Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Redactia > Autori > Mobil |   



Ana Cristina Popescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
NUMELE: POPESCU (fostă Mîţu)
PRENUMELE: ANA-CRISTINA
DATA NAŞTERII: CARANSEBEŞ - 24.07.1976
NAŢIONALITATE: română
RELIGIE: ortodoxă
E-mail: Elzumina@yahoo.com
Tel: 0766293724
Site: www.elzumina.ro, http://blogul.elzumina.ro/
Domiciliul: Caransebeş, judeţul Caraş Severin.  
 
Din localitatea Oțelu Roșu, judeţul Caraş Severin.
LOCUL DE MUNCĂ VIZAT / DOMENIUL OCUPAŢIONAL: profesor titular pe catedra de Limba şi Literatura Română, gradul I, la Şcoala Gimnazială Nr. 3, Oţelu Roşu, judeţul Caraş-Severin; absolventă a Facultăţii de Litere, Filosofie şi Istorie din cadrul Universităţii de Vest, Timişoara şi Licenţiată în sesiunea iunie 1999, Master - Managementul educaţional, 2007.
● Am publicat următoarele volume:
1. Culegerea de creaţie literară Îndrăgostiţi de poezie, Editura Dalami, Caransebeş, 2009.
2. Rătăciri, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014.
3. Paradigme, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014.
4. Destin fără aripi, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014.
5. Culegerea de creaţie literară Colaj, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014.
6. Antologia Micuţii scriitori din Banatul Montan, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2015.
7. Oameni şi frunze, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2015.
8. Umbre, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2015.
9. Gustul pâinii, ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2015.
10. Mozaic, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2016.
11. În colivie, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2016.
Volume în lucru:
12. Conflicte - proză  
 
13. Sinusoide - teatru  
 
Premii:  
 
- Premiul I la Secţiunea Teatru scurt, Festivalul – Concurs Naţional de Literatură, Moştenirea Văcăreştilor, Târgovişte, 2014, Ediţia XLVI.
- Premiul „Mircea Horia Simionescu“ al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni la Secţiunea Proză scurtă, Festivalul – Concurs Naţional de Literatură, Moştenirea Văcăreştilor, Târgovişte, 2014, Ediţia XLVI.
- Menţiune, atât la Secţiunea poezie, cât şi la Secţinea proză, la Concursul Internaţional STARPRESS, 2014.
Premiul I Dosoftei, cu volumul Oameni si frunze, 2015, Timisoara.
Premiul II Dosoftei, cu volumul Umbre, 2015, Timisoara.
Premiul Mentiune al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni la Secţiunea Eseu, Festivalul – Concurs Naţional de Literatură, Moştenirea Văcăreştilor, Târgovişte, 2015.  
 
● Publicaţii în culegeri comune:
- ANTOLOGIA LIMBA NOASTRA CEA ROMÂNĂ, STARPRESS, 2014.
- Antologia literar-artistică „Să ningă peste inimi bucurii!“, îngrijită de Voichiţa Pălăcean-Vereş, Editura Napoca Nova, 2014.
- Antologia literar-artistică „Sinfonie-n verde crud“, îngrijită de Voichiţa Pălăcean-Vereş, Editura Napoca Nova, 2015.
- Antologia Roşu-aprins în câmpul de mătase, îngrijită de Voichiţa Pălăcean-Vereş, Editura Napoca Nova, 2015.
- Antologia Pe şevalete ruginiul toamnei, îngrijită de Voichiţa Pălăcean-Vereş, Editura Napoca Nova, 2015.
- ANTOLOGIA IARNA SCRIITORILOR ROMÂNI, STARPRESS şi ANTOLOGIA ROMÂNĂ-SPANIOLĂ, STARPRESS, 2015.
- Antologia Moştenirea Văcăreştilor, 2014.
- Antologia Moştenirea Văcăreştilor, 2015
- .Antologie, proză, Editura Inspierscu, 2015.
- Antologia, Labirinturi autumnale, Însemne Culturale, 2015.
- Anuarul Ligii Scriitorilor, Filiala Banat-Timişoara, 2014.
- Anuarul Ligii Scriitorilor, Filiala Banat-Timişoara, 2015.
● Postfaţă la volumul scriitorului Ion Turnea, Albinăritul între pasiune şi afacere, Editura Dalami, Caransebeş, 2011.
● Cuvânt înainte la volumul scriitorului Ion Turnea: Cuvinte pentru suflet, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2012.
● Prefaţă la volumele scriitorului Ion Turnea: Dor de rădăcini, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2012 şi Monografia localităţii Peştere, judeţul Caraş Severin, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2012.
● Publicaţii în revistele: Agora Literară, Armonii culturale, In bătaia peniței, Vatra Veche Brăila, Constelaţii Diamantine, Confluenţe Literare, Foaia Diecezană a Episcopiei Caransebeşului, Ecou de timp, Oţelu Roşu, Slova creştină, Glas comun, Slova copiilor - Maramureş, în ziarul Caraş Severinul în şapte zile unde sunt şi în colectivul redacţional - colaborator, în culegerile: Preocupări actuale în ştiinţele educaţiei, Tradiţie, actualitate şi perspective în cercetarea pedagogică, Demersuri creative de predare-învăţare, Educaţia şi preocupările pedagogiei contemporane, site-ul şi antologia ECREATOR, membru în colectivul redacţional ECREATOR, pe site-ul şi blogul personal, Însemne Culturale, www.citatepedia.ro, www.poezie.ro, www.versuri-si-creatii.ro.  
 
EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ:
►Absolventă a Facultăţii de Litere, Filosofie şi Istorie din cadrul Universităţii de Vest, Timişoara şi Licenţiată în sesiunea iunie 1999.
- Titularizare pe catedra de Limba şi Literatura Română la Grup Şcolar din Sânnicolau Mare, jud. Timiş, în iulie 1999.
- Detaşată pe catedra de Limba şi Literatura Română, Limba Franceză şi Religie la Şcoala cu clasele I-VIII, Beba Veche, judeţul Timiş, în perioada 01. 09. 1999 – 01. 09. 2001.
- Începând 01. 09. 2001 a încetat detaşarea fapt pentru care am preluat catedra de Limba şi Literatura Română de la Grup Şcolar din Sânnicolau Mare, judeţul Timiş, unde eram titulară, până la 31. 08. 2002.
- Prin transfer de la 01. 09. 2002 şi până în prezent activez ca profesor titular pe catedra de Limba şi Literatura Română la Şcoala Gimnazială Nr. 3, Oţelu Roşu, judeţul Caraş-Severin.
- Responsabil Comisie metodică „Limbă şi comunicare“ începând cu 01. 09. 2008 şi până în prezent la Şcoala Gimnazială Nr. 3 Oţelu Roşu şi în anul şcolar 2001-2002 la Grup Şcolar Sânnicolau Mare, judeţul Timiş.
►Master – Managementul educaţional, 2007.
EDUCAŢIE ŞI FORMARE:
►Grade didactice: Gradul I în 2009, Gradul II în sesiunea august 2005, Definitivatul în sesiunea august 2001.
► Cursuri de formare: „Prevenirea violenţei în mediul şcolar“, 24 ore, 19-22 ianuarie 2009, Participare la Programul naţional de dezvoltare a competenţelor cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar (DeCeE) 2008, Curs de formare „Prevenirea consumului de stupefiante“, 24 ore 4-10 decembrie 2008, Cursuri de Consiliere şi orientare educaţională pentru diriginţi în perioada noiembrie 2006, Cursul Promovarea Metodelor Alternative Educaţionale Non-violente în perioada martie 2006, Cursuri de Formare profesională în vederea utilizării Ael şi elaborării materialelor educaţionale pentru Ael în perioada februarie 2006, Dezvoltarea competenţelor digitale în 2014 – Forumul Educaţional Magister, Cursuri de perfecţionare ca Formator pentru ADS (adulţi), octombrie - noiembrie 2011.
APTITUDINI ŞI COMPETENŢE PERSONALE ŞI SOCIALE:
- Membru în mai multe comisii la nivelul unităţii de învăţământ, responsabil cu biblioteca şcolii începând cu 01.09.2006 şi până în prezent la Şcoala Gimnazială Nr. 3, Oţelu Roşu şi în perioada 2001-2002 la Grup Şcolar Sânnicolau Mare, jud. Timiş, profesor evaluator la olimpiade, concursuri şcolare, la evaluari naţionale etc, participarea la simpozioane, concursuri, olimpiade, serbări, excursii, în anul şcolar 2013-2014 am avut o elevă (Buzuriu Andreea) care a participat la Olimpiada Naţională de Limbă şi Comunicare după ce a obţinut Locul I la faza judeţeană. Aceeaşi elevă a obţinut menţiune la Festivalul de Creaţie şi Interpretare Ana Blandiana de la Brăila, 2014.
- Începând cu 2004 şi până în 2013 am activat în cadrul slujbelor divine la strană, biserica cu hramul „Sf. M. Mc. Dimitrie“ – cartier Nord din Caransebeş, în perioada 1999-2001 am condus corul bisericii din localitatea Beba Veche.
APTITUDINI ŞI COMPETENŢE TEHNICE:
Programe soft operare: Word 2003, 2007, Corel 12, Microsoft PowerPoint, Microsoft Excel, operare pe un Web Site, Adobe Photoshop.  
 
