Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Ancheta (fragment din roman-11)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Procuratorul Ponţiu Pilat tocmai terminase de citit câteva epistole de la Roma şi nişte instrucţiuni venite din Siria de la Antochia. Epistolele de la Roma erau de la nişte prieteni vechi care îl mai informau din când în când ce se mai petrecea în capitala Imperiului. Instrucţiunile din Antiochia se refereau la războiul care bătea la uşă înspre răsărit cu imperiul Parţilor.  
  
Guvernatorul Lucius Vitellius cerea prin intermediul epistolelor ca adunarea impozitelor să se facă la timp iar sumele strânse să se cheltuie în achiziţionarea de provizii şi bunuri necesare campaniei militare care era inevitabilă.  
  
Plictisit, procuratorul aruncă documentele pe masa din faţa sa gândindu-se la momentul în care Tiberius va fi aflat de evenimentele petrecute cu ocazia Pesahului iudaic.  
  
Naulius îl asigurase că Magnificul va reacţiona iar Pilat începuse în sinea sa să se teamă.  
  
Se gândea la faptul că ar fi fost mai bine să trimită şi el un raport despre cele întâmplate însă realiză că dacă se scuza într-un fel înainte de a reclama cineva ceva, ar fi atras şi mai mult atenţia. Neliniştea care pusese stăpânirea pe procurator venea de la faptul că Marcellus, adept al învăţăturii lui Iisus, ar fi informat Roma imediat ce ar fi aflat de răstignirea lui Iisus din Nazaret, urmarea fiind aceea ca acest caz minor în opinia sa, să ia amploare şi să ajungă la urechile lui Tiberius pe care procuratorul şi-l şi imagina deja ascuţindu-şi ghearele.  
  
Pe când gândea acestea sclavul nubian intră în încăpere şi îi spuse procuratorului că Arhiereul Caiafa trimisese pe cineva împreună cu o casetă.  
  
Doi legionari pătrunseră în încăpere şi puseră la picioarele lui Ponţiu Pilat un cufăr învelit în piele, cu catarame din aramă şi ţinte de fier. În cufăr se afla o importantă sumă de bani.  
  
Pilat care nu fu impresionat deloc desfăcu biletul care avea pecetea lui Caiafa pe el.  
  
,,Iată suma de bani pe care am convenit-o împreună. Plătiţi cu această sumă ostaşii care au răspândit zvonul despre cum a fost furat corpul răzvrătitului Iisus. La moarte cu duşmanii Romei şi ai Cezarului!”  
  
Pilat răsuci biletul şi îl aruncă în talerul trepiedului unde ardea focul. Procuratorul era acum foarte mirat fiindcă arhiereul nu amintise nimic de predarea tâlharului Baraba aşa cum conveniseră.  
  
Sclavul nubian îşi făcu din nou apariţia şi îi spuse. 
  
-Mărite procurator, doi perşi pe nume Şaharayan Matan şi Maydan vor să vă vorbească. 
  
Pilat care nu îi văzuse niciodată pe perşi dar auzise despre dânşii, fu de acord să-i primească imediat bănuind că aceştia nu vin degeaba. Făcu un semn şi lada trimisă de arhiereu fu scoasă afară. Apoi după un timp uşa se deschise şi în cadrul ei îşi făcură apariţia cei doi perşi îmbrăcaţi amândoi în costume persane de culoare albastră, evazate în partea de jos a hainei brodate în fir de argint cu motive orientale şi pantaloni din lână roşie strânşi pe picior. Cizmele scumpe completau îmbrăcămintea celor doi. Amândoi îşi scoaseră coifurile ascuţite şi poleite cu aur atunci când intrară în încăpere.  
  
-Plecăciune slăvite procurator, spuseră aceştia aplecându-se. 
  
-Ce surpriză, spuse Pilat ridicând mâna în semn de salut. Fraţii Şaharayan Matan şi Maydan în carne şi oase! 
  
-Chiar noi înaltule procurator! 
  
-Doream de mult să vă cunosc căci am auzit de voi şi de isprăvile voastre tocmai din Cezareea Maritima. Probabil distanţa a făcut să nu ne întâlnim până acum. Ce vânt vă aduce însă vitejilor? 
  
