Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   



Amintirile bătrânei doamne (II)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În fiecare zi, orele petrecute la masa de scris o însufleţeau şi o transportau în trecut. Retrăia clipele pline de pasiune, neprevăzute, alături de bărbatul care contase cu adevărat în viaţa ei. Aşternea cu febrilitate, pe hârtie gândurile, sentimentele şi întâmplările trăite cu intensitatea şi fervoarea tinereţii.  
 
***  
 
Trãsura, trasă de patru cai albi aştepta în faţa casei. Vizitiul în livrea stãtea solemn ca o statuie. Nu reuşeam să adun gândurile. Primisem adresă, cineva era dispus să organizeze o expoziţie cu picturile şi schiţele din catalogul de modele ... trebuia să ajung la respectiva locaţie unde avea loc o recepţie.  
Mă gândeam la o farsă, prietenii mei se pricepeau de minune la asta. Sau o persoană ştia că va scoate bani frumoşi. Nu aveam de gând să umflu buzunarele unor oameni fără scrupule, făcându-mi reclamă cu numele lui A.B. Dar...o petrecere nu se refuză. Pe măsură ce trăsura înainta, drumul devenea tot mai pustiu şi casele se împuţinau. L-am întrebat pe aşa zisul majordom unde mergem, el m-a asigurat că totul este în regulă. Am ajuns pe un domeniu imens, în mijlocul căruia trona un castel medieval. Nu se putea intra decât trecând peste un pod.Dacă e bal...bal să fie!  
Rochia lungă era asemeni celei purtate de Audrey Heburn în "Pygmalion"...argintie, urmând armonios linia trupului, era despicată până la jumătatea coapsei stângi. Parul...ehhh încercasem să-l aranjez cumva..crescuse lung, stătea în legea lui. Am intrat cu oarecare reţinere, era prea linişte pentru o recepţie, acordurile unui pian interpretând muzica lui Chopin se auzeau dincolo de uşi. Unul dintre clasicii preferaţi ai inimii mele. O clipă am crezut că raţiunea îmi joacă feste. De la pian s-a ridicat, să-mi iasă în întâmpinare...A.B în persoană.  
-Abe?Tu..aici?  
-Bine ai venit pe domeniul meu! zâmbi larg.  
A observat uimirea, mi-a înconjurat umerii cu braţul.  
-Visez?m-am uitat bulversată la el. El îmbracat în costum de epocă din catifea grena şi cizme din piele, lungi, maro, peste genunchi, cu pletele mângâind gulerul cămăşii albe cu jabou.  
-Hmmm...mă surprinzi plăcut...din nou. Se cunoaşte amprenta profesiei.. imaginaţia, zâmbi, contemplându-mă din cap până în picioare  
-Tu eşti surprins?Dar eu?  
Mi-a cuprins mâinile, îngrijorat:  
-Te-ai supărat?  
-Sunt pierdută într-o lume a fanteziei. Minunat.  
-Mă bucur, să te revăd,D!  
Mă îndemna, să fac o piruetă.  
-Bronzată...îmi place părul lung la o femeie.  
L-am privit: seducător în costum..era creat pentru acea epocă. M-a invitat, să mă aşez pe scaunul din faţa şemineului aprins. A luat loc vizavi de mine.  
-Trebuia să te văd! mi-a vorbit serios.  
Domnea tăcerea, ne-am studiat atent .  
Perfecţionismul lui se făcea simţit în tot ce însemna acea seară.  
Camera era amenajată în cel mai pur stil al evului mediu. Am respirat adânc, nu puteam să îmi închipui că făcuse toate acele pregătiri doar pentru mine. Pur şi simplu imaginaţia lui depăşea orice graniţă a fanteziei.. asta îl stimula...era un punct al personalităţii sale. Speram, ca măcar o infimă parte, să fie dedicată. Masa prea lungă punea mult spaţiu intre noi.  
-Rigorile epocii, mi-a replicat glumeţ.  
- E tortură! m-am bosumflat, intrând în joc.  
A deschis braţele mimând neputinţa...adică..asta e.  
„Tu ai vrut un lord!”  
L-am urmărit pe furiş, cu câtă eleganţa mânuia tacâmurile.  
-Nu ţi-e foame, dacă stai, să-mi urmăreşti toate mişcările.  
-Milord, eşti periculos, mama m-a învăţat să nu mă bag în seamă cu necunoscuţi! am fluturat din gene, ingenuă.  
Râdeam amândoi, atmosfera se detensiona uşor. Mă simţeam bine in pielea mea, avea darul de a face oamenii fericiţi.  
-Abe, ce este cu înştiintarea privind expoziţia?Face parte din scenariu?  
-Tu eşti cu pictura şi moda! Eu doar am cerut părerea avizată a unui specialist. A fost încântat.  
-Nu vreau să câştig bani, folosind numele tău!  
Nu se aştepta la replică, era descumpănit.  
-Nici nu mi-am închipuit acest lucru. Mi-au plăcut foarte mult. Am vrut ca alţii să beneficieze de creaţiile tale.  
-Îti mulţumesc şi te rog, să mă scuzi! Sunt prea mulţi cei care o fac..nu mi se pare normal.  
-Contractul este gata, tu hotărăşti dacă îl semnezi sau nu.  
Nu puteam exprima în cuvinte ce însemna acel om.  
-Abe!l-am strigat uşor. Să fii nemuritor!  
A rămas nemişcat. Tensiunea creştea devenind invers proporţională cu dimensiunea camerei. Aveam nevoie de aer. Mult. A simţit, că ceva nu-i in regulă.  
-Eşti bine? îmi mângâia tâmpla.  
Afirmaţia mea nu l-a liniştit. Voiam, ca acea seară să fie magică.  
-Am nevoie de aer!Te rog!  
