Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 223 din 11 august 2011        Toate Articolele Autorului

ANCHETA (fragment din roman) 4
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Caligula tocmai terminase de spus o glumă deşănţată amicului său Naevius Macro, prefectul gărzii pretoriene. Pricepând aluzia Macro râse cu poftă. Caligula stătea însă serios, chiar încruntat, privind către amicul său care nu se mai oprea din râs. Acesta privea din când în când către Caligula şi zărindu-i chipul grav şi nemişcat se puse şi mai tare pe râs. 
  
-Ajunge Macronius! rosti Caligula dintr-o dată. Nici pretorienii tăi n-au râs în halul ăsta! 
  
-Dar nu mă pot abţine, spuse Macro printre hohote. 
  
-Destul! Cheamă omul tău şi mai spune-i să aducă nişte vin. Şi mai spune-mi ce mai pune la cale Tiberius, magnificul şi atotputernicul, să-l ocrotească zeii! spuse Caligula sorbind vinul de pe fundul cupei. 
  
Când Macro se mai potoli chemă pe stăpânul vilei unde petreceau şi mai ceru vin.  
  
Îndată slujitorii veniră cu alte arome pe care aceştia le turnară în mai multe pocalele de argint. Caligula gustă din câteva soiuri şi rămase plăcut impresionat de gustul acestora.  
  
Proprietarul vilei îşi frecă mâinile nu atât pentru faptul că avea să se procopsească cu vre-o sumă de bani, fiindcă ştia că Macro şi Caligula nu plăteau nimic nimănui în astfel de ocazii, ci pentru faptul că, gândea el, îşi întărea cu acest prilej relaţiile şi legăturile cu cei doi.  
  
Cu toţii cunoşteau puterea pe care o exercita Macro la Roma. Cât despre Caligula, cu toţii îşi aminteau de tatăl acestuia, ilustrul general Gaius Iulius Germanicus, stăpânul orientului pe care îl înfiase însuşi magnificul Tiberius. Germanicus murise însă în condiţii suspecte, otrăvit se pare, la reşedinţa sa din Antiochia Siriei.  
  
Aflaţi pentru câteva zile în apropiere de Ostia, cei doi trăseseră la vila lui Probus Maetius Aemilianus, un puternic om de afaceri din zonă.  
  
Văzând încântarea lui Caligula, Probus Aemilianus se apropie de acesta. 
  
-Avem vinuri dintre cele mai selecte ilustre! Bacchus şi bachantele lui au fost darnici cu noi. Avem renumitele vinuri greceşti de Xerxes, Thasos sau Lesbos, dar şi vinuri autohtone din Etruria şi Sicilia dar şi din Egipt, renumitul yrp alb de Mareot. Apoi avem renumitele vinuri de Dacia şi băuturile tari din Sciţia Minor. 
  
-Îţi merg afacerile Probus, spuse Caligula cu viclenie în glas. Cu ce îţi scoţi banii? 
  
-Vila aceasta ilustre este toată afacerea mea. Clienţii mei vin aici pentru relaxare dar şi pentru afaceri, Ostia fiind aproape. E şi normal ca atunci când dau de o afacere bănoasă să nu o ratez. 
  
Sunt însă la zi cu toate taxele şi impozitele faţă de stat.  
  
Iar ca vila să fie cunoscută, aleg ce e mai bun pentru oaspeţi precum ilustrele voastre feţe!  
  
Nu fac nici un compromis. Toate sunt de cea mai bună calitate la Probus Maetius Aemilianus! 
  
-Hm! Mda! Se pare că ai marfă bună! spuse Caligula plictisit.  
  
Apoi se întoarse spre Macro ridicând un deget în sus. 
  
-Când voi ajunge împărat voi da o petrecere cum nu s-a mai văzut nicăieri în lume Macro. Am să te chem atunci Probus, să-mi alegi vinurile pentru petrecere! 
  
-Zeii să vă ocrotească ilustre! Mărinimia voastră nu are margini!  
  
-Bine, bine! spuse Caligula. Acum lasă-ne singuri Probus, spuse Caligula mulţumit de slugărnicia amfitrionului.  
  
Macro se ameţise cumva, însă se putea încă vorbi cu el. Caligula părea însă să nu aibă nimic din efectele binecunoscute ale licorii lui Bacchus deşi băuse destul cât să se ameţească.  
  
-Ce se mai aude prin insula lui Tiberius pretorianule! întrebă Caligula. 
  
-Nu s-a schimbat nimic din ceea ce ştii, îi răspunse Macro aşezându-şi în faţă tăvile cu bunătăţi. Îşi duce traiul pe mai departe precum ştii! Zeii să-i dea sănătate! 
  
