Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Amintiri cu Gheorghe Pârnuţă ! (III)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
“Cu banii primiţi ca pologar mi-am făcu pantaloni kaki, veston şi şapcă!” 
  
Cât timp am urmat şcoala normală, în cele 5 din 7 clase nu am avut uniformă, aşa că nu încercam să ies nici în oraş, cu grupul dimineaţa la biserică iar după amiaza, individual. Timpul mi-l petreceam la bibliotecă. În anul 1931, venise poruncă de la Primărie să ajute copiii orfani de război din şcolile secundare, care învăţau bine. Am fost chemat la Primărie de mi-a luat măsură croitorul Ţică Istrate, uniformă pe vreme aceea însemnând şapcă, veston, pantaloni şi cămaşă kaki şi ghete.  
  
Primar era Iancu Anastase. Probabil că uniforma mea apăsa prea greu în balanţa de cheltuieli a instituţiei executive locale, aşa că până la urmă m-am ales numai cu vestonul. Era singurul dintre accesoriile vestimentare care fi “umplut” nu golul din buget al onor instituţiei respective ci cel exterior, al celui ce povesteşte întâmplarea de faţă. Croitorul Ţică Istrate, simpatizant ţărănist, pentru care mai târziu va suferi prigoana comunistă, pln de înţelepciune, mi-a croit vestonul mai mare decât se cuvenea, astfel că l-am purtat până am ieşit de pe băncile şcolii şi devenisem ditamai învăţătorul. 
  
Cu banii câştigaţi pe perioada verii la polog am putut să-mi fac şi pantaloni, tot kaki ca şi vestonul. Apoi mi-am comandat şi o şapcă. Am rămas cu uniforma incompletă până în preajma examenului de diplomă. Dar, cum în astfel de momente potriveala face casă bună cu întâmplarea, prin grija supremă a Celui de Sus, de data asta ajutat şi de vecinătatea cu un cismar de pe uliţa noastră şi sporovăiala proverbială a femeilor ţărănci (în cazul nostru, mama) de a-şi vărsa năduful spetelilor zilnice unuia şi altuia pe la porţile caselor, pe drum sau prin vecini, a făcut să se “cârpească” provizoriu o situaţie fără ieşire, într-un timp nu prea darnic, de-aici încolo, cu ce era prevăzut a mi se întâmpla ...  
  
Ce-o fi discutat mama cu Gheorghe al lui Iliuţă (Urdea), cismarul de pe Valea lui Andreiaşi, nu ştiu nici până în ziua de azi. Mama mi-a povestit că la o dojană avută la el acasă, cismarul a zis: 
  
“Da, ţaţă Maruţo, cum o să se prezinte Gheorghiţă al tale, flăcău fercheş şi dăştept, în faţa domnilor ăia, la diplomă, în scarpeţi!? 
  
“N-am nici o putere, Ghică, o împrumuta el nişte încălţăminte de la vreun coleg, cum făcea şi altădată, când avea inspecţii în şcoală. 
  
“Uite, ţaţă Maruţo, cum facem: când o veni băiatul în vacanţă, de Paşti, să vie la mine să-i iau măsură, îi fac eu o pereche de ghete de la mine. Treacă, că merită! 
  
“Ne-ai face o mare bucurie la amândoi şi n-oi rămâne eu datoare, mai zise mama în simplitatea ei, pe care şi-o purta cu demnitate. Şi-apoi, vă fac şi eu papuci de casă, la amândoi. Aşa că e bine, Tinco, se adresă biata mamă nevestii cismarului! 
  
Aveam acum, în clasa a şaptea, ghetele mele. Mare bucurie, mare! Le văcsuiam cu unsoare din borcanul de peste iarnă, cu seu, cu grăsime de găină tăiată, le aşezam în rânduială “la linie” vârfurile sclipind de atâta frecare şi le puneam ba la vedere, ba sub “chiridă”, ba sub pat. Era cu adevărat un element de decor al unei vitrine a adolescenţei aflată pe trecute, care s-alăsat atât de greu ... umplută şi cu altceva, în afară de răbdări ... prăjite! 
  
Mai târziu, peste ani, când notar al satului era vărul meu Ionel Olteanu, i-am relatat întâmplarea cu pricina, cu uniforma de la Primărie. A căutat într-una din zile în scriptele din arhiva instituţiei şi a decoperit că în registrul de evidenţă a unor asemenea acte caritabile, era trecută ,o sumă cât pentru o întreagă uniformă şcolară, completă carevasăzică şi acordată pe numele meu. Cineva încasase restul, aşa după cum, după apariţia cărţii mele “Rucăr-monografie sociologică”, apărută la începutul anilor '70, primarul de atunci Gheorghe MIloş, încheiase un proces verbal în care scria că, după vânzarea celor o mie de exemplare, îmi va acorda zece mii de lei ca drept de autor ...  
  
Îţi e greu ca la bătrâneţe să mai răscoleşti lucrurile, aşa că am lăsat baltă aceste frustrări, ce zic, păcăleli sfruntătoare şi care, aparent, îmbrăcase veşmântul candid al dezinteresului ...  
  
(din vol. în pregătire “Convorbiri, mărturisiri şi corespondenţă cu profesorul Gheorghe Pârnuţă” de George Nivcolae Podişor) 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Amintiri cu Gheorghe Pârnuţă ! (III) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 219, Anul I, 07 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!