Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011        Toate Articolele Autorului

Ana si Elcana
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
  
  

1.     Ana şi Penina (din nou un conflict gen Sara şi Agar) 

  
1.     Ce fel de situaţie se profilează chiar din primul verset al cărţii lui Samuel?  
"1 Samuel 1: 1 Era un om din muntele lui Efraim, numit Elcana. 2 El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea." 
Oare ne reîntâlnim cu o situaţie oarecum cunoscută, de genul rivalităţii dintre Sara şi Agar sau Lea şi Rahela? 
  
2.     Să citim mai departe:  
"3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. 4 În ziua când îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5 Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă." 
Ce părere aveţi despre acest om pe nume Elcana? Oare comportamentul său nu conducea la tensiuni în cadrul familiei? 
  
3.     Într-adevăr, se pare că problemele erau destul de grave în familia lui Elcana, fiindcă este scris mai departe: 
"6 Potrivnica ei o înţepa dese ori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7 Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plângea şi nu mânca.". 
O imagine tristă ce apare destul de des şi în zilele noastre. Cine era vinovat de această situaţie: obiceiul poligamiei, atitudinea lui Elcana, răutatea lui Penina? Sau toate acestea la un loc? 
  
4.     Credeţi că următorul verset aduce o soluţie la situaţia din familia lui Elcana?  
"8 Elcana, bărbatul ei, îi zicea: Ano, pentru ce plângi, şi nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?".  


Dacă aşa stăteau lucrurile, de ce Elcana a mai luat şi o a doua nevastă pe lângă Ana? Înţelegem că Ana era prima soţie din faptul că ea este prima menţionată, aceasta fiind regula după care erau enumerate soţiile în acea vreme. Era cu adevărat sincer acest Elcana?
 

2.     Rugăciunea Anei (Jurământul) 
  
1.     Să vedem ce s-a întâmplat mai departe în acea ocazie:  
"1 Samuel 1: 9 Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo. 10 Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea!". 
Cum vi se pare această reacţie a Anei, care în faţa batjocurii din partea lui Penina, găseşte refugiu în rugăciune şi în implorarea intervenţiei divine? Poate fi un exemplu pentru noi? 
  
2.     Să citim mai departe  
"11 Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.".  
Credeţi că a făcut bine prin acest jurământ? Era după voia lui Dumnezeu ca ea să îşi dedice copilul lui Dumnezeu, practic dăruind tot ce ar fi putut avea mai scump? De ce dorea ca viitorul copil să devină nazireu? Oare înţelesese că aceasta era cea mai mare nevoie spirituală a poporului lui Dumnezeu, de a avea un lider care să îl conducă înapoi la Dumnezeu? 
  
3.     Ce putem spune de reacţia marelui preot, care din întâmplare se afla chiar în locul în care se ruga Ana: 
"12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli (marele preot) 14 i-a zis: Până când vei fi beată? Du-te de te trezeşte."? 
Oare erau dese cazurile în care persoane aflate în stare de ebrietate veneau înaintea lui Dumnezeu? Ce ne spune acest lucru despre starea spirituală în care se afla Israel la acea dată? 
  
4.     Să citim mai departe:  
"15 Ana a răspuns: Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.".  
Cât de amărâtă era Ana din cele spuse de ea? Cât de greu este să ai vrăjmaşi şi rivali chiar în propria ta familie? Ce poţi face în astfel de situaţii? 
  
5.     Cum vi se pare schimbarea atitudinii lui Eli, marele preot?  
"17 Eli a luat din nou cuvântul, şi a zis: Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!". 
Credeţi că a vorbit de data aceasta în Numele Domnului sau a fost doar o formulă de binecuvântare? 
  
6.     Să citim mai departe:  
"18 Ea a zis: Să capete roaba ta trecerea înaintea ta! Şi femeia a plecat. A mâncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi. 19 S-au sculat dis-de-dimineaţă, şi, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors şi au venit acasă la Rama şi Domnul şi-a adus aminte de ea." .  
Ce părere aveţi despre atitudinea Anei? De ce credeţi că a plecat cu bucurie dinaintea lui Dumnezeu? De unde avea siguranţa că Domnul îi va răspunde? 
  

3.    Naşterea lui Samuel (Domnul a ascultat) - Dedicarea şi împlinirea jurământului 

  
1.     Să vedem continuarea acestei istorii:  
"1 Samuel 1: 20 Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), căci a zis ea, de la Domnul l-am cerut.".  
De ce credeţi că Domnul a ascultat rugăciunea Anei? Oare din cauza jurământului pe care l-a făcut? Ce dovedea acest jurământ? Nu erau doar nişte vorbe spuse la vreme de necaz, care se uită de îndată ce lucrurile s-au îndreptat? 
  
