Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. Reaşezarea în coexistenţă a conştiinţelor individuale şi naţionale
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Alteţa sa Regală Principele Radu al României  

Reaşezarea în coexistenţă a conştiinţelor individuale şi naţionale  

 

Încercarea consolidării unei forme de statalitate în dependenţă de prezenţa facultativă a unei personae cu funcţia de preşedinte, care poate fi adesea ancorată în jocul de interese politice, prognoze politice activate în manipulare, dinamizate de fraude electorale, întâmplare, şansă... este logodită sub cer cu vremelnicia, nu cu statornicia rădăcinilor naţiunii şi vatra ţării.  

Prin surparea brutală şi înlăturarea duşmănoasă şi criminală a monarhiei s-a contrafăcut în România un stat republican ilegal, înmlădiat astăzi pe osatura comunisto-securistă a republicii capitaliste. Artificialitatea acestei forme de statalitate s-a dovedit de peste o jumătate de secol a fi traumatică pentru ţară. Este o rană adâncă şi dureroasă în inima istoriei înnegurate.  

Republicanismul românesc anexează azi naţiunea, mai abitir ca niciodată, unor partide care ţintesc furibund colecţia de voturi şi executarea personalităţilor, nu polarizarea valorilor! Republicanismul românesc, prin garda lui mediocră şi agresivă nu poate să ridice crucea de pe spatele naţiunii dacă de fapt el îi bate piroane în aripile cugetului! Politicienii de azi, prin discursuri dezaxate amorsează o bombă de autodistrugere cu un fitil, căruia i s-a dat deja foc la un capăt, iar naţiunea, perzându-şi punctele cardinale ale propriei identităţi, culturi, idealuri... nu mai ştie încotro să alerge!  

Ne întrebăm dacă astfel de politicieni care ies în faţă în momente de criză, lovind, distrugând şi dispărând vor fi traşi vreodată la răspundere. Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care şi le pune poporul român azi! Răspunsurile pentru ele nu vin, ori vin pe o direcţie distorsionată şi conţin explicaţii stupefiante sau superflue!  

Dacă nu ar fi existat umorul negru şi grobianismul, l-ar fi inventat clasa politică românească de azi care edifică pasiunea pentru arhitecturi inovatoare, incredibile, pentru mijloacele împilării neamului, pentru irezistibilă deposedare de condiţii materiale, pentru umilire şi îngenunchiere.  

Atuni când preşedintele Traian Băsescu a insultat pe cea mai ilustră personalitate istorică a României contemporane, Majestatea Sa Regele Mihai, a insultat istoria însăşi. Preşedintele guvernator, după propriul model de uzurpator al funcţiilor în Stat inventează un prinţ moştenitor în persoana distinsului său cumătru, drept o contragreutate la valorile Coroanei pe care Traian Băsescu o pune pe acelaşi cântar cu tumultoasa curte gaborească, unde soţia lui poartă costume tradiţionale ale corturarilor opriţi din lungul periplu prin lumea liberă, în ţara noastră, parcă anume pentru întâlnirea de la începutul de mileniu cu preşedintele nostru şi al lor!  

Haosul din ţară cere răsturnarea perceptelor binelui puterii, în favoarea puterii binelui. Drumul răbdării a fost prea lung pentru români! Majestatea Sa Regele Mihai a fost abdicat prin instrumentele forţei şi şantajului ceea ce destramă întreaga osatură artificială pe care s-a instituit republica ilegitimă, în care nu am avut nici un an de democraţie autentică. Această perioadă zăpăcitoare a adus pe români la ananghie morală şi materială. Pe această zidire de întrebări şi reflecţii se contrapun răspunsuri nelămuritoare din partea politicienilor care provoacă distrugerea ţării şi asistă la aceasta, spre sfidarea oricărei conştiinţe. Compararea cu adevărul, măsurarea în responsabilitate a judecăţilor clasei politice actuale în raport cu realitatea şi speranţa naţională, pe principiul reaşezării în coexistenţă a conştiinţelor individuale şi naţionale conduce la cel mai indefinibil contrariu!  

Este acum timpul concentrării opiniilor şi acţiunilor promonarhiste la nivel de organizare, liber şi paşnic, de la treptele părerilor, la rescrierea temeliei istoriei, de la o anumită lentoare, la reprezentare în proiect, de la nuanţe absorbite în romantism, la faptul reconstrucţiei României, izbucnite din ardoare. Un referendum pentru a se decide forma de statalitate republicană sau monarhică, deşi nu are raţionament, din moment ce republica nu a fost proclamată legitim în 1947, (nu a existat niciodată un plebicist, şi deci, această formă de statalitate nu reprezintă exprimarea liberă a naţiunii şi prin urmare, ca şi actul abdicării prin forţă şi şantaj, nu are legitimitate) ar stabili mai aproape de realitate pe ce masă populară se poate sprijini ideea pro-monarhie.  

