Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Am închis culorile tale...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CULORILE TALE  
  
Profesorului meu  
  
Vespasian Lungu  
  
Am închis culorile tale 
  
În zilele de sărbătoare. 
  
Le-am zăvorât 
  
Spre a se pierde din ele, 
  
Tot ce am adunat în lumea pieritoare. 
  
Le-am curăţat cu nesfârşită răbdare... 
  
Am şters din ele mersul tău harnic, 
  
Obiecte familiare... 
  
Cu durere, am şters şi albastrul ochiului tău, 
  
Am şters şi bucuria vicleană a apei 
  
- ai crezut prea mult în ele ! - 
  
Şi sunetul vocii tale, şi gesturile-ţi. 
  
Am închis culorile tale 
  
În zile de sărbătoare... 
  
Ca să rămână în ele gândul tău 
  
Crescut la umbra lui Eminescu şi a lui Noica; 
  
Să curgă prin ele dorul 
  
Pentru Duhul Sfânt al Suceviţei, cea iertătoare. 
  
Şi paloarea câmpiei sub arşiţa amezii 
  
Cotropitoare; 
  
Să respire prin ele, dragostea ta pentru noi 
  
Netrecătoare.  
  
Încep aceste rânduri versificate, deoarece-mi este greu să aştern pe hârtie gânduri şi amintiri legate de cel ce mi-a fost mie şi atâtor alte promoţii de elevi absolvenţi ai Şcolii Populare se Artă, profesor şi mentor spiritual , fiindcă şi el a fost un poet...al culorilor. Un poet în constelaţia culorilor pentru eternitatea ueni flori, a unui portret, a fiecărui anotimp. Iarna când se arăta majestuos în alb; primăvara lunecând prin potecile pădurilor de brazi, vara ân toate chipurile – Dunărea dotezând bărci la mal, şi toamna cu splendoarile ei de culoari coapte şi parfumate, răsfrânte-n pietrele mănăstirilor din Bucovina . 
  
Aceasta era curgerea sufletului său prin lumina cutremurător de albastră a ochilor ce priveau uneori dincolo de Eminescu, de Nichita, de Noica sau Eliade, Iorga sau Panait Istrati.  
  
Nu i-a cerut ochiului prea mult să pună în abisul alb al paginii de hârtie sau al pânzei întinse pe şasiu, desen după desen ! De la tămăduitoarea floare de muşeţel – la portretele uluitoare ale înţelepţilor neamului românesc, de la peisajele cuprinse între cer şi pământ – la şi mănăstiri istorice. 
  
Nu i-a cerut peneluilui mai mult har în alegerea culorilor ! 
  
Nu i-a cerut minţii atâta vibraţie în alegerea cuvintelor sub semnul în care uneori încerca să mai şi scrie. 
  
Ştiind că şi eu scriu mai ales poezie,cândva mi-a înmânat un caiet tip maculator, cu hârtia galbenă parcă conservată de timp, spre al citi. Parcă mi-era şi jenă să-l primesc ! L-am primit, l-am citit apoi l-am înapoiat. Ce poezie frumoasă ! Cuvintele parcă erau luminate, de o candelă de Sus. 
  
Peisajele sale pierdute pe întinderea câmpiei sau în luciul apei, strivite de siluetele Munţilor Bucovinei, sau de fântâna din curtea casei de la Suceviţa, exercită asupra oricărui o atenţie deosebită . Fascinaţia mănăstirilor sau schiturilor spre care se îndrepta de fiecare dată în timpul lungilor sale opriri spre a le picta, sau bucuria reântâlnirii cu ele, cu un rafinament suprem, dincolo de care cineva să-şi poată imagina , imaginea lor fiind de o fascinaţie pustietoare.  
  
Ne preda începând cu anul I de studiu, cursurile de perspectivă, anatomie artistică, istoria artelor; şi tot domnia sa ne supraveghea atent cu creionul în mână,pregătit pentru corectură, orele lungi de lucru la şevalet.  
  
Chipul său binevoitor parcă radia de satisfacţie, atunci când îi supuneam aprecierii un desen sau o pictură care însemnau pentru mine ore şi zile de concentrare şi exerciţiu, pe care simţeam că reuşisem să le fac aşa cum doream. Îşi pleca capul asupra modelului, fixând din priviri necunoscuta dimensiune pe care noi nu o înţelegeam. 
  
În clipele mele de îndoială, câteodată primeam aspre porunci de care mă ruşinam, 
  
Îndemnuri sau mustrări şi sfaturi. Aşa-mi trezea conştiinţa aducându-mi aminte de tot ce uitam uneori. Raporturile mele şi ale colegilor mei cu dânsul, erau apropiate, întotdeauna găsea pentru noi explicaţii încurajatoare, încât toate aceste amintiri au rămas pentru mine pline de încărcătură, simţind şi acum spiritul său ocrotitor, încurajându-mă cu multă dragoste . 
  