-Aud însă că are o nouă preocupare împreună cu Tiberius Thrassylus şi cu Nerva. 
  
-Pe Nerva nu-l lua în calcul. El e doar de decor, spuse Macro. 
  
-Hai! Spune odată ce ai mai aflat despre viaţa imperială? 
  
Macro nu se grăbi. Îşi alese de pe o tavă un sortiment frumos decorat.  
  
-Prostii ilustre! Chestii filozofice fără valoare! 
  
-Şi anume?! 
  
-Thrassylus, socrul meu, i-a băgat în cap lui Tiberius nişte prostii cu o întunecare a soarelui şi cu nişte planete care se vor ciocni pe cer. Nişte astronomi şi geometri greci i-au arătat asta.  
  
Au urmărit traiectoriile planetelor şi au făcut tot felul de calcule.  
  
-Prostii, spuse Caligula. Eu aud altceva, Macronius! 
  
-Şi anume? întrebă acesta. 
  
-Nu te fă că nu ştii pentru ce s-au aunat acolo! Citesc în stele nişte bazaconii despre o profeţie iudaică sau legată de iudei! 
  
-Asta da! spuse încurcat Macro. Ştiu şi eu despre asta. Omul meu din insula Capri a ascultat pe la uşile lor şi a aflat şi despre asta. 
  
-Şi ce ştii? 
  
-Lucruri fără nici o valoare ilustre! Nişte poveşti numai bune de spus celor mici înainte de culcare.. 
  
-Spune odată ce ţi-a spus omul tău! spuse tăios Caligula. 
  
-De fapt nu mi-a spus-o el ci un alt om care se ocupă cu aprovizionarea şi vine des în Italia, însă de la omul meu ştie. Umblă vorba deci că pe insulă au venit mai mulţi învăţaţi şi cititori în stele, magi şi filosofi, geometri şi matematicieni. Tiberius crede că atunci când se vor întâmpla aceste lucruri pe boltă, vor avea loc schimbări mari şi pe pământ. Au aflat de la un mag despre un bărbat tânăr din Iudeea care pare a avea puteri nemaivăzute. Grecii îl denumesc pe acesta deja cu numele de Hristos ceea ce nu ştiu ce înseamnă prea bine, însă unii spun că numele lui înseamnă în traducere că e cel care va salva lumea. Mai multe nu ştiu ilustre!  
  
-Bine că am mai aflat eu câte ceva, căci cu tine Macro...nu mă mai văd eu la cârma imperiului.  
  
-Spuneţi ilustre, sunt şi eu cât se poate de curios! 
  
-Tiberius e din ce în ce mai interesat despre cine este şi ce face acest Hristos din Iudeea. 
  
-Ce vă spuneam eu ilustre?! Chestii de filozofie şi alte asemenea...fără nici o noimă. 
  
Mai bine să mai bem câte ceva ilustre! 
  
-Ba bine că nu! spuse tăios Caligula. Unchiul meu a luat-o razna şi trebuie înlocuit cât mai repede posibil, astfel imperiul se va prăbuşi. 
  
-Am auzit că a strâns o avere fabuloasă, ilustre! spuse Macro vrând să schimbe sensul discuţiei. 
  
-Cam cât crezi că are? întrebă Caligula foarte interesat.  
  
-De unde să ştiu eu ilustre? Se zoneşte că ar avea vre-o douăzeci de milioane de sesterţi puşi deoparte, dar cine poate şti? 
  
-Şi am auzit că are de gând să le cheltuie pe aventurile filozofice iscate de socrul tău, Tiberius Thrassylus cu bazaconiile lui! răspunse scurt Caligula. 
  
-Păi ce să spun ilustre, ştiţi ceva ce eu nu ştiu? 
  
-Da! răspunse Caligula. Îşi va cheltui averea ca să afle profeţiile idioate ale unui popor de la marginea lumii! Va da oricât numai să afle ceea ce îl interesează. 
  
-Nu fiţi atât de sigur ilustre! Tiberius nu e chiar atât de naiv! Şi-apoi cât poate să coste afacerea asta? O sută de mii! Douăsute de mii de sesterţi! Un milion?! E o nimica pentru magnificul...  
  
-Ascută Macronius Naevius Sertorius, spuse Caligula tăios. Nu ştiu de ce, dar nu-mi place deloc numele ăsta al lui Hristos sau cum i-or fi zicând grecii. Nu l-am cunoscut, dar simt că deja îl urăsc. Mai rău este însă faptul că unchiul meu l-a desemnat pe un oarecare Ruthavan ca delegat al lui la acest Hristos de Iudeea pe care doreşte să-l aducă la Roma, iar dacă va fi mulţumit de învăţătura lui, împăratul îi va recunoaşte cultul în tot imperiul şi îl va desemna mare preot.  
  
