Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

AMPRENTE ÎNCRUSTATE ÎN CĂRĂMIDĂ ROŞIE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Merg grăbit spre locul de muncă. Fără să privesc în dreapta sau stânga, mă strecor printre ceilalţi călători mereu cu atenţia încordată către ceasul pe care îl port pe mâna mea cea stângă. Nu pot să îmi permit luxul de a întârzia la locul de muncă şi de aceea încerc să recuperez minutele preţioase pe care le-am pierdut în aşteptarea unei garnituri de metrou mereu amânate din raţiuni necunoscute.  
 
Dar mintea nu pare să se poată fixa pe subiectul impus al ajungerii la timp la serviciu. Fără să vreau, gânduri din trecut şi proiecţii din viitor se revarsă asupra mea, chiar dacă nu le acord atenţie. Chiar în această clipă trec pe lângă mai mulţi muncitori care repară drumul. Un miros dens de motorină îmi atrage atenţia. Înainte de a remarca alte detalii, brusc în faţa ochilor îmi apare imaginea sălii de clasă a şcolii în care am învăţat în perioada în care am locuit la Petroşani. În acea vreme, podelele exalau un miros proaspăt de motorină, mai ales la începutul anului şcolar.  
 
Disting cele două pavilioane, fiecare având două etaje, în care erau dispuse sălile de învăţământ. În afară de acestea, mai exista o sală de sport şi o cantină, unde se servea masa de prânz pentru elevii aflaţi în regim de semi-internat, printre care mă aflam şi eu. Această şcoală se afla în prelungirea unui cartier numit „Colonia” fiindcă în trecut aici locuiau minerii proaspăt aduşi de către autorităţile habsburgice la data când s-a înfiinţat exploatarea minereului de cărbune din regiune.  
 
Cu străzi lungi şi drepte, croite conform planurilor topografice austriece, Colonia păstra vie atmosfera perioadei ei de început. Diferenţa o făceau doar oamenii, care în mare parte nu mai lucrau în minerit. În plus, casele-tip se aflau într-un stadiu de degradare destul de avansată mărturisindu-şi vârsta trecută de o sută de ani de la data construcţiei.  
 
Pe aceste străzi mergeam către şcoală în dimineţi geroase, fiind mereu fascinat de aspectul arhaic şi totuşi prietenos al înşiruirii de case aproape identice de-a stânga şi de-a dreapta drumului. Bineînţeles, asfaltul reprezenta o raritate, dar prin supraînălţarea carosabilului cu steril, mai precis cu piatră, se obţinuse evitarea formării de noroi. Ploile erau destul de dese. Nu de puţine ori, furtuni puternice izbucneau din senin fie pe timp de zi, fie noaptea.  
 
Uneori, când stăteam singur în casă, izbucnirea elementelor naturii mă înfricoşa. Energia electrică deseori se întrerupea, fiind necesare ore de aşteptare până la remedierea deranjamentelor. Cu toate acestea, Colonia mă fascina şi îmi oferea gustul perioadelor de pionierat al aşezărilor nou constituite la frontiera civilizaţiei. Simt şi acum mirosul de lemn impregnat cu petrol al gardurilor ce delimitau între ele grădinile dintre case şi frontul stradal al acestora. Vechimea lor mă atrăgea, chiar dacă timpul îşi pusese pecetea asupra lor şubrezindu-le structura de rezistenţă.  
 
Revenind la imaginea şcolii, revăd culoarele lungi, sălile de clasă, biblioteca şi ferestrele înalte pe care le întâlneam mereu. Dintotdeauna mi-a plăcut să privesc cerul în timp ce stăteam în bancă. Cumva, desprins de contextul locului şi al timpului, bolta sa albastră brăzdată de nori albi şi pufoşi îmi oferea un prilej de contemplaţie asupra vastului univers ce mă înconjura. La fel ca în Braşov, era imposibil să nu distingi o coamă de munte oriunde ţi-ai fi întors privirea. Cerul şi muntele făceau parte din fiinţa mea lăuntrică, alături de pădurile ce se întindeau aparent la nesfârşit oferind perspectivă şi adâncime întregului peisaj.  
 