 
 
 
 
 
FLORI SUB GHEAŢĂ  
 
 
 
M-am dus în priveghi la un mort;  
 
şi mortul nu era altcineva,  
 
decât eu.  
 
Am murit într-o iarnă  
 
când totul a îngheţat în mine ...  
 
A început să-mi îngheţe voinţa  
 
şi-ncet, încet, toate simţurile au cedat,  
 
Gheaţa mi-a atrofiat orice muşchi  
 
şi nu mai puteam mişca;  
 
Acum îmi îngheaţă ochii ...  
 
Doar ei au mai rămas vii,  
 
Însă acum se sting în negura gheţii,  
 
pentru a nu mai vedea mortul  
 
pe care am început  
 
să-l priveghez cum se descompune  
 
într-o iarnă ...  
 
Se ofilea  
 
de nepăsare şi durere.  
 
 
 
Am chemat bocitoarele,  
 
ca să nu-mi îngheţe ochii;  
 
Ele au luat banul,  
 
au bocit,  
 
au cârcotit în faţa nebuniei  
 
şi au plecat.  
 
 
 
A venit o babă  
 
să-mi dezlege mâinile şi picioarele  
 
dar baba a vrut să-mi acopere ochii  
 
cu nişte monede vechi ...  
 
Babele sunt rele;  
 
Acoperă orice scânteie de viaţă ...  
 
 
 
Mă priveghez pe mine cum dorm ...  
 
Oare cât va mai ţine iarna?  
 
Lumânarea e pe terminate  
 
şi mi-e teamă  
 
de noapte.  
 
Mi-e somn  
 
şi mi-e teamă să nu-mi pierd ochii ...  
 
Am ajuns să priveghez  
 
un mort,  
 
într-o iarnă amară  
 
şi neputinţa  
 
mi-a furat ochii.  
 
 
 
Acum aştept,  
 
aştept să izbucnească vulcanul  
 
ce a mocnit sub gheaţă,  
 
să deschidă drumul stelei,  
 
să deschidă ochii mortului  
 
şi să-i dezlege simţurile;  
 
Cei care au scânteie  
 
înfloresc şi sub gheaţă,  
 
topesc totul în jur;  
 
Iar mortul ... îşi scutură vălul  
 
şi aleargă;  
 
Aleargă spre infinit.  
 
Ana-Cristina Popescu  
 
CAPTIVI ÎN TOAMNĂ  
 
 
 
Adesea suntem înveşmântaţi într-o toamnă atât de adâncă, încât uităm să mai gustăm apa izvorului spre a da voie păsărilor să-şi încerce aripile pentru a trece dincolo de tot ceea ce este ţărână.  
 
Privind la toamna de afară şi la toamna din suflet mi-a venit în gând un vers din poezia lui Tudor Arghezi, Lumină lină „Cu aripa-n ţărână şi în vis.“ Ţărâna ne leagă zborul, ne face captivi în propria nostră soartă, în timp ce visul îţi arată calea spre a evada dintr-un destin fără aripi. Oscilând între ţărână, simbolul a tot ceea ce este trecător şi vis, elementul ce te înalţă, ce îţi dă aripi, omul uită adesea să sucuture povara grea a pământului şi să străbată înălţimile, să se înalţe deasupra propriului său destin, aşa cum a făcut albina din poezia argheziană ce a descoperit drumul lin al luminii.  
 
