Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   


Autor: Marin Voican Ghioroiu         Publicat în: Ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011        Toate Articolele Autorului

AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

(Iubitului meu tată, Ilie Voican) 

Ruginită-i frunza viţei  
Sub al brumei cojocel, 
Noi în Deal, la crâşma Miţei, 
Mai gustăm un tulburel. 
  
Bun mai este şi înţeapă… 
Limba-n gură o dezleagă; 
Unii zic: „Să nu bei apă! 
Dacă vrei bine să-ţi meargă.” 
  
Şi ce gust, plin de arome, 
Se revarsă de la cramă!… 
Şi un orb găseşte-o masă, 
Se aşează, bea o cană. 
  
Îl slăveşte, cum e bine,  
Pe iubitul Dumnezeu; 
Eu îi spun unei vecine: 
-  Bei un vin? Îl plătesc eu. 
  
Din hartanul de berbec 
Sfârâiesc stropi de untură  
Pe cărbunii ce se trec – 
De îţi lasă apă-n gură. 
  
Cum să treci? Păcatu-i mare!… 
Din friptură să nu-mi iei? 
Mustul spumegă-n căldare, 
Ţi-l servesc vreo trei femei. 
  
Una-ţi toarnă în ulcică, 
Iar a doua îţi zâmbeşte… 
Şi a treia, chiar de-i mică, 
Zână e şi-ţi ciripeşte: 
  
-  „Ia, voinice, şi-mi petrece, 
Nu lăsa timpul să treacă!” 
Dinspre munte iarna rece 
Cerne fulgi de promoroacă. 
  
Murmur..., veselie ca la nuntă, 
Vorba abia acum se leagă: 
Unul chiuie, cere-o bătută…, 
Cine poate să-nţeleagă?! 
  
Vec ina mea se aprinde, 
Şi-n călcâie poartă foc: 
Fuge-n horă de se prinde,  
Printre alţi-şi face loc. 
  
Pe un umăr, chelnăriţa, 
Mi se lasă din greşeală; 
Of, ce ochi are Mariţa… 
Pieptul ei mă bagă-n boală! 
  
-  Ia de gustă vin ales! 
N-ai să-l uiţi, că-i elixir… 
În rochiţă l-am cules; 
Să-ţi mai aduc un clondir? 
  
Picoliţa, dulce.., bălăioară – 
Cea mai mică – ne priveşte… 
Şi-mi aleargă sprinteioară; 
Ah, ce ochi, cum mă vrăjeşte! 
  
  
-  Păcat nu-i, că te-ameţeşte!… 
Zice juna din guriţă: 
Şi o văd cum se roşeşte, 
Vrea s-ascundă sub rochiţă 
  
Sânul – piersică de vară – 
Şi genunchii rotunjori; 
A-nţeles că mă-nfioară: 
-  Vai, neicuţă! Vrei să mori? 
  
Şi ca Venus cea divină, 
Ca unui prinţ, îmi turna 
Cu mânuţa ei cea fină: 
Mustăcioara-mi gâdila 
  
Cu paharul plin, în care 
Şi-a udat buzele moi; 
Era drept ca sărutare… 
Şi îmi spune, că-n zăvoi, 
  
Când apare luna plină,  
S-o aştept, când trece-acasă, 
Şi cu graţie se-nclină… 
Mi-a trecut la altă masă. 
  
Gheorghe-nchină şi se roagă: 
-  Doame-ajută!… iar mi-e bine: 
Iar mă-mbăt şi pierd o doagă, 
Cade cârciuma pe mine… 
  
S-a slăbit  şi-i putrezită… 
Hei, Mariţă…umple cana! 
Setea-i tare-afurisită… 
S-a stricat la butoi vrana? 
  
Chirea lasă-ncet arcuşul 
Pe o strună de vioară; 
Stan s-a-ncins jucând Căluşul: 
Cum mai saltă…, parcă zboară. 
  
Nu mai ştie de când este, 
Şi-mi ascultă la vioară; 
Le-a promis la trei neveste, 
Pân’ la toamnă că se-nsoară. 
  
  
Miezul nopţii-acum se face; 
Doamne, când a fost aseară? 
Nu vezi unul ca să-mi plece!… 
Chirea plânge pe vioară. 
  
Când pe două corzi apasă, 
Jan e zmeu acum în horă: 
Ana lui e mai frumoasă!… 
O s-o ducă Ioanei noră. 
  
Chirea Ion a prins a zice 
“Sârba din Bălceşti la vale” 
Că Dumitru-ncepe-a plânge: 
Are el un dor şi-o jale. 
  
                  I 
Frunze cad şi vântul bate, 
Când Petruţa cu ilic – 
Prin zăpadă abia străbate – 
Pân’ la crâşmă mi-a venit. 
  
  
M-a găsit cu Turturică – 
Care-mi cântă din caval; 
Moş Marin zice cu frică: 
-  Anul ăsta nu-i ca an…, 
  
Căci puteam să salt piciorul 
Şi cu baba să mă-nvârt; 
Cât să ţină şi ulciorul…, 
Nu-i făcut tot din pământ?! 
  
