Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

ANA, FIICA MUNŢILOR - roman Cap. VI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

MOTTO:  

„Cuvintele prietenoase sunt ca un  

fagur de miere, dulci pentru suflet  

şi sănătoase pentru oase.”  

 

Biblia  

 

5. Balul

 

La căminul cultural era o mare surpriză pentru toţi cei dornici de distracţie. Primăria a invitat o formaţie de lăutari care să cânte la bal de cu seară, până la miezul nopţii. Toţi se aşteptau la vechiul magnetofon al organizaţiei U.T.C. Tinerii apropiindu-se de căminul cultural şi auzind sunet de vioară şi de acordeon, nu le venea să creadă că au un bal adevărat. Deci nu era sărbătorit doar evenimentul absolvirii anului şcolar, ci mai existau şi alte considerente locale, care pe tineri nu prea îi interesau.  

Valentina, în fruntea grupului de fete zvăpăiate, parfumate, rujate şi îmbrăcate în cele mai elegante rochiţe ale lor, se grăbeau să ajungă în improvizata sala de dans din incinta căminului cultural.  

Aflase că vor avea o formaţie de muzicanţi în locul vechiului magnetofon folosit la reuniunile tovărăşeşti.  

Valentina era curioasă dacă i-a sosit invitatul din satul vecin. Vestea că la Teşila este bal mare cu lăutari s-a răspândit repede peste dealuri prin satele limitrofe, aşa că se aşteptau să fie multă suflare tinerească.  

Surorile Nechifor intrând în sala de dans, îşi căutau din priviri fiecare alt ceva. Valentina pe coleg, Eleonora iubitul, iar cele mici, colegele de şcoală.  

 

Simţeau atmosfera balului prea încinsă şi la propriu şi la figurat, atât din cauza căldurii de afară, cât şi a aglomeraţiei şi mai ales a tensiunii ce se instalase între băieţii localnici şi cei veniţi din satele vecine. Localnicii aveau impresia că aceştia au venit cu gândul să le ia fetele din sat şi desigur că bănuiala nu era prea departe de adevăr. Doar nu au venit să bea bere la bufetul de vis-à-vis şi să stea pe margine să privească la alţii cum se distrează.  

Valentina, după un tur printre dansatori şi-a descoperit colegul într-un colţ unde se întreţinea cu alţi băieţi din acelaşi sat cu el. Bucuria întâlnirii a fost manifestată de amândoi prin îmbrăţişări şi pupături pe obraji. Desigur că Valentina era cea cu iniţiativa, doar ea îl invitase pe tânăr la bal.  

Eleonora era nervoasă. La început nu reuşise să-şi descopere iubitul printre dansatori, când la un moment dat l-a observat în braţele altei fete dansând un tangou strânşi lipiţi unul de altul. Eleonora fierbea de furie când i-a văzut aşa îmbrăţişaţi. Simţea că se sufocă, că nu mai are aer. Cum! Ea să fie abandonată aşa din senin, fără nici o explicaţie, ea care îi cedase insistenţelor şi i se oferise pe tavă?  

Ieşi afară din sală să inspire aer curat, aer rece şi să nu-i mai vadă pe cei doi îmbrăţişaţi. Cum să facă ca să-l pedepsească? Să-l facă să sufere? Va trebui să găsească ceva că altfel simţea că înnebuneşte. Era o fire mai vulcanică, care nu suporta trădarea, mai ales când ştia că-i oferise totul acestui trădător.  

- Bună seara Eleonora, auzi în spatele său.  

Când se întoarse îl văzu pe Petru, băiatul ce tot o curta la fabrica de confecţii de la Trăisteni.  

- A, bună Petru. Ai venit şi tu la bal? se manifestă ea încântată de această întâlnire.  

- Da, suntem mai mulţi băieţi veniţi la balul vostru.  

- Şi încă nu aţi intrat în sală?  

- Ei, au făcut o tură să studieze terenul şi... ofertele.  

- Aha. Şi tu?  

- Eu mai beau o bere să-mi fac curajul să invit o disponibilă la dans.  

- Uite, mă poţi invita pe mine de exemplu, sunt o... disponibilă, aşa că… aştept invitaţia.  

- Nu te cred ca tu să fii singură la bal.  

