizorie. La final rămâne doar moartea... 
  
-Dar dacă el a arătat prin toate acestea că învierea în veşnicie este posibilă? Pentru că el a vorbit de viaţa veşnică luminate, ca fiind ceva pe care Dumnezeu ne va da tuturor după ce vom trece viaţa aceasta..!  
  
-Văd că îi cunoşti foarte bine cuvintele şi ideologia Serah! 
  
-Am fost unul dintre spionii lui Caiafa luminate învăţător, cum aţi spus. Am urmărit orice mişcare a lui Iisus din Nazaret, şi v-o jur, în faţa lui nu te poţi preface! Am tăcut un timp, mi-am ascuns sentimentele, am spus altceva decât ceea ce gândeam faţă de toţi, nu numai faţă de Caiafa ci chiar de mine însumi, mi-am pierdut somnul nopţii gândindu-mă la cuvintele lui, m-am prefăcut şi m-am înverşunat, însă în cele din urmă n-am mai rezistat şi a trebuit să spun cumva ceea ce cred. 
  
-Şi ai sfârşit în a deveni unul dintre adepţii lui Iisus, Serah! 
  
-Recunosc mărite, trebuie să o recunosc. În faţa domniei voastre preaînţelepte! 
  
Gamaliel se încruntă şi îşi ridică capul privindu-l pe Serah. 
  
-Nu sunt sigur de tine Serah! Vrei să faci prozelitism sau cauţi încuviinţări ori justificări de la mine? 
  
-V-am mai spus preaînţelepte, cer doar un răspuns din partea domniei voastre! 
  
-De ce ai avea nevoie de răspunsul meu Serah? Omul hotărăşte singur în orice privinţă, chiar şi atunci când este înşelat! 
  
-Ştiu că l-aţi apărat în Sinedriu învăţate! 
  
-L-am apărat împreună cu bătrânul Nicodim fiindcă consider că Iisus era nevinovat. Caiafa a fost nu numai nedrept când i-a hotărât moartea, ci şi cinic prin mascarada de proces pusă la cale şi care a încălcat orice norme ale legii. De aceea Caiafa şi mare parte din Sinedriu s-au pus în afara legii prin faptele lor, ba mai mult, aş putea spune că în fruntea comunităţii au ajuns nişte oameni de nimic! Unde e oare dreptatea lui David şi a lui Solomon? Ce fel de vremuri trăim?  
  
Cei doi se priviră stânjeniţi, însă imediat îşi îndreptară privirile în altă parte. Tăcerea se prelungi între ei. Gamaliel părea nehotărât. În cele din urmă se hotărâ să-i dea un răspuns: 
  
-Îţi voi respecta totuşi alegerea Serah! Fie ca Domnul să ne arate adevărul tuturor. Îl voi ruga pe Dumnezeu cu smerenie să-mi arate adevărul despre Mesia.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ancheta (fragment din roman) 5 / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 241, Anul I, 29 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!