Şi în barbă-i cad arginţi 
Printre genele albite; 
Ochii lui sunt ca la sfinţi, 
Au priviri nedefinite: 
  
Ori prea blânzi, senini ca cerul, 
Sau sunt trişti şi-nnouraţi; 
N-aş putea găsi misterul?… 
Că-s mereu înlăcrimaţi. 
  
Mâna-ntinde, mă atinge, 
Şi oftează din rărunchi; 
Un copil – pare cum plânge, 
Şi se lasă în genunchi. 
  
  
Îşi mai strânge o nojiţă  
La opinca desfăcută; 
-  Te-am lăsat, dragă Măriţă… 
Mâine,  fac eu o bătută!… 
  
Şi-a plecat mergând agale, 
Pe cărarea cu cireşi; 
Unde-o fi?… m-apucă-o jale!… 
L-aţi mai văzut pe unchiaş? 
  
Mă întreabă-a mea gândire: 
Şi la ani depăn mereu. 
-  Unde-i crâşma cu clondire – 
Din care goleam mereu? 
  
  
Unde-i Chirea şi Mariţa, 
Unde v-aţi ascuns, vecini?… 
Văd cum bruma a prins viţa; 
Pe  grătar vreo cinci cărbuni 
  
  
Stau mocniţi, sub ei mai ţin 
Doar un strop de flăcăruie; 
Parcă-l văd pe moş Marin – 
Care-n Delureni mai suie. 
  
Se opreşte şi-mi priveşte 
Peste ţarini şi păduri –, 
Mai oftează, -apoi porneşte 
Pe sub bolţile de muri. 
  
A lăsat în urmă hanul; 
Cine ştie ce drum are? 
Viaţa-i sortită ca banul: 
Veşnic este schimbătoare. 
  
               I I  
  
Frunza viţei  mai aşteaptă 
Câte-un strop de soare cald; 
Unde-i lumea cea-nţeleaptă 
Şi al cârciumioarei vad? 
  
  
Văd rugina…mi-o cuprinde, 
Cojocel de brumă cade; 
Mustu-i bun, limba desprinde, 
Şi-mi vorbeşte în şarade. 
  
Iar aromele şi hora… 
Sunt la fel – ca şi atunci; 
E păcat!…spun tuturora: 
Să nu bei, să nu mănânci? 
  
Iar din când în când e bine, 
Să iubeşti câte-o mândruţă. 
Luaţi exemplul de la mine, 
Şi vă ţineţi de căruţă! 
                 I I I 
Azi privesc, e lună plină, 
În zăvoi vreau să mă duc; 
Unde, unde-mi eşti copilă? 
Vino să mă vezi…cum sunt. 
  
Mă-ndrept spre crâşma veche, 
Merg atent, păşesc discret; 
Mi se pare că-n ureche… 
Nenea Chirea cântă-ncet: 
  
La fântâna de la Dealul, 
Unde-mi adăpam eu calul, 
Nu cu apă, ci-i dam vin… 
Ş-mi luam merele din sân 
  
De la mândra bălăioară – 
Care m-a iubit aseară… 
La Miţa în cârciumioară; 
Lina nu a vrut să-mi ceară 
  
Nici cercei, nici mahmudele; 
Mi-a dat buze subţirele 
Pentr-un şirag de mărgele – 
S-o strâng  în braţele mele!… 
  
                  I V  
  
Bun e mustul şi înţeapă, 
E ca gura de fecioară; 
N-aş mai bea un strop de apă, 
De m-ai picura cu ceară! 
  
Căci din nou pe trei corzi zice, 
Dor de codru-mi-e-a-pleca; 
Chirea cântă: „Măi voinice, 
Sus pe munte-i mândra ta.” 
  
Coarda groasă iar vibrează, 
Dealurile plâng şi ele… 
Şi Olteţu-mi lăcrimează – 
Murmurând în pietricele. 
  
                 V  
  
Trag cortina ca pe-o spumă, 
Totu-i viu ca altă dată: 
Amintirea de-i  postumă, 
Crâşma n-o uiţi niciodată. 
  
  
Viaţa, uneori, e-o glumă, 
Dar ne-a-nveselit cândva; 
Mulţi amici au s-o mai spună: 
“Cârciumioara n-o uita!” 
  
  
Cum nici eu, pe-al meu tată, 
N-am uitat, fiindcă-a slujit 
Cârciumioara minunată – 
Şi din suflet m-a iubit. 
    
Dragul meu tată, Ilie Voican, a slujit în mare iubire şi credinţă în „cârciuma fermecată” peste 65 de ani, acolo unde în copilărie am deprins meşteşugul cântecului nepieritor, am învăţat din măietria lăutarilor vestiţi ce înseamnă adevărata muzică de suflet şi m-am bucurat de-o dragoste paternă cum nu pot s-o descriu...căci acele vremi le am în suflet ca pe un sanctuar de unde mai beau şi astăzi stropi de apă vie şi mă încălzesc sufleteşte cu imaginile acelor oameni de legendă.                                                               
  
Aşa erau împodobiţii pereţii minunatei cârciumioare în care a slujit tata Ilie Voican. 
  
Prosoape ţesute-n patru iţe erau aşezate deasupra ceramicii de Oboga. 
  
 
Marin Voican-Ghioroiu  
  
 
Referinţă Bibliografică:
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ / Marin Voican Ghioroiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 109, Anul I, 19 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Voican Ghioroiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!