Dureros este momentul în care omul se trezeşte în toamna vieţii fără a-şi fi descoperit „creanga de aur“ a destinului. „O creangă de aur în curte avea / Şi Prinţul, vai, Prinţul nimic nu ştia./ Dar omul cu ochii şireţi într-o zi / Trecu prin grădină pe-ascuns şi-o zări / [...] O creangă de aur? De unde să-ţi dau? / Aşa ceva n-am eu. Nici zeii nu au. / [...] Dar omul răspunde: - De-o aflu cumva / Mi-o dai mie? – Bine, să fie a ta! [...] omul ţâşni dintr-odată spre pom, / Urcă şerpuind până-n vârful bătrân / Şi vesel se-ntoarse cu creanga în sân ...“ (Comoara ascunsă, Radu Sranca)  
 
„Creanga de aur“ este talentul ascuns al fiecărei persoane. Din păcate există oameni care nu-şi descoperă talentul niciodată. Creanga lor de aur rămâne neatinsă iar copacul vieţii lor îmbătrâneşte. Prinţul nătâng din poezia lui Radu Stanca şi-a oferit creanga de aur, talentul, unui om oarecare. L-a oferit, pentru că nici nu-l cunoştea. Copacul vieţii lui a îmbătrânit şi el a privit cu nostalgie spre creanga de aur nedescoperită la timp şi care i-a întors spatele.  
 
Fiecare este prinţul propiei sale existenţe şi fiecare are o creangă de aur în copacul vieţii, are ceva divin. Când omul descoperă ambrozia aceea din care se hrănesc zeii, devine stăpânul propriei sale existenţe.  
 
E adevărat că toamna ne muşcă adesea sufletul şi împiedică păsările să zboare spe soare „Te uiţi cum muşcă toamna din verdele pădurii, / Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă? ... “ (Toamnă, Claudia Millian-Minulescu), însă e bine să nu lăsăm toamna să ne lege ochii sufletului, pentru a nu trece prin această viaţă degeabă, fără a-i gusta frumuseţea, fără a bea „sufletul pădurii“ (Toamnă, C. M.-M.), indiferent cât de „pătate de toamnă-nsângerată“ (Toamnă, C. M.-M.) ne-ar fi „mâinile“ (Toamnă, C. M.-M.). Mâinile ar putea să modeleze îngeri din frunze sângerii iar noi să ne adăpăm din raza răsăritului de soare.  
 
Poate că este bine să privim cum verdeaţa pădurii este muşcată de toamnă şi să căutăm în copacul vieţii noastre creanga de aur la timp, înainte ca rugina să-şi presare chipul peste tot ceea ce am fost cândva.  
 
Ana-Cristina Popescu  
 
DIN FRUNZE  
 
 
 
E atâta toamnă în mine,  
 
încât au început să-mi ruginească frunzele;  
 
Pe urmă s-au lăsat vânturate  
 
şi mi-au inundat sufletul.  
 
Acum mi-e teamă  
 
că rugina îmi va ofili păsările  
 
şi ele nu vor mai deveni îngeri  
 
care să ningă peste eternitate  
 
cu rădăcini de stâncă.  
 
 
 
Mugurii au explodat demult,  
 
Au explodat într-o primăvară  
 
când aerul a-nceput  
 
să cânte  
 
a floare şi verdeaţă.  
 
 
 
E atâta muzică în toamnă ...  
 
Şi frunzele-mi au început să danseze  
 
sub povara ruginii,  
 
strivite de vânt  
 
şi izbite de păsări.  
 
 
 
Păsările toamnei sunt sângerii  
 
şi pictează îngeri  
 
cu slove de foc  
 
care cântă ecoul de muguri,  
 
de păsări şi frunze.  
 
 
 
Întineresc cu fiecare toamnă,  
 
cu fiecare frunză ce cade obosită  
 
şi-ncep să cânt durerea  
 
din muguri prin păsări,  
 
eliberând îngerii  
 
cu povara eternităţii.  
 