Am înţeles mult mai târziu că lumina de pe chipul său era dată de mulţumirea sufletească; era mulţumirea profesorului, legat afectiv de elevii săi, suferind pentru insuccesele noastre, bucurându-se pentru fiecare succes al nostru. Imensa sa bucurie, mai venea atunci când lucram cu consecvenţă. Uneori se reântorcea în urmă. Rămâneam ca trăsnită când lua lucrurile de unde nu înţelesesem, pe rând – în comentarii ironice – simţindu-mă vinovată, văzând că sângele-i fuge din obraz, pe chipul meu se aşternea deznădejdea şi-n mine se năştea o luptă de torturi interioare, stârnindu-i apoi zâmbetul. 
  
Domesticiţi de întreaga sa cultură, care uneori ne acapara uluitor, stătea în faţa noastră privindu-ne cu tandreţe .  
  
Era un bărbat – robusteţea dominatoare a bucovinenilor, sau poate a basarabenilor cei sănătoşi şi frumoşi –cu părul cârlionţat, în nuanţe sidefate. Cu faţa-i luminoasă şi mintea subţire în ochi cântărea tot albastrul cerului de la Voroneţ şi un roşu stins de pe pereţii Mănăstrii Suceviţa, avea încrustat pe buzele-i neîncrâncenate. 
  
Puternic la trup şi la suflet, îi plăcea să cutreiere străzile Brăilei şi malul Dunării, cu un caiet sau mapă sub braţ, aşternând pe hârtie plăsmuirile minţii cu tot ce avea mai vechi şi deosebit Brăila.  
  
De o modestie – pe care greu pot să o uit – privindu-l în amintirile minţii mele, parcă se încăpăţâna şi dispreţuia hainele elegante, confortul şi hrana . Spun acest lucru, fiindcă de câte ori venea la noi în vizită, primul lucru pe care mi-l spunea era; * O, Sfinte Dumnezeule, cât munceşti Constanţa !*  
  
Cele mai mai profunde sentimente ale sale aluneacau în faţa cărţilor, în faţa fiinţelor umane unde-şi grava mărturisirile şi a drumurilor ce le străbătea să poată ajunge la mănăstirile şi bisericile a căror frumuseţe şi măreţie, contemplare duhovnicească şi linişte pentru suflet, îl ferecau .  
  
Anii adolescenţei mele şi mult după aceea, s-au scurs sub lumina ochilor săi albaştri . Nu-i plăcea să vorbească despre sine, despre munca sa . Parcă ar fi păstrat permanent un secret desăvârşit asupra tuturor lucrurilor. Uneori, în clipele mele de tristeţe şi amărăciune deşi căutam să nu par a fi tristă, dânsul , imediat recunoştea că am ceva pe suflet ...Se întrista; îi clipocea sângele din inimă...se uita la mine şi începea să-mi mângâie sufletul cu atâtea cuvinte smerite de mă făcea fericită, uitând de unele necazuri ...Parcă-l şi aud spunându-mi cu un dor melancolic privind spre  
  
cer ; * Constanţa , de fiecare dată, în fiecare zi , să zideşti în sufletul tău, petricică peste petricică.. murmurul credinţei; îngenunchind să te rogi în faţa icoanei şi Maica Domnului , face minuni...*  
  
Dacă mă întorc în timp, am redescoperit după anul 2000 ceea ce memoria mea nu mă ajută să găsesc un răspuns, la ceea ce nu înţelegeam prin anii 1980 – 1985; cultul său pentru o întreagă galerie de personalităţi deveniţi idoli: Eminescu, Noica şi fiul său Rafail, Panait Istrati, Nicolae Iorga, Nichita Stănescu, D.P.Perpessicius, Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Ţuţea sau arhimandritul Dionisie Udişteanu . 
  
Anii adolescenţei mele s-au scurs sub lumina ochilor lui albaştri, fiindcă în anul 1969, la îndemnul prietenului meu din copilărie, artistul – plastic Ion Gâţă, eram deja elevă în anul I la pictură.  
  
Aveam pe atunci 15 ani. Când am mers să mă înscriu pentru susuţinerea examenului, dumnealui, domnul profesor Lungu, nici nu s-a gândit să mă primească...mai mult ; mi s-a adresat cu severitate, aşa încât m-am speriat ; * Pentru fregventarea estor cursuri, nu primim copii !*  
  
(Aceste cursuri la Şcoala Populară de Artă, se ţineau zilnic, de luni până vineri, între orele 17-20 ). Am început să plâng, insistând să mă primească pentru înscriere . După lungi ezitări, s-a lăsat înduplecat la insistenţa unor profesori, aflaţi în cancelaria şcolii. Astfel a acceptat domnul profesor Lungu, ca eu să mă înscriu, urmând să dau două examene în aceiaşi zi, pe când ceilalţi colegi inscrişi dăduseră examen, iarăşi acum ei erau în aşteptarea rezultatelor. 
  
