Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Amintirile mamei, de Gheorghe Pârnuţă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La început de viaţă ...  
  
A fost să fiu născut în anul frământărilor şi luptelor primului Mare război şi al Războiului nostru pentru Reîntregire, care a purtat pecetea năzuinţelor dintotdeauna ale românilor, împlinite întâiaşi oară prin acţiunea abilă şi energică a marelui Mihai Voievod, în zorii epocii moderne.  
  
“La Sântă Măria din 15 august 1916, îmi spunea mama, au trecut din Rucăr spre Giuvala, un şir lung de ostaşi. Printre ei erau şi din Regimentul 30 Dorobanţi din Câmpulung-Muscel, la care fusese mobilizat tatăl tău. M-am dus în Joseni (partea din sud a satului, pe unde trecea şoseaua care lega C-Lungul de Braşov) să-l văz când trece. Te luasem şi pe tine în braţe ca să i te arăt, aveai ceva peste un an şi nu avusese parte să te vadă la naştere. Am fost tare amărâtă că nu l-am zărit în nici un fel. Mai târziu, am aflat că dintr-un regiment se făcuse două: Regimentul 30 Dorobanţi şi Regimentul 70 Dorobanţi. Pe cel de-al doilea îl trimisese să lupte în Dobrogea.  
  
Am mai auzit apoi că armata noastră l-a biruit pe duşman şi l-a dat peste cap, făcându-l să se retragă până dincolo de Bran. Dar n-a trect mult şi în Rucăr, a venit vestea că nemţii au ajuns la Sătic, trecând peste Piatra Craiului, apoi s-au auzit primele bubuituri de tun şi răpăieli de arme prin Arşiţă şi culmea Pleaşei. Lumea îngrozită şi-a strâns în grabă ce brumă a putut să ia din gospodărie, unii în trăsuri cu cai, cei avuţi, alţii în căruţe cu boi, cei care nu aveau nimic la îndemână în cârcă, cum au putut şi-au strâns câte ceva din agoniseală şi au plecat care încotro din faţa năvălitorului ...  
  
Eu mi-am băgat la repezeală nişte lucruri de îmbrăcăminte în desagii aşternuţi pe laiţă, i-am pus pe umeri, pe tine te-am luat în braţe, pe frate-tău de 3 anişori de mână şi pe soră-ta de 5 ani la fel, făceam cu schimbul, ba cu unul ba cu altul să nu-mi scăpaţi, să vă am alăturea adică în ochii mei şi pe jos am luat calea Mateiaşului ca să ne oprim la târla Moşului MIhai din Căluleşti, cale destul de lungă şi anevoioasă, vreo 30 de kilometric. Pe drum, lume multă, înghesuială mare ca şi cum nemţii ne-ar fi luat urma, icneli şi plânsete înfundate ori văitături de moarte, mai ales de femei, bătrâni şi copii.  
  
O harababură de care nu mai avusesem parte niciodată, oameni, hârburi, animale priponite de vreo funie sau zgardă legate de cingătoare pentru că mâinile le aveau ocupate, ne târam greu, unii aveau 2-3 capre, alţii 3-4 oiţe, câte un purcel ori vacă, alţii slobozi ca şi noi, nimic. Voi cei mici sau mai măricei dintre copii eraţi şii alinare şi povară, tot avutul de preţ al ălor mari, nădejdea lor. 
  
Din Vârful Mateiaşului am luat-o pe scurtătură la stânga, spre Muscelul Botenilor şi târş-târş am ajuns cu voi după multe ceasuri în Şesul Călugăresc şi de acolo să ne îndreptăm spre Căluleşti mai departe. Când eram aproape de podul de peste Argeşel, pe drumul ce apucă spre Stoeneşti, se aude de-odată huruit mare, venea de undeva de sus, din cer, noi eram la loc deschis până aic şi ne pomenim cu nişte avioane nemţeşti care lansau bombe. Exploziile se ţineau lanţ, fugeam speriaţi care încotro ca să scăpăm de fum asurzitor, era ca un blestem de care nici măcar nu auzisem că se poate întâmpla pe timo de război, mi-l închipuiam altfel dar ce vedeam era blestemul şi iadul pe pământ. Nemţii vroiau să strice podul de piatră. La prima groapă ieşită în cale te-am lăsat înfăşat şi învelit în nişte bulendre şi cu ceilalţi am fugit până la prima casă din Suslăneşti.  
  
Acolo am găsit-o pe Aurica lu' Constantin, vecina noastră care ajunsese ceva mai devreme fiind mai slobodă şi care mergea tot la Călulueşti. Sora şi fratele tău au rămas în grija ei, iar eu, tot într-o fugă şi cu răsuflarea şi inima în gât m-am întors la locul în care te lăsasem. A vrut bunul Dumnezeu să ai zile şi să nu cadă altă bombă prin preajmă, găsindu-te tot acolo, plângând fără să pot să-şi domolesc prea curând lacrimile. Plânsesei cam de multişor, iar cei care mai trecuseră pe lângă boţul de carne înfăşutat în cârpe, îmi spuneau dup-aia că se uitau speriaţi, în zăpăceala aia şi tare îngroziţi de bombardamente nici nu ştiau că trec pe lângă o vietate de om, darămite să mai să se şi mai oprească să te ia. 
  
Doar câteva femei, spuneau mai târziu, au gândit că poate fi un copil şi în vâjâiala aia când eşti copleşit de tot ce te înconjoară, panica te împrăştia fără a te putea aduna cu firea: “L-a părăsit, ziceau ele, erau din partea de jos a satului şi nu ştiau precis ce avea fiecare drept “bagaj” în fuga asta nebună şi fără noimă, aşa i-o fi fost ursita, cum să se încurce cine-o fi fost cu încă un suflet lângă în plus, de-abia poţi s-o scoţi la capăt singur în acele timpuri grele. La coliba moşului se adăpostiseră trei familii, a picherului, a noastră şi a Marii Şandrului. Dumnezeu a vrut şi a fost roadă bună la prune şi la porumb, aşa că ne-a salvat cu chisăliţă, cu zeamă de prune şi de mămăligă, n-am murit de foame. 
  
Mai rău a fost de cei rămaşi în sat ca să-şi păzească avutul pentru că nemţii i-a închis în biserica din Joseni iar unii au murit de foame, aşa s-a auzit de bogătaşul satului Paraschiv Baştea. Foame am indurat mai mult după ce am revenit la Rucăr. Când eram de vreo 5 ani, plecam primăvara după frunză verde de fag, după lăpuş, măcriş şi mălaiul cucului, iar mai târziu după fragi, zmeură, affine, mure, prăjituri şi alte bunătăţuri n-am mâncat cât aţi fost voi micuţi. Cam prin octombrie-noiembrie frontul s-a mutat mai aproape de noi (ca şi când ar fi fost vreo bucurie!), pe culmea Pravăţului. Aici a fost adus şi Regimentul 7o Dorobanţi, format din oameni de fel de-ai locului sau din apropiere, care cunoşteau locurile, erau îndreptăţiţi şi mai aprigi mai mult ca alţii să-şi apere pământurile, moşiile, casele şi familiile ...  
  
(din..vol. “Întâmplări din viaţa mea. Convorbiri, mărturisiri şi coresondenţă cu profesorul Gheorghe Pârnuţă” de George Nicolae Podişor, aflat în curs de pregătire) 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Amintirile mamei, de Gheorghe Pârnuţă / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 216, Anul I, 04 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!