-Mărite, începu Maydan. Motivul venirii noastre aici este tâlharul Baraba. 
  
Pilat nu-şi ascunse mirarea. Matan însă nu-i lăsă timp să mai întrebe ceva. 
  
-Iar acesta a dispărut! 
  
-A dispărut? spuse mirat procuratorul. 
  
-S-ar părea că nu mai e în Ierusalim mărite procurator! 
  
-De unde ştiţi asta? 
  
-Arhiereul Caiafa ne-a tocmit să-l aducem înapoi viu sau mort, mărite, preferabil viu totuşi. 
  
-Şi Caiafa ştie că aţi venit aici? 
  
-Bineînţeles că nu, spuseră cei doi într-un glas privindu-se între ei. În discuţia avută cu el n-a fost vorba de asta!  
  
,,Perşii îl trădează cu prea multă uşurinţă pe Caiafa” îşi spuse procuratorul privindu-i cu suspiciune. 
  
Matan şi Maydan se priviră nedumeriţi în timp ce procuratorul le întoarse spatele făcând câţiva paşi prin încăpere.  
  
-Şi totuşi de ce aţi venit aici? Nu înţeleg, spuse Pilat întorcându-se către ei. 
  
-Când tâlharul a dispărut, cineva l-a informat cum că arhiereul îl predă în mâinile voastre dar numai după ce acesta îşi va termina o anumită treabă aici la Ierusalim, mărite procurator! 
  
-Cum!? exclamă Pilat.  
  
Înţelgea şi el acum despre ce era vorba şi anume că în jurul lui era posibil ca cineva care aflase de înţelegerea dintre el şi Caiafa prin cine ştie ce traseu al veştilor, trădase şi îl făcuse scăpat pe Baraba. Iar asta însemna că Iocentus avusese dreptate când îi spusese cam acelaşi lucru, îşi aduse aminte procuratorul. 
  
-Da, spuse Maydan, un om de-al vostru trădează mărite procurator! Unul destul de apropiat vouă. 
  
-V-a spus Caiafa din gura lui că s-a înţeles cu mine să mi-l predea pe tâlhar? 
  
-Caiafa ne-a spus că urma să îl dea în mâinile voastre astăzi şi ne-a cerut să-l aducem pe tâlhar cu orice preţ pentru a se putea ţine de cuvânt într-o înţelegere făcută cu ilustra voastră persoană. 
  
-Să se ţină de cuvânt? Ha! exclamă procuratorul. Dar când s-a ţinut acesta de cuvânt?  
  
Arhiereul mă calcă pe nervi căci credeam că această înţelegere va rămâne între noi ca un secret!  
  
-Vom tăcea mărite procurator. Noi doar am tras concluzia, şi anume că cineva l-a informat la timp pe tâlhar căci imediat ce vi l-a promis pe Baraba acesta a dispărut la scurt timp şi nimeni nu mai ştie nimic de el. Arhiereul Caiafa e foarte furios din cauza acestui lucru.  
  
-Ce alte informaţii mai aveţi? 
  
Cei doi perşi se priviră o clipă. Privirile lor păreau să spună că nu e cazul să divulge mai mult procuratorului, din ceea ce ştiau.  
  
Pilat însă înţelese ceva din tăcerea lor. Îi privi pe rând. 
  
-Am mai avea ceva de completat, spuse Matan netezindu-şi imensa sa mustaţă care se întindea până la lobul urechilor.  
  
-Dar ce ne iese din asta? completă Maydan cu îndrăzneală. 
  
-Întâi îl vreau pe Baraba şi apoi mai discutăm! spuse procuratorul cu asprime în glas. 
  
Cei doi înţeleseră că Pilat nu avea chef de glume. Matan vorbi. 
  
-Am făcut noi câteva cercetări mărite procurator! Un anume Apolinarius care se dădea drept profesor la şcolile elinilor l-a urmărit pe Baraba pas cu pas! 
  
Pilat păru derutat. Se gândi o clipă la Hasim în care avea de altfel o mare încredere.  
  
Îl testase de multe ori pe acesta şi nabateeanul nu-l dezamăgise. Pilat se lumină dintr-o dată şi spuse către cei doi.  
  