Ana-Cristina Popescu  
 
Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât o singură pagină.“  
 
Sfântul Augustin  
 
 
 
CÂT MAI VALOREAZĂ O CARTE?  
 
 
 
În urmă cu câteva zile, în timp ce mă întorceam grăbită spre casă de la servici, am observat pe trotuarul din apropierea locuinţei mele o carte. Zăcea aruncată pe beton. Probabil, de la zdruncinătură, coperta cărţii s-a deschis lăsând să se vadă foaia de titlu. Era un volum al scriitorului Duiliu Zamfirescu „Viaţa la ţară / Tănase Scatiu“, publicat la Editura Minerva în 1983.  
 
M-am oprit o clipă şi am privit cartea. Nu-mi venea să cred că o valoare culturală zace aruncată pe trotuar ca o frunză obosită şi alungată de toamnă. Nu îmi permiteam să ridic cartea, pentru că nu era a mea. Probabil a fost pierdută de cineva şi acel cineva când îi va observa absenţa va porni în căutarea ei cu speranţa să o regăsească. Nu mi se părea corect să-mi însuşesc ceva ce nu-mi aparţine.  
 
M-am aşezat pe o bancă în apropierea cărţii abandonate. Nu mă mai grăbeam. Timpul părea că s-a oprit în jurul acelei cărţi pierdute. Eu o priveam de la distanţă înţelegându-i zbuciumul. Trecătorii nu-i aruncau nicio privire. Alergau pe lângă ea nepăsători. Un om al străzii ce scotocea prin coşurile pline de gunoi menajer şi aduna în căuciorul ce-l târa zilnic după el pe străzile oraşului şi cel din urmă cui ruginit ivit în cale-i i-a aruncat o privire, a dorit o clipă să se aplece spre ea dar în următorul moment i-a întors spatele dispreţuitor. Nu-mi venea să cred cât de nevaloroasă a ajuns o carte. Omul străzii a preferat să-şi arunce în căruţul lui învechit câteva ziare ale supermarketurilor din localitate.  
 
Câteva lacrimi mi-au umezit ochii. Probabil oamenii sunt prea obosiţi de stresul zilnic şi li s-au închis ochii ce-i aveau deschişi în trecut spre cultură.  
 
Am început să aştept. Nu ştiam ce aştept, un elev ce a rătăcit o carte, un tânăr care să preţuiască învăţătura. Cartea suspina asemenea unui copil abandonat, asemenea unui bătrân părăsit de toţi.  
 
Clipele treceau greu. Un grup de tineri, băieţi şi fete, foarte veseli, au avut şi ei drrum pe lângă carte. Pentru un moment am crezut că nici nu o observă, pe urmă, unul dintre băieţi a întrebat pe una din domnişoarele din grup dacă nu-şi doreşte o carte. Atitudinea fetei faţă de carte a fost de nepăsare. Ea l-a apostrofat că nu i-a făcut cadou bluza ce şi-a dorit-o şi că o confundă cu Larisa care se mulţumeşe cu o floare culeasă de pe marginea drumului.  
 
Eu aşteptam în continuare ... Doi elevi de gimnaziu au trecut în grabă pe lângă carte şi au lovit-o cu piciorul ca pe o minge revoltaţi, că nici pe stradă nu scapă de carte. Cartea s-a izbit de copacul din apropiere şi în cădere a îmbrăţişat cu filele pământul.  
 
Indiferenţa faţă de carte mi-a amărât sufletul. Câţiva stropi de ploaie au alunecat din văzduh, pe solul uscat. Păreau lacrimile cărţii abandonate pe stradă. Din scara blocului au ieşit două femei care la vederea cărţii au fost surprinse. Una dintre ele i-a povestit celeilalte că a făcut ordine în casă şi a aruncat lucrurile inutile, printre care şi câteva cărţi care-i prăfuiau un raft dintr-un dulap degeaba. I-a mai explicat că nu le vedea nici estetice şi mai erau şi grele, îi puteau deteriora mobila. În timp ce a cărat cărţile spre tomberon se pare că a pierdut volumul autorului Duiliu Zamfirescu. Cu răceală au trecut pe lângă cartea salvată de la înecul în tomberon concluzionând că o va lua probabil măturătorii străzii mâine în zori.  
 