Revăd profesorii şi colegii şi simt emoţiile momentelor când eram invitat să răspund în faţa clasei. Tabla înmulţirii am învăţat-o în acest loc. Nu a fost uşor. Memorarea mecanică a cifrelor în jocul înşiruirii lor împreună cu operaţiile matematice mă înfricoşa. Experienţa avută în anul anterior la Braşov, când învăţarea alfabetului fusese umbrită prin comportamentul brutal al cadrelor didactice mă urmărea. Dar atmosfera era cu totul alta. Învăţătorii se purtau frumos cu noi şi căutau să ne ajute. După-amiaza, rămâneam la ore de meditaţie în care ni se clarificau subiectele mai dificile ale materiilor de învăţământ.  
 
Astfel, m-am îndrăgostit de aritmetică aşteptând cu nerăbdare orele de curs ale acestei materii abstracte, dar mereu fascinante. Zâmbesc fără să vreau. Îmi dau seama că de fiecare dată când mă întorc la Petroşani simt nevoia să mă plimb din nou prin Colonie, să revăd, măcar de departe, şcoala la care am stat numai un an de zile. De fapt, a fost singurul an în care m-am simţit bine ca elev într-o unitate de învăţământ.  
 
Colegii de clasă erau prietenoşi. Nici vorbă de brutalitate în relaţiile dintre elevi. Nu am asistat la nici un act de agresiune şi la nicio bătaie între copii. În Braşov lucrurile erau complet diferite. Oraş mult mai mare, aflat în plină expansiune economică prin construirea marilor platforme industriale, Braşovul oferea ocazia manifestării brutalităţii. Amestecul forţat de oameni veniţi din toate părţile într-un timp foarte scurt genera o presiune socială enormă asupra celor care locuiau în cartierele muncitoreşti.  
 
Dar în Valea Jiului, perioada colonizării se afla undeva în trecut, fiind desfăşurată pe o perioadă îndelungată. În plus, lucrul în mină modela diferit comportamentul interuman. Când se intra în subteran, orice disensiune trebuia să dispară. Un singur adversar pândea din întuneric în adâncimea muntelui, fapt ce obliga acţiunea coordonată a întregului grup. Acest lucru îşi punea amprenta şi la suprafaţă, oamenii fiind mai puţin înclinaţi spre conflict. Pe cale de consecinţă, copii minerilor se purtau mai frumos şi erau mai amabili decât cei ai muncitorilor din fabricile braşovene.  
 
Cărămida roşie a clădirilor publice din Petroşani reprezenta un alt punct de atracţie pentru mine. Îmi plăcea să ating zidurile construite din acest material. Toate casele erau construite din astfel de cărămizi, dar de regulă o tencuială groasă le ascundea privirii. În Braşov, toate clădirile din zona muncitorească erau construite din beton. Astfel, frigul îşi făcea uşor simţită prezenţa. Însă cărămida oferea protecţie, chiar dacă încălzirea se făcea cu sobe de teracotă având drept combustibil cărbunele.  
 
Acasă, la şcoală şi în orice alt loc, cărbunele reprezenta principalul agent folosit în obţinerea căldurii. Atunci am îndrăgit mirosul său inconfundabil, venit din adâncul pământului de unde fusese extras cu mare dificultate. Şi acum, de îndată ce intru în Valea Jiului, caut să identific prezenţa sa, tot mai restrânsă din cauza înlocuirii cu gazul metan şi cu alţi combustibili mai mult sau mai puţin fosili.  
 
Un claxon puternic al unei maşini aşteptând la semafor mă trezeşte brusc din reverie. Agitaţia din Bucureşti îşi face din nou simţită prezenţa. Câteva înjurături între şoferii participanţi la trafic se disting cu claritate pe fundalul zgomotos al oraşului. Evit câteva băltoace şi sar peste mai multe cabluri uitate de-a lungul drumului. Încă o sută de metri şi voi ajunge la locul de muncă. Cerul este plumburiu şi se distinge cu greu din cauza clădirilor înalte. Din fericire, am ajuns la timp şi mă felicit pentru acest lucru. Dar undeva, în adâncurile sufletului, imaginile culese în perioada copilăriei şi adolescenţei continuă să mă urmărească cu dorinţa reîntoarcerii.  
 
Octavian Lupu  
Bucureşti  
11.11.2013  
Referinţă Bibliografică:
AMPRENTE ÎNCRUSTATE ÎN CĂRĂMIDĂ ROŞIE / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1046, Anul III, 11 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!