Sub incidenţa consideraţiilor de mai sus paradigma„revenirea la monarhie” nici nu se mai încadrează în obiectivitate, dacănu avem o republică legitimă în acest moment. De la ce revenim la monarhie dacă uzurparea statalităţii de către republică nu are legitimitate şi prin urmare, monarhia nu înseamnă că a fost abolită.  

Ce fel de referendum s-ar presupune: unul care să decidă ca formă de statalitate republica sau monarhia, ori unul care să stabilească faptul că România este republică uzurpatoare a statalităţii? Referendumul, orice ar stabili, chiar în cazul în care votul majoritar nu ar fi promonarhie, ar putea avea însemnătatea unui început de organizare la nivel naţional, cu această ocazie distingându-se partea de români promonarhică. Acest referendum ar lămuri câţi români monarhişti existăm. Ar consolida un curent, o formaţiune cu perspectiva de a se organiza pe baza unei exacte evaluări a numărului de aderenţi. Există în prezent Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei care tinde să concentreze toate aceste formaţiuni, dar referendum-ul poate fi un instrument aproximativ al evidenţei numărului de aderenţi activi sau nu la Statutul pe baza căruia funcţionează această Alianţă.  

E timpul regăsirii în colaborarea armonizată şi indisolubilă a românilor monarhişti. Este timpul unirii românilor pe alte baze şi animaţi de speranţe noi. Este timpul răsturnării actualei scale de valori absurde, în poziţie firească a scoaterii formulelor glorificatoare socialismului de tip moscovito-comunisto-securist. Este timpul înlăturării eminenţelorlor cenuşii din rândurile elitelor româneşti.  

Toate aceste speranţe se configurează cu faţa la tinerimea română, garda de mâine a societăţii care poate aduce biruinţa, şi o poate apăra spre consolidare. Cu ocazia deschiderii Şcolii de vară Leaders România 2012, când împlinindu-se cinci ani de existenţă, se începea o nouă serie de conferinţe, dezbateri, prelegeri şi dialoguri pe teme de cârmuire politică, economică, diplomatică, Alteţa Sa Regală Principele Radu al României declara: „Pe cât România trăieşte în prezentul ei drame de identitate şi accidente în exercitarea libertăţilor, pe atât este mai însemnată consolidarea tinerei generaţii de lideri români, cei pe urmerii cărora se va aşeza România greşelilor, obtuzităţilor şi laşităţilor generaţiei noastre”.  

În toate administraţiile de după decembrie 1989 s-a furat şi s-a vândut cu toptanul aproape tot, ridicându-se miza la vânzarea istoriei. Românii, curând, vor începe reînvăţarea istoriei, vor reaşeza distanţă şi zid între bine şi rău?  

Va fi oprită, însă, mai curând sau mai târziu, opera de încenuşare a ţării, începută de peste o jumătate de veac şi desăvârşită sub regimul actual.  

Coroana României poate fi o fortăreţă cu garnizoană, care să apere aceste speranţe şi să le activeze. Coroana României poate fi aşezată pe locul în care a fost monumentalizată de istorie, prin căderea incredibilului articol 152 din Constituţie care secularizează republicanismul în România. Aceasta se poate realiza printr-o operaţie de restaurare, îndepărtându-se gravitatea împotriva fiinţei naţionale româneşti, împotriva istoriei României împotriva binelui românilor, prin transformarea celor două Camere ale Parlamentului în Adunare Constituantă care să înlocuiască actuala constituţie cu o constituţie ce consacră Monarhia Constituţională. Avem ca bază modelul unei astfel de constituţii din timpul Marelui Rege Carol I, care a pus temelia modernizării României, sub această domnie.  

„În 1866”, spune Alteţa Sa Regală Principele Radu al României”, „sub domnia lui Carol I, după o serie de eforturi începute în anul 1848 şi continuate de Alexandru Ioan I, România a avut parte de o Constituţie care poate fi considerată un punct esenţial al începuturilor Statului român modern. Timp de aproape un secol, prin clarviziunea şi loialitatea competentă a oamenilor de Stat şi politici, Statul român a evoluat remarcabil, atingând o treaptă de stabilitate şi de respectabilitate fără precedent. Din păcate, ultimii şaizeci de ani nu au fost la fel. Ceea ce s-a întâmplat după 1948 la noi în ţară, din punct de vedere politic şi chiar public, nu pare să fi dovedit că oamenii puterii din România contemporană au înţeles deplin importanţa Statului ca garant, cultivator şi ocrotitor al identităţii, tradiţiei şi continuităţii naţiunii”.  