- Nu sunt singură, ci cu celelalte trei surori ale mele.  

- Oho! Patru surori într-o singura casă? Cam naşpa pentru familia ta când va fi la măritatul vostru.  

- Ştii, Petru! Ne-om descurca noi într-un fel, nu trebuie să-ţi faci tu griji. Mai bine aruncă dracu’ sticla aia pe unde poţi şi hai la dans, că încep să ruginesc aici la uşa căminului şi nu de aceea am venit la bal, spuse ea pe un ton imperativ.  

Eleonora îl luă pe Petru de mână şi îl târî în mijlocul sălii, unde îl zări din nou pe trădător în braţele aceleiaşi blonde, care nu era din sat, altfel ar fi avut ea ac de cojocul ei mai târziu. Se apropie de perechea rivală şi îl îmbrăţişă cât mai afectuos pe Petru, surprinzându-l plăcut pe acesta. Nu se aştepta la o asemenea primire din partea fetei care până acum nu-i dăduse nici o atenţie, chiar dacă şi-a arătat cât se poate de evident intenţiile de a se apropia de ea.  

Când fostul iubit a văzut-o pe Eleonora aşa de „topită” după noul partener, a simţit un gol în stomac, i s-au întunecat privirile şi parcă nu mai avea chef de dans. Şi-a luat partenera şi au părăsit sala, să se „răcorească”. Cea care îl însoţea, nu ştia dacă îi va oferi şi trupul, pe când Eleonora îi era o ofertă la îndemână.  

Dădea vrabia din mână pe cioara de pe gard. Nu-i trecuse prin cap să se gândească şi la sentimentele fetei şi ce simte ea când îl va vedea în braţele alteia. I se părea că totul i se cuvine şi poate să facă ce doreşte cu sentimentele fetelor pe care le cucereşte, numai că de data aceasta realitatea era cu totul alta.  

Pe Eleonora o pierduse definitiv. Fata nu-l va ierta şi nici nu-l va mai apropia de ea, aşa că se concentra în această seară asupra lui Petru. Îl privea cu mai mult interes şi constată că era chiar simpatic, îi vorbea frumos, era manierat şi atent cu ea în comportări, deci nu avea de ce să nu-i dea toată atenţia sa de fată cu experienţă la bărbaţi.  

Maria şi cu Ana dansau şi ele împreună într-un colţ când se cântau melodii de perechi, mai ales la populară. La un moment dat au venit doi băieţi de vreo şaisprezece ani să le despartă în dans întrebându-le dacă doresc să danseze cu ei. Cum mai bine era în braţele unui băiat decât al surorii geamănă, au acceptat invitaţia. Erau doi verişori, elevi de liceu în Ploieşti şi aflaţi în vacanţă la bunicii din Teşila. Pe al Anei îl chema Claudiu, iar pe al Mariei, Viorel. Nu prea se descurcau băieţii la anumite dansuri, mai ales la cele populare, dar mergea.  

După primul dans, băieţii au rămas împreună cu fetele, acestea acceptând prezenţa lor. Erau surprinse plăcut de vocabularul elegant al ploieştenilor, se vedea că sunt băieţi de oraş şi de liceu. Au rămas cuplaţi ca perechi aşa cum s-a întâmplat de prima dată. Claudiu, mai experimentat în ameţirea fetelor cu vorbe frumoase, o cuceri pe Ana cea timidă făcând-o să se simtă relaxată şi chiar bine în prezenţa lui.  

Când la o pauză a orchestrei au ieşit la aer curat, Claudiu o luă de mână pe Ana şi se plimbau prin faţa căminului cultural în semiîntunericul aleii. În faţa ei mergea Maria cu Viorel şi vorbeau ceva care le câştigase interesul la amândoi. Bineînţeles că despre un film văzut pe ecranele celor două localităţi unde locuia fiecare după cum prindea Ana câte o vorbă. Claudiu o luă de după umeri şi Ana nu spuse nimic.  

Când Maria făcu la stânga pe o altă alee a parcului, Claudiu o îndemnă să aleagă banca din dreapta unde să se aşeze. Nu erau prea departe de uşa de intrare în sala de dans în faţă căruia erau zeci de tineri, băieţi şi fete, aşa că Ana nu se panică de faptul că un băiat necunoscut o invită la adăpostul întunericului să se aşeze împreună pe o bancă.  