-Şi totuşi cine are interesul să-l salveze pe Baraba? Ce poate face pe cineva să salveze un tâlhar care a pierdut totul? 
  
-Poate că nu a pierdut totul, replică Maydan rotindu-şi privirea şi frecându-şi uşor trei degete de la o mână. 
  
Procuratorul Ponţiu Pilat îi privi cu uimire.  
  
-Să fi avut aici în Ierusalim ceva aur? spuse el. 
  
-Aşa gândim şi noi mărite. Cineva i-a păstrat probabil aici în Ierusalim o mică avere. A fost şi la un han grecesc şi a plătit masa cu o monedă de aur. 
  
-E posibil, spuse Pilat după câteva clipe de gândire. Să nu fi mărturisit acesta totul pe când a fost anchetat la Cezareea Maritima? îşi spuse el ca pentru sine.  
  
-Ştiţi deci pe cineva mărite care ne-ar putea conduce la el? 
  
-Ştiu pe cineva, dar nu poate fi el, spuse Pilat. De altfel nu locuieşte în Ierusalim şi vine foarte rar pe aici. Şi nici nu vă pot da numele lui.  
  
-Oricum, noi vom cerceta mai departe mărite procurator.  
  
Pilat le făcu un semn cum că întrevederea luase sfârşit. 
  
Cei doi perşi făcură o plecăciune şi ieşiră lăsându-l singur pe procurator cu gândurile lui. Aceştia plecau acum cu convingerea că un spion de taină al lui Pilat era amestecat în dispariţia tâlharului. 
  
-Cred că ne-a spus totul, spuse Matan.  
  
-Căutăm un negustor? 
  
-Cineva care vine rar prin Ierusalim. Nu poate fi decât un negustor...Procuratorul ne-a dat fără să vrea o informaţie interesantă. 
  
În acest timp Pilat rămase îngândurat în jilţul său. Faptul că Hasim din Rekem ar fi putut fi amestecat în dispariţia lui Baraba îl îngrijora pe procurator. Porunci lui Naulius ca prin mesajele purtate de porumbei, patrulele romane situate în castrele limitrofe dar şi garnizoanelor mai îndepărtate din limesuri să cerceteze pe toţi călătorii întâlniţi în cale. Cei însemnaţi cu fierul roşu urmau a fi aduşi de îndată la Ierusalim. 
  
Obsesia lui Pilat în legătură cu Baraba îşi reluă cursul. De aceea simţea că trebuie să lămurească imediat situaţia ivită în legătură cu Hasim. Se gândi un timp cum ar fi trebuit să-l abordeze pe acesta şi se plimbă nervos prin încăpere iar apoi ieşi pe terasă unde curentul de aer îi făcu bine. 
  
În cele din urmă, nerăbdător, trimise un om de mare încredere să-l cheme pe Hasim la fortăreaţa Antonia. 
  
*** 
  
Şaharayan Matan şi Maydan nu pierdură vremea. Merseră la hanul grecesc Egeea, unul din cele mai de vază aşezăminte de acest gen din Ierusalim. Faptul că pe acolo se strângeau mai ales greci îi îndemnase pe cei doi perşi într-acolo.  
  
Intară în sala de mese şi merseră direct la hangiu unde comandară ceva de mâncare şi apoi întrebară ce mai era nou pe acolo.  
  
-Nimic nou pe aici, le răspunse scurt hangiul.  
  
-Căutăm o caravană să ducem ceva la Ioppe şi de acolo să ne întoarcem cu ceva lemn de cedru, spuse Matan. 
  
Hangiul îi privi cu suspiciune. Îi cunoştea pe perşi mai mult din auzite însă ştia că pe unde veneau aceştia era rost de buclucuri. De aceea era hotărât să-i facă să înţeleagă că nu vor obţine nimic.  
  
-Toate caravanele care pleacă spre Ioppe au sarcinile ocupate. Va mai trece ceva vreme până când se va forma alta. Înscrieţi-vă numele deci din vreme! 
  
-Cui? întrebară cei doi. Dă-ne un nume de negustor de încredere! 
  