Am intrat la pictură. Dimineaţa mergeam la liceu, iar după amiaza, mergean la  
  
Şcoala Populară de Artă. Era atât de greu şi obositor... însă teribil de frumos !  
  
Aşa s-au scurs cei trei ani de studiu la pictură, şcoala absolvind-o în anul 1972. La vernisajul primei mele expoziţii personale ce a avut loc la Brăila în anul 1973, domnul profesor Lungu spunea ; 
  
* Cotidianul îţi oferă multe momente plăcute şi totuşi puţine rămăn acelea, ce îţi produc satisfacţia durabilă,aşa cum ţi-o dă cântecul pe pânză, compus din oamenii şi florile conturate cu gingăşie aleasă de tânăra pictoriţă amatoare Constanţa Abălaşei.  
  
Absolventă a Şcolii Populare de Artă, aflată la prima sa personală, aduce prin tematica sa universul omului zilelor noastre, făuritor al culturii materiale şi spirituale. 
  
Peisajele, florile şi compoziţiile aduse aici, te introduc în descifrarea realităţii înconjurătoare. 
  
Portretele – toate luate la un loc şi fiecare în parte – aduc pe pânză candoarea luminoasă a copilăriei, pe care Constanţa, nu a depăşit-o încă şi îndemnul exprimat chiar de ea, de a fi mereu hotărâtă în muncă pentru permanenta ridicare a măiestriei.*  
  
Despre Vespasian Lungu, numai amintiri dragi...acestea sunt începând cu cea după expoziţia mea din 1973; cea din anul 1974 când eu, aflându-mă în Bucureşti şi vizitând printre altele şi galerii de artă, întâmplător am dat peste expoziţia personală a domnului profesor Lungu, la Galeria *Amfora *, deschisă în perioada iulie-august . 
  
Văzând afişul s-a aşternut în sufletul meu o mare emoţie. Intrând în expoziţie, aveam sub priviri spaţiul intraplanetar, ziduri îngheţate ale mănăstirilor, respiraţia munţilor împodobiţi cu brazi şi mesteceni, revelaţia apei Dunării, miracolul florilor. 
  
Surprinderea mea a fost bine primită de dumnealui, aproape cu afecţiune, lucru rar întâlnit între mine ca fost elev, şi dumnealui ca profesor, fiindcă întotdeauna fusese sever cu mine. Această întâlnire, a rămas şi acum o adevărată revelaţie, un mare eveniment. Acolo în expoziţie parcă descopeream pe rând, ceea ce eu nu mai văzusem niciodată; toate lucrările expuse , erau extraordinare. 
  
Alte asemenea amintiri au mai fost foarte multe şi în anii ce au urmat...dar niciodată nu lea-am uitat infinita lor imensitate. Domnului profesor Lungu, nu-i plăcea niciodată să vorbească despre sine, despre munca sa. Parcă mai tot timpul păstra permenent un secret desăvârşit, asupra tuturor lucrurilor. Uneori mai împărtăşea celor apropiaţi, lucruri despre opre sa, care va rămâne mai departe pe pământ *imaginea pictată sau cea scrisă , nu o pot păstra numai pentru mine ! * 
  
Bucuria cu care m-a întâmpinat la expoziţiiele sale anterioare, dar în special la cea din anul 1993, care de fapt a fost şi ultima, numită * Şoapta acuarelei *, prezenţa dumnelui la mai topate expoziţiile mele personale, m-au încurajat fără măsură să-mi exprim gândurile, prin aceste rânduri; respectul şi recunoştinţa mea pentru toate îndrumările şi toate sfaturile primite în şcoală şi după aceea .  
  
A fost pentru mine modelul inegalabil, iar pentru oraş - tălmăcitorul de frumuseţe de lumină şi culoare, în care Brăila se recunoaşte ca într-o oglindă limpede a înaintaşilor săi ; Arthur Verona, Gheorghe Naum, Sorin Manolescu, Mihail Gavrilov. 
  
Astăzi privesc la multele acuarele pe care mi le-a oferit în dar, de câte ori venea la în vizită la noi acasă. Uneori parcă simt cum spiritul său mă veghează dintre liniile şi contururile parcă-n mişcare, pătrunse de evlavia gândurilor şi a culorilor sale . 
  
Toate, se topesc şi reânvie , în multele mele nesfârţite amintiri . 
  
Am închis culorile tale 
  
În zilele mele de sărbătoare . 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Am închis culorile tale... / Constanţa Abălaşei Donosă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 352, Anul I, 18 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constanţa Abălaşei Donosă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constanţa Abălaşei Donosă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!