-Bineînţeles! Am un loc potrivit pentru asta. Potrivit, impropriu zis. O seră imensă în aer liber, cu flori şi o multitudine de plante exotice. Într-un colţ, o canapea imensă înconjurată de lumini difuze, sfeşnice electrice în formă de lumânări. Am inspirat adânc aerul proaspăt, parfumat, privind cerul senin plin de stele.  
-Abe, ai creat o lume de basm.  
-Totul se termină când încetezi să mai fii copil în sufletul tău.  
-Dar eu sunt o micuţa Tinkerbell în adâncul inimii.  
-Nu ştiu cum Dumnezeu faci, dar mă laşi fără replică uneori, a râs.  
M-a strâns tare în braţe şi m-a sărutat pe păr.  
-Dar dacă mai faci gesturi din acestea, Tinkerbell se duce la culcare. Copiii se culcă devreme ... Milord!  
Vocea de fetiţă nevinovată contrasta evident cu privirea filtrată de pleoapele uşor închise.  
-Isuse...din regizor devin un simplu figurant pe propria mea scenă.  
-Hei..Tinkerbell, am strigat personajul imaginar, ia-i şi pe spiriduşi, te rog! Milord Abe este ocupat cu musafirii.  
-Eşti...râdea, farmecul lui era copleşitor. Să nu-mi spui, că ai făcut actorie?  
-Nu joc teatru!  
Am privit adânc în ochii aceia gri. mari, de o profunzime nesfârşită.  
Atmosfera se încărca de tensiune, devenea electrizantă. Joaca devenea serioasă ... doi pioni pe tabla de şah a destinului.  
Palmele bărbatului au cuprins faţa ... căldura lor odihnitoare toropea simţurile. Obrajii se alintau în căuşul lor reconfortant, aerul răcoros nu era de ajutor. I-am simţit buzele moi pe ochi, coborau lin pe nas, obraji, ocolind strategic gura. Traseul urma porţiunea de sub bărbie, pe linia grumazului in jos, poposind pe corsaj. Depunea săruturi uşoare, mărunte absorbind ultimul strop de respiraţie. Energia din trupul lui se infiltra în fiecare por. O invazie de senzaţii ca o explozie de stele. Degetele lui mângâiau abia simţit ca o adiere de vânt, coapsa dezgolită de despicătura rochiei. Mă jucam cu părul lui ... genunchiul s-a îndoit uşor sprijinindu-se de piciorul său. Lent, a tras în jos fermoarul rochiei, dezgolind spatele ...  
Raţiunea plecase la culcare lăsând în urma dorinţa ... dorul reîntâlnirii. Rochia aluneca în jos pe trup ca un sărut prelung, sinuos ... buzele lui calde o urmau, trasând fire electrice ce se împleteau în corp, ca apoi sa urce insistente pe pielea sensibilă ...  
Gura experimentată se plimba în voie pe liniile trupului, atmosfera devenea fierbinte, sărutul profund amesteca respiraţiile, suspinele.  
M-a ridicat in braţe.Bănuiam, nu-i cunoşteam acea senzualitate în stare latentă, dăruită unei anume femei. Era un festin emoţional al simţurilor. Merita memorată expresia chipului său...ochii cenuşii ardeau, devenise un bărbat care emana forţă ... erotism fierbinte.  
Hainele au rămas pe traseul către canapea ... clipe inimaginabile. Geamătul profund din pieptul lui exprima pasiune debordantă. Îi mângâiam pielea asudată...umerii, spatele ... gura lui executa un du-te vino în vreme ce trupurile se ridicau pe culmile cele mai înalte ale extazului...doar am murit puţin, ca să revenim la viaţă.  
Am şopti aproape de buzele lui:  
-Intuiam pasiunea ta, dar nu mi-am închipuit că poţi arde totul în cale!  
L-am răsturnat pe perna acoperindu-l cu trupul, în timp ce-i murmuram la ureche:  
-Te joci cu minţile femeilor...Abe..ştiai?  
-Ce vrei să spui?îşi trecu degetele pe talie, captivat.  
-Adică..nu ştiai că magnetismul, mişcările executate pe scenă, dansurile, ochii tăi, provoacă..am privit buza de jos...ţinându-l în suspans.  
Reuşisem să-i captez atenţia:  
-...sentimente?  
I-am prins lobul urechii între dinţi strecurând o şoaptă secretă.  
Izbucnirea lui m-a surprins total nepregătită, mă aşteptam la orice... reacţia era mai mult decât surprinzatoare..merita filmată. Un râs dezlănţuit, limpede, de bărbat puternic eliberat de orice reţinere..ca galopul unui armăsar ce aleargă nestingherit ... neîmblânzit. Era altceva...inexplicabil..greu de exprimat în cuvinte..aş fi vorbit ore întregi spunând verzi şi uscate numai pentru acea manifestare a sa.  
-Esti o mică obrăznicătură!  
Tremura de ras...era perfect...  
-Nu pot crede..ce iţi trece prin minte? şopti cu ochii ţintă în ochii mei...  
Ritualul trupurilor şi-a a reluat dansul, trecând prin toate fazele, de la furtună până la acalmia dulceagă a liniştii după tornadă. Nu ne săturam, să ne explorăm.  
Ne-am trezit, soarele era aproape de prânz.Se juca în părul meu încurcat ca un ghem de mohair.  
-Abe, m-am hotărât. Dacă expoziţia are succes, aş dori ca un procent din vânzări să meargă spre donaţii şi fundaţii de caritate! Numai aşa semnez contractul.  
S-a sprijinit intr-un cot.. Sărutul apăsat, prelung, fără sfârşit, era plin de tandreţe:  
-Minunat!  
L-am cuprins în braţe, îndeplinind un moft...mi-am lipit buzele de vena groasă de sub ureche sărutând apăsat.  
 