-Ei aş! Chiar voi care ştiţi drumurile pe dinafară veniţi la mine un biet hangiu să vă spun ce şi cum? Veţi găsi voi ceva. Lăsaţi-vă cererea pe tabla de lemn de la intrare. Cărbunele e acolo. Şi scrieţi în elină, mai spuse acesta lăsându-i singuri pe cei doi. 
  
-Să găsim un beţiv al locului căci aceştia cunosc totul pe aici şi pentru ceva vin îl descoasem, spuse şoptit Matan.  
  
-Bine. Să mai aşteptăm deci. 
  
Nu trecu mult şi cineva intră în han. Şi într-adevăr omul părea că era cel de care cei doi aveau nevoie. După ceva de mâncare şi vin urmară şi întrebările.  
  
-Sunt mai mulţi negustori care se perindă pe aici, spuse cel nou venit. Vin şi citesc tabla de colo şi iau legătura cu clienţii lor, după care formează caravane şi se duc în drumurile lor.  
  
-Tu îi ştii pe toţi de pe aici, şi de aceea dă-ne un nume, căci noi îl vrem pe cel mai bun.  
  
-Păi să mă gândesc, spuse acesta. Unul ar fi Tzachi. Celălalt e un negustor care vine foarte rar pe aici, şi nu ştiu cum îl cheamă... 
  
-Apolinarius! spuse Matan.  
  
-Apolinarius? Nu prea cred, însă ştiu că acesta e din Gaza. 
  
Perşii se priviră între ei. 
  
-Şi unde îl putem găsi pe acest negustor din Gaza? întrebă Maydan.  
  
Întrebarea lor rămase însă fără răspuns căci hangiul se retrase şi altcineva îşi făcu apariţia lângă cei doi fraţi. 
  
-Aici! spuse Hasim care apăru dintr-o dată în spatele perşilor.  
  
Aceştia se întoarseră şi văzură în faţa lor un bărbat atletic îmbrăcat într-un scump costum oriental.  
  
-Suntem fraţii Şaharayan Matan şi Maydan, negustorule...  
  
-Ne ştim de undeva, spuse Hasim apropiindu-se de ei. 
  
-Nu cred că ne cunoaştem, replică Maydan.  
  
Hasim făcu un semn discret omului care se afla alături de cei doi perşi apoi îi aruncă o monedă pe care acesta o prinse, iar apoi ieşi din hanul Egeea. 
  
-Ne cunoaştem chiar foarte bine! spuse Hasim din nou, de data aceasta pe un ton ameninţător.  
  
Perşii îşi îngustară privirile percepând un pericol iminent. Mânerele săbiilor stăteau la vedere. Maydan era cel mai aproape de Hasim. Cu o lovitură scurtă şi rapidă l-ar fi îngenuncheat imediat pe negustor.  
  
Hasim însă parcă le ghicise gândurile. Imediat apărură şase bărbaţi tineri având în mâini săbii romane, pumnale Jambia, dar şi acele ,,sica”, acea armă foarte căutată printre briganzi însă şi printre însoţitorii caravanelor.  
  
Perşii se ridicară fulgerător şi scoaseră din teacă temutele săbii persane ,,achinaches” şi se aşezară spate în spate. Tinerii aşteptau acum doar un semn. Hasim însă ridică mâna pentru ca nimeni să nu înceapă lupta.  
  
-Nu vreau să vă fac nici un rău perşilor! spuse el oprindu-şi oamenii cu un gest. 
  
Pe unul din degetele de la mâna stângă a lui Hasim, Matan zări un inel de aur având o imensă piatră de safir montată pe el. Persul se încruntă, aducându-şi aminte de întâmplări petrecute cu mulţi ani în urmă.  
  
-Acum parcă te recunosc...negustorule din Rekem, spuse el sumbru! 
  
-E adevărat. Eu sunt persule! Hasim din Rekem, spuse acesta întinzând mâna în aşa fel încât inelul să fie cât mai vizibil.  
  
Maydan observase şi el inelul. Hasim continuă. 
  
-Vă mai aduceţi aminte de fiica lui Curtius Aemilianus? Puteţi privi inelul de aproape şi veţi vedea monograma Valeriei, fiica senatorului Curtius Lepidus Aemilianus.  
  