Un bec fixat pe un stâlp de iluminat stradal îşi arunca lumina lui ştearsă peste banca unde Viorel luase cu asalt reduta, o săruta de zor pe Maria. Ana văzând cât de bine se mişcă şi se orientează în spaţiu sora ei, parcă îi era ciudă pe timiditatea sa. Nici nu era atentă la ce-i spunea Claudiu. Privea cu interes cum cei doi se îmbrăţişează şi se sărută. Aşa a observat şi partenerul său de dans unde îi era îndreptată atenţia fetei. Nici el nu pierdu timpul degeaba şi cu mâna de după gâtul Anei, îi îndreptă faţa spre el şi îi cuprinsele gura cu buzele lui cărnoase.  

Ana simţi la început dorinţa de respingere, dar parcă ce văzuse la sora sa o încălzise fără să vrea un pic, simţind nişte fiori pe care nu i-a mai avut decât atunci când o privea pe Eleonora cum făcea dragoste într-o seară cu un băiat. Şi atunci nu-şi putea dezlipi ochii de pe cei doi, iar prin corpul ei parcă se mişcau furnicile, parcă începeau să-i amorţească picioarele. Se lăsă antrenată de primul sărut din viaţa ei şi chiar dacă nu ştia cum să procedeze, îşi deschise un pic gura şi buzele sale răspundea la cele ale lui Claudiu. Flăcăul încercă să-i pipăie merişoarele. Ana îi luă mâna şi o îndepărtă, dar Claudiu revenea de fiecare dată.  

Simţi nevoia să scape de aceste furnicături despre care nu ştia dacă îi plac sau nu şi se ridică de pe bancă, îndreptându-se spre sala de dans. Claudiu dezamăgit de scurtimea acestei scene idilice, o însoţea la un metru în urmă. Era un prim pas făcut pentru amândoi.  

Pentru Ana era primul său sărut cu un băiat şi primul care a încercat să-i pipăie sânii. Deci aşa este când eşti cu un băiat? se întreba fata. Nu-i chiar aşa de rău, este chiar plăcut uneori. Era o satisfacţie şi pentru Claudiu că şi-a găsit o prietenă pe timpul vacanţei, bucurându-se că nu va fi plictisitoare şederea lui la ţară, între păduri, dealuri şi ape.  

Maria a mai rămas cu Viorel pe bancă să se mai delecteze cu joaca de-a iubiţii. Îi plăcea atât băiatul, cât mai ales joaca asta cu pupături. Când îi va povesti Eleonorei cum a fost... Valentinei nu avea curajul să-i povestească.  

Cum se apropia miezul nopţii, ora când se termina balul, tinerii începură să părăsească sala căminului cultural. Se îndreptau fiecare în perechi sau în grupuri spre casele lor.  

Fostul iubit al Eleonorei avea chef de arţag. Voia să-l pocnească pe noul său rival care i-a suflat amica de sub nas. Cum Eleonora oferise serviciile sale trupeşti mai multor băieţi din sat, aceştia i-au acordat protecţie lui Petru până s-a regrupat cu ceilalţi consăteni ai săi, destui de numeroşi. Bineînţeles că cei doi noi amorezi au avut timp să-şi dea întâlnire pentru a doua zi după amiază. Acelaşi lucru făcură şi mezinele. Despre Valentina nu ştiau nimic la plecare. Dispăruse din sala de bal de parcă intrase în pământ.  

Pe drum, mezinele i-au povestit mijlociei despre cuceririle lor la bal şi cum a fost. Doar Ana era mai mutulică şi nu era aşa de exuberantă ca sora ei. Şi ele ca şi Eleonora, le dăduse întâlnire băieţilor la scaldă pe plaja din avalul râului.  

Era o întâmplare că s-au gândit toate trei la acelaşi loc de întâlnire. Valentina a ajuns acasă după două dimineaţa. Pe unde o fi fost numai ea putea şti şi cum nu obişnuia să spună celor mici, acestea nu vor afla niciodată.  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
ANA, FIICA MUNŢILOR - roman Cap. VI / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1114, Anul IV, 18 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!