2.     Ce s-a întâmplat la următoarea ocazie în care Elcana şi familia sa urcau la templu?  
"21 Bărbatul său Elcana s-a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi împlinească juruinţa. 22 Dar Ana nu s-a suit, şi a zis bărbatului ei: Când voi înţărca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna. 23 Elcana, bărbatul ei, i-a zis: Fă ce vei crede, aşteaptă până-l vei înţărca. Numai împlinească-Şi Domnul cuvântul Lui!".  
De ce credeţi că Elcana a fost de acord cu jurământul făcut de Ana? La ce cuvânt credeţi că se referea Elcana când a spus ca Domnul să Îşi împlinească cuvântul? Cumva la faptul că acest copil urma să devină un nazireu, un lider spiritual al lui Israel? 
  
3.     Ce părere aveţi despre cuvintele de dedicare rostite de Ana înaintea lui Eli, marele preot: 
"26 Ana a zis: Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului. 27 Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. 28 De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.".  
Cum se explică faptul că marele preot a acceptat ca acest copil să fie dedicat ca nazireu, dar nu pentru o durată determinată (conform legii lui Moise), ci pentru totdeauna? Oare nu cumva şi Eli se rugase pentru aşa ceva în taină, ţinând cont de relele pe care le făceau copiii săi? 

  

4.     Cântarea Anei (imn de recunoştinţă) 
  
1.     Să trecem acum la partea cea mai luminoasă din această istorie şi anume la cântarea Anei, înălţată cu acea ocazie:  
"1 Samuel 2: 1 Ana s-a rugat, şi a zis: Mi se bucură inima în Domnul, Puterea mea a fost înălţată de Domnul; Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, Căci mă bucur de ajutorul Tău.".  
La ce vrăjmaşi se referea Ana? Nu cumva la Penina şi la toţi cei ca ea, care dispreţuiau pe ceilalţi datorită propriilor realizări făcute fără Dumnezeu? 
  
2.     Să citim mai departe:  
"2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decât Tine; Nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru. 3 Nu mai vorbiţi cu atâta îngâmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie; Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, Şi toate faptele sunt cântărite de El.".  
Oare aceasta este ceea ce ea îndurase în tot timpul cât fusese dispreţuită de Penina: cuvinte pline de mândrie şi îngâmfare? Ce putem spune despre modul în care Ana a găsit putere prin credinţa în Dumnezeu pentru a rezista? 
  
3.     La ce se referă oare versetele următoare?  
"4 Arcul celor puternici s-a sfărâmat, Şi cei slabi sunt încinşi cu putere. 5 Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pâine, Şi cei ce erau flămânzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naşte de şapte ori, Şi cea care avea mulţi copii stă lâncezită.".  
Putem distinge dincolo de situaţia particulară a Anei şi un mesaj profetic? 
  
4.     Dar despre următoarele cuvinte ce putem spune? 
"6 Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo. 7 Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă 8 El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului, Şi pe ei a aşezat El lumea."?  
Pe cine Domnul omoară şi pe cine învie? Este vorba oare despre pedepsirea finală a celor nelegiuiţi şi de învierea celor drepţi? Face oare dreptate Domnul până la sfârşit? 
  
5.     Şi acum să citim o făgăduinţă deosebit de frumoasă şi încurajatoare pentru cei ce se încred în Domnul: 
"9 El va păzi paşii preaiubiţilor Lui, Dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric; Căci omul nu va birui prin putere. 10 Vrăjmaşii Domnului vor tremura, Din înălţimea cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pământului. El va da Împăratului Său putere, Şi El va înălţa tăria Unsului Lui.".  
Distingem anumite elemente mesianice în acest fragment biblic? Putem vedea a doua venire a Domnului Hristos şi judecata finală? 
  
6.     Să vedem acum care a fost sfârşitul acestui început de istorie a vieţii lui Samuel:  
"11 Elcana s-a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli. 20 Eli a binecuvântat pe Elcana şi pe nevasta sa, şi a zis: Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului! Şi s-au întors acasă. 21 Când a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată, şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tânărul Samuel creştea înaintea Domnului.".  
Ce părere aveţi despre răsplătirea pe care Domnul a dat-o lui Ana pentru gestul ei de a încredinţa tot ce avea mai scump lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru nu i-a fost cerut explicit? 
  
7.     În concluzie:  
A procedat corect Ana?  
Etapele parcurse de ea pot fi de actualitate pentru cei ce se confruntă cu situaţii similare?  
Ce asigurări avem că Domnul ne va răspunde (Samuel - Domnul a ascultat) dacă vom proceda în mod similar, nu neapărat cu jurământ, cât mai ales cu încredere deplină în Dumnezeu? 

  

  


Referinţă Bibliografică:
Ana si Elcana / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 10, Anul I, 10 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!