-Noi am făcut doar ce ni s-a cerut, Rekemitule, spuse Maydan ridicând vârful sabiei în dreptul feţei, gata de a lovi. 
  
-Nu şi cu acest inel de care m-aţi jefuit atunci! A fost o adevărată aventură ca să-l am din nou. 
  
-Asta a fost înţelegerea Hasim, spuse unul dintre perşi. Vina o poartă Curtius Aemilianus care  
  
ne-a dat voie să-ţi luăm ce vrem dacă îi aducem fiica înapoi. Alături de puţinii bani pe care ni i-a dat. Ei! Ce ne vei face acum? 
  
-Băgaţi săbiile în teacă şi vom vorbi, porunci Hasim. 
  
Neavând încotro şi văzându-se copleşiţi, perşii îşi puseră săbiile în teci iar Hasim le făcu semn să se aşeze la o masă. În partea opusă se aşeză şi Hasim. 
  
-Ce vânt vă aduce pe aici perşilor? 
  
Maydan şi Matan se priviră. 
  
-Căutaţi pe cineva, altfel n-aţi fi aici! spuse Hasim. 
  
-Da. Căutăm pe cineva Rekemitule. Cum de ştii asta? 
  
-Cumva pe Iisus din Nazaret, cel despre care se spune că a înviat? Se pare că toţi îl caută zilele acestea! Ei? 
  
-Nu pe el negustorule îl căutăm, ci pe Baraba, care a fost eliberat în locul lui, spuse Matan. 
  
-Caiafa a instituit un premiu pentru cel care va aduce corpul lui Iisus! Mi se pare firesc să fiţi pe urmele lui. Voi perşii sunteţi vânători de recompense... 
  
-Îl căutăm şi pe el, dar acum ne interesează Baraba, spuse Maydan. 
  
-Ce ne vei face acum negustorule? întrebă din nou Matan.  
  
-Vă voi elibera! Ce aş putea să vă fac? răspunse acesta calm.  
  
Cei doi perşi se priviră nedumeriţi şi oarecum neîncrezători.  
  
-Ceva îmi spune că nu te vei ţine de cuvânt, replică Maydan. 
  
-Ba mă voi ţine de cuvânt perşilor. Vă voi elibera! Acum însă trebuie să vorbim. 
  
Cei doi se priviră miraţi gândindu-se la ce fel de eliberare se referea Hasim. 
  
-Pilat a aflat despre dispariţia lui Baraba, negustorule, continuă Maydan cu şiretenie. 
  
Acesta dăduse în vileag legătura lor cu procuratorul doar pentru a vedea reacţia lui Hasim. 
  
Acesta primi însă vestea cu o perfectă stăpânire de sine şi ochiul experimentat al lui Maydan nu surprinse nici o tresărire şi nici o surpriză. 
  
-Nu mă interesează Ponţiu Pilat perşilor. De ce m-ar interesa? Îl cunosc de undeva?  
  
Ştiu că e procuratorul Iudeii şi are scaunul în Cezareea Maritima iar acum stă un timp la Ierusalim. Mai degrabă mă interesează acest Iisus de care se spune că a înviat.  
  
-Atunci să facem o înţelegere Hasim dacă e vorba de Iisus, spuse Matan nervos aplecându-se peste masă, însă Hasim îi citi o undă de nesiguranţă în privire. 
  
-Nu sunteţi în situaţia în care să puneţi condiţii perşilor, spuse el.  
  
-E vorba de mulţi bani negustorule! interveni Maydan. Aur! 
  
-Dacă e vorba de aur atunci e vorba şi de sânge! zâmbi Hasim. 
  
-E vorba de Baraba şi de comoara lui! spuse scurt Maydan. 
  
-Nu mă interesează! replică calm Hasim. 
  
-Atunci poate că te interesează ucenicii acestui Iisus care a fost răstignit de Pesah. 
  
-Ştiţi unde se află aceştia? 
  
-Unul din oamenii noştrii a văzut doi dintre ei intrând într-o anume casă, aici în Ierusalim. Sunt oamenii noştri şi vor păstra tăcerea până când vom dori noi. 
  