-Şi dacă îi va recunoaşte cultul, ce? spuse neâncrezător Macro. Imperiul are zei pe care nici măcar nu-i mai cunoaşte.  
  
-Zeii pe care imperiul nu-i mai cunoaşte sunt inofensivi Macro! Iar asta înseamnă că imperiul e mai puternic decât aceşti zei! Iar împăratul... ce este? dacă nu cumva un zeu coborât pe pământ? 
  
Macro care se servise până atunci cu o pulpă de pui se opri şi păru a se gândi la cele spuse.  
  
-Cum spui ilustre! Ştii bine că te voi susţine! 
  
Caligula dădu pe gât vinul dintr-o cupă strălucitoare.  
  
-Voi avea nevoie de tine Macro cât de curând, însă asta nu înseamnă că eşti de neînlocuit.  
  
Fă ce îţi voi spune şi ai s-o duci regeşte! 
  
-Fii pe pace ilustre! Nu mă cheamă Lucius Aelius Seiano ca să-mi doresc tronul imperial, iar slujba de prefect al gărzii pretoriene e mai mult decât mi-am dorit. 
  
Caligla îşi întoarse capul către Macro. 
  
-Trebuie s-o luăm înaintea lui Tiberius Gemellus, fiul lui Drusus cel trimis în lumea manilor şi a lemurilor de Seianus, amice Macro, spuse Caligula îngustându-şi privirea plină de ură. Spuse apoi şoptit către Macro: 
  
-Tiberius ne vrea pe amândoi la cârma imperiului, dar probabil că nici el nu crede în parteneriatul ăsta cu Gemellus. Sunt chemat pe insulă de Tiberius şi bănuiesc că acesta se va hotărî totuşi asupra mea.  
  
Îl va chema şi pe Gemellus pe insulă însă Gemellus nu ştie prea multe despre superstiţiile care îl macină pe împărat. Ca să scap de emoţiile astea un mic accident provocat de vre-o otravă ar rezolva problema. Ah! unde eşti Livia Drusilla? De ar mai fi trăit câţiva ani bătrâna ... 
  
-Nici eu nu cred că Tiberius vă doreşte pe amândoi la cârma imperiului, spuse Macro gesticulând prin aer cu ce mai rămăsese din pulpă. Bătrâna Livia într-adevăr ar fi fost acum de nepreţuit dacă mai trăia. Păi nu ea la curăţat pe bătrânul Octavian cu smochinele şi pe Germanicus... 
  
-Destul! se răsti Caligula. Cine eşti tu să spui asemenea lucruri?! 
  
-Iertare ilustre...dar asta spune poporul nu eu! 
  
-Taci! spuse Caligula. Mai bine spune cum am putea să ne lipsim de Gemellus... 
  
-Chiar şi o săgeată bine ţintită ilustre ar rezolva chestiunea, spuse iarăşi Macro alegând între două cupe de vin. Am oameni care îţi lovesc o monedă de la o sută de paşi.  
  
-Ba bine că nu, prefect de două parale ce eşti, îl luă peste picior Caligula.  
  
Bătrâna Livia avea dreptate. Otrava e cea mai curată. Săgeata şi sabia lasă răni pe dinafară. Otrava face răni doar pe dinăuntru şi cu greu pot fi văzute. Cum ai spus...nici divinul Octavian n-a scăpat de asta, după cum spun gurile rele! Lipicioasele alea de smochine din care obişnuia să guste divinul Octavian mai aveau ceva pe ele.  
  
Zicând acestea Caligula scăpă cupa din mână. Vinul se vărsă pe spledidul mozaic al pardoselii.  
  
Apoi, Caligula începu să se clatine pe scaunul pe care se afla iar Macro înţelese că acesta se îmbătase. Fluieră de două ori şi Probus cu câţiva oameni îşi făcură apariţia din dosul unei uşi. 
  
-Hai! spuse Macro, luaţi-l pe sus şi în cameră cu el. Nu-l luaţi în seamă, e numai un tânăr de douăzeci de ani care vorbeşte multe prostii! 
  
-N-am auzit nimic prefectus Macro! mai spuse Probus. 
  
-Să vezi ce-o să le fac..., mormăi Caligula în timp ce oamenii lui Probus îl luaseră pe sus. 
  
Am să-i pun să-mi facă statui peste tot Macronius şi să se închine lor până la capătul imperiului.. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ANCHETA (fragment din roman) 4 / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 223, Anul I, 11 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!