Foarte dezamăgită m-am apropiat de carte. Am atins-o cu sfială. Am ridicat-o din locul unde zăcea pradă indiferenţei şi mi-am îndreptat paşii spre casă. În drum spre casă mi-am amintit de cuvintele Sfântului Augustin: „Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât o singură pagină.“ Fără o călătorie prin lumea cărţii, a înţelepciunii, omul trăieşte degeaba, se îneacă în propria lui filă.  
 
Pentru ca omul să fie desăvârşit trebuie să călătorească. Primii paşi spre călătorie îi face când îşi începe propria viaţă, pe urmă e necesar să cunoască drumul pe care va merge, fie va urma drumul înţelepciunii, drumul drept asemenea emirului din Noapte de decemvrie a scriitorului Alexandru Macedonski, fie va îmbrăţişa drumul ocolit al neîmplinirii.  
 
 
 
Drumul cel drept e asemenea unei plimbări cu trenul printre culorile anotimpurilor, e asemenea iniţierii eroilor din basme, e drumul cunoaşterii, a devenirii. Eşti tu însuţi un Gheorghiţă Lipan din romanul Baltagul al scriitorului Mihail Sadoveanu care povăţuit de mama sa parcurge drumul maturităţii. Îndrumat de carte fiecare va descoperi adevărata cale a vieţii. Dante Alighieri, la jumătatea vieţii „s-a regăsit într-o pădure obscură.“ (Divina Comedie) Pentru a depăşi pădurea vieţii lui va face o călătorie prin Infern şi Purgatoriu însoţit de poetul Vergiliu, pe urmă va ajunge în Paradis însoţit de Beatrice. Călătoria lui a fost o metodă de cunoaştere, definire a sinelui, iar cărţile sunt chei spre descoperirea identităţii personale. „E destul să mă gândesc cât din ceea ce am se datorează cărţilor şi cât experienţelor mele nemijlocite ...“ (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpest)  
 
A doua zi am înregistrat cartea la biblioteca şcolii unde profesez. În curând, pe 30 octombrie, se împlinesc 156 de ani de la naşterea scriitorului Duiliu Zamfirescu, în 1858.  
 
Poate vreun elev va găsi acea dorinţă de a citi noul volum înregistrat la bibliotecă. Acest volum îi va înfăţişa o altă lume, lumea ultimelor decenii ale secolului al XIX, când boierimea era în decădere, neştiind să se adapteze schimbării, economiei de piaţă. Lumea de astăzi este alta, dar faţa ei este aceeaşi, iar cărţile sunt pline de poveţe.  
 
„Fiecare zi este o călătorie, iar însăşi călătoria este casa noastră“ Matsuo Basho. Ziua ce a trecut m-a adus faţă în faţă cu o carte, o comoară a literaturii române. Micul prinţ, personajul operei cu acelaşi nume a scriitorului Antoin de Saint Exupery, în călătoria sa prin univers cunoaşte valoarea prieteniei datorită vulpii „Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită. Dacă tu mă îmblânzeşti viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină ca o melodie... Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim.“ şi totul se face cu multă răbdare şi perseverenţă, treptat. „Trebuie să ai multă răbdare, răspunse vulpea.“ Cartea este prietena cea mai bună a omului, ea îi deschide sufletul spre cunoaştere, îl mângâie, îl încălzeşte. „Ce poate fi norocul în acestă lume, nu născută, ci scrisă, ce poate fi fericirea decât o carte ...“ (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpest)  
 
Nici Micul Prinţ nu a cunoscut iniţial valoarea prieteniei, după cum trecătorii nu au cunoscut valoarea cărţii „Florile sunt atât de ciudate! Dar eram prea tânăr ca să ştiu s-o iubesc.“ a mărturisit acesta despre floarea lui.  
 
„Cărţile sunt avioane, şi trenuri, şi drumuri. Ele sunt destinaţia şi călătoria. Ele sunt casa noastră“ Anna Quindlen, însă după experienţa tristă trăită cu o zi în urmă am ajuns să mă întreb „Cât mai valorează o carte?“  
 
 
 
 
 
prof. Ana-Cristina Popescu  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Ana Cristina Popescu / Ana Cristina Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1383, Anul IV, 14 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Cristina Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!