-Şi de ce n-aţi vândut informaţia lui Pilat? Hm?! Trupele procuratorului au scotocit Ierusalimul în zadar o jumătate de zi! Aţi fi căpătat ceva aur pentru această informaţie. 
  
-Pilat nu e dispus să dea nimic, deci pentru ce am face asta?! Pentru Baraba însă, avem siguranţa că procuratorul ne va da o sumă consistentă.  
  
-Şi Caiafa însă vă va răsplăti gras! replică Hasim. 
  
-Nu-i nimic! Vom lua şi de la acesta dacă vom putea. Procuratorul ne-a promis deja o sumă frumoasă şi sperăm că se va ţine de cuvânt. Îl vrem pe Baraba, negustorule, căci avem motive să credem că acesta are undeva ascunsă o mică comoară. Sau poate că o are cu el din moment ce a dispărut deja. Cât despre Caiafa..., acesta promite de multe ori câte ceva, dar nu se ţine de cuvânt decât pe jumătate sau deloc. De câte ori ne-a angajat a trebuit să ne scoatem noi banii căci dacă ar fi fost după el... Iar dacă vom prinde un ucenic, noi ce vom putea jefui de la acesta, căci toţi sunt nişte sărăntoci pe care nimeni nu dă doi bani? Aşa că deocamdată nu suntem dispuşi să vindem informaţia aceasta lui Caiafa. 
  
-Şi o daţi în mâinile mele pe nimica! 
  
-În schimbul libertăţii negustorule! Bănuim că vrei să te răzbuni!  
  
Negustorul se prefăcu a nu lua în seamă ultimele vorbe. 
  
-Dar cu numitul Iuda Iscarioteanul arhiereul s-a purtat corect şi i-a dat banii ceruţi, interveni Hasim. Ce ştiţi de asta? 
  
-Am auzit şi noi negustorule! Cică e vorba de vre-o treizeci de arginţi! răspunse Matan. 
  
-Preţul unui sclav de cea mai joasă speţă, continuă Maydan. Mărunţiş adică... 
  
-Presupusa comoară a lui Baraba a adunat în ea mai puţine blesteme decât nenorociţii ăia de arginţi puşi pe capul învăţătorului, spuse Hasim.  
  
-Nu ştim de asta, negustorule! Cine ştie câţi vor fi murit pentru aurul adunat de vestitul tâlhar?! 
  
Vă facem oferta să căutăm împreună aurul. Tot în schimbul libertăţii noastre, spuse Maydan.  
  
După aceasta tăcură cu toţii un timp şi doar se priviră între ei. Hangiul veni cu o tavă şi aşeză pe masă trei pocale de argint în care acesta turnă vin dintr-un vas. Hasim îi invită printr-un gest să guste din conţinut însă perşii se priviră cu suspiciune. Privirile lor păreau să spună că în pocale pe lângă vin se mai afla şi altceva. Gândeau amândoi că clipa răzbunării negustorului din Rekem sosise.  
  
-Gustaţi vinul împreună cu mine, spuse Hasim arătând din nou către cele două pocale.  
  
Trecu un timp în care perşii nu priviră altceva decât către cele două pocale aflate pe masă.  
  
Hangiul zâmbea în spatele tejghelei privind scena, nemişcat. Tensiunea plutea în aer şi Hasim se legăna uşor în scaunul său. Privea către feţele perşilor pe a căror frunte apăruseră broboane de sudoare. 
  
-Nu face asta Hasim, spuse Matan aparent calm. 
  
Hasim însă nu spuse nimc ci doar îi privi pe amândoi şi astfel perşii înţeleseră că trebuiau să bea vinul. Trecu un alt timp în tăcere. Toţi cei prezenţi priveau către Matan şi Maydan. 
  
Dintr-o dată Matan luă pocalul şi goli conţinutul acestuia până la fund. La fel făcu şi Maydan. 
  
-Acum e bine, spuse Hasim scoţând din straie o mică sticluţă. Aici în această sticluţă se află antidotul, continuă el ridicând mâna cu micul recipient în care se ghicea un lichid. Şi acum spuneţi cine v-a trimis şi ce înţelegeri aţi făcut! 
  
Aveţi la dispoziţie puţin timp! 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ancheta (fragment din roman-11) / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 618, Anul II, 09 septembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!