***  
 
Era târziu. În holul mare încercam să ne despărţim fără scene lacrimogene. Unul în faţa celuilalt, ne înţelegeam din priviri. Mă strângea în braţe. Prin uşa deschisă vedeam limuzina neagră. Aproape că o personalizam, considerând-o un duşman insensibil. Era prea mult, picioarele refuzau să preia comenzi. Cu buzele pe bărbia lui, îmi odihneam obrazul pe porţiunea de sub ea. M-a lipit de perete, mi-a strivit trupul de a-l lui. Acea captivitate era ceva nou şi neaşteptat. A închis uşa cu piciorul, mâinile lui îşi făceau de lucru cu hainele. A găsit ce-şi dorea, o contopire a lumilor. Era altfel...ca o adiere uşoară, mişcările prelungi se topeau ca mierea fierbinte ... atingeau sufletul. Împletiri de dorinţe, o realitate creată de fantezii comune..imagini regizate magistral de mâna destinului. M-a luat pe braţe urcând scările....  
 
***  
 
Viaţa..o nebuloasă..un scenariu scris fugar în cotloanele nebănuite ale regizorului invizibil, răsărit din adâncurile certitudinilor personale.  
Încremenită, aproape sfâşiase hârtia cu vârful stiloului. Tremura, gânduri imposibil de realizat îi treceau prin minte..dorinţele şi inima erau mai puternice decât raţiunea în acel moment. Trăise o iubire de roman. Nu-i păsase niciodată de părerile celorlalţi. Nu dădea doi bani pe prejudecăţile lor ipocrite, prefăcătoria legilor nescrise ale etichetei. A avut şansa să-şi întâlnească sufletul pereche. Nu regreta nimic. Dacă viaţa i-ar fi oferit a doua şansa alegerile ei ar fi fost aceleaşi.  
Stiloul zăcea pe covor sclipind în sclipirea dimineţii ... bătrâna doamnă cu fruntea pe manuscris si braţele căzute, trecuse hotarul amintirilor păşind într-o lume viitoare alături de iubire.  
 
Camelia Constantin  
 
2012  
 
1  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Amintirile bătrânei doamne (II) / Camelia Constantin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 839, Anul III, 18 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Constantin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!