Acest Stat nu poate fi în republică, fapt dovedit după ce s-a experimentat republica la noi, cu preţul distrugerii României şi românilor. Acest tip de Stat este posibil să funcţioneze în Monarhie, ceea ce s-a dovedit în decursul aproape unui secol, şi ceea ce e consfinţit de domnitori şi voievozi în tradiţia noastră. „Cert, există o diferenţă fundamentală”, mai preciza Alteţa Sa Regală Principele, „între felul în care s-a performat politic în anii 1948-1989 şi exercitarea democraţiei, după anul 1990. România a trecut de la dictatura comunistă la o democraţie ce nu a încetat să se consolideze şi a intrat cu drepturi depline în NATO şi în Uniunea Europeană. Numai că democraţia nu durează doar douăzeci şi patru de ore, şi anume în ziua alegerilor. Democraţia are nevoie să fie respectată şi în restul celor patru ani de mandat, zi de zi, clipă de clipă, de către fiecare instituţie publică, de către fiecare reprezentant al ei şi de fiecare dintre cetăţeni”.  

Avem nevoie de un Stat care să funcţioneze eficient, care să fie respectat şi să respecte omul şi drepturile sale. Pentru fiinţa acesti tip de Stat avem nevoie de monarhie. Familia Regală a României a fost şi este gata în fiecare clipă să-şi aducă aportul prin monarhul stabilit în ordine dinastică - în prezent prin Majestatea Sa Regele Mihai I - să scoată din derizoriu sensul dezideratelor „viziune”, „identitate”, „continuitate” , punându-le în contextul unei Românii revenite la monarhie, nu al unei Românii manipulate de clasa politică actuală.  

O activă pildă a unei personalităţi publice îndreptăţite şi capabile să participe la restaurarea în primul rând morală a României, dar şi materială, pentru că aceasta decurge fără îndoială, din condiţia spirituală a unei naţiuni, o semnifică atitudinile publice în totalitate, ale Alteţei Sale Regale Principele Radu al României. Acţiunile Alteţei Sale Regale, diverse şi complexe în planul intern şi internaţional, conduita publică elegantă, nobilă, discursul public inteligent, obiectiv, elevat, conversaţia cu oamenii, respectuoasă, agreabilă, având valenţele generozităţii, mult superioare a ceea ce vedem zăpăcitor în lumea tulbure şi caragialească a politicienilor români, a oamenilor publici, în general, sunt coordonatele a spre ce ar trebui ei să-şi ia ca model.  

Naţiunea, sperând în restaurarea monarhiei, se aşteaptă îndreptăţit ca sub ea, Alteţa Sa Regală Principele Radu al României să aibă posibilitatea de a-şi pune în valoare mult mai eficient şi benefic pentru România, aceste calităţi excepţionale ale Alteţei Sale Regale care, fiind alături şi sprijinitor al Alteţei Sale Regale Principesa Moştenitoare Margareta, pentru România, consolidează azi, pentru mâine relaţia corespunzătoare a instituţiei monarhice, şi a Familiei Regale a României cu Statul, instituţiile lui şi în primul rând cu naţiunea!  

„Este nevoie de aportul fiecărei forţe din societatea românească pentru a transforma în practică ceea ce afirmăm demagogic în teorie. Şi, mai presus de toate, avem nevoie de un Stat respectat şi dătător de încredere, cu instituţii profesioniste, care să lucreze complementar şi etic, în armonie unele cu altele. În anii din urmă au început să se vehiculeze cuvinte importante, precum „viziune”, „identitate”, „continuitate”. Este bine că ele pătrund în vocabularul puterii politice şi mediatice. Dar aceste virtuţi au nevoie să fie tratate corect, nu fantezist. Viziunea se face cu generozitate şi cu responsabilitate, nu cu şmecherie şi cu interes propriu. Identitatea nu se repară cu oportunităţi politice, fie ele şi inspirate, ci cu loialitate. Continuitatea înseamnă cunoaştere şi respect, nu dispreţ la adresa instituţiilor, domnia bunului-plac şi meşteşug politic”.  

Acestea-s puţinele cuvinte dintr-un discurs al Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, pe care dacă ar binevoi să-i acorde atenţie parlamentarii noştri, depăşindu-şi orgoliile şi ardoarea propriilor interese, dacă şi-ar asuma ceea ce semnalează Alteţa Sa Regală, ar dezminţi paradigma potrivit căreia nu se pot aşeza toate peste noapte. Ba da! Pe loc s-ar simţi o schimbare, pe loc, s-ar îndrepta România de pe drumul croit între diguri, pe drumul clădit de istorie! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

Referinţă Bibliografică:
Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. Reaşezarea în coexistenţă a conştiinţelor individuale şi naţionale / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1100, Anul IV, 04 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!