Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

ALMA - roman in lucru
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap.6 - ALMA 
  
A doua zi când s-au întâlnit la şcoală, Emma o întâmpină jovial.  
  
- Buna Alma. 
  
- Bună. Ce faci? 
  
- Te aşteptam. 
  
- Da? De ce? Se miră Alma. 
  
- Ardeam de nerăbdare să discutăm despre Maria şi Panait. 
  
- Ce să discutăm? Ori eşti bântuită de viziuni închipuite? Răspunse Alma iritată. 
  
- Nu, nu, cât voi vă străduiaţi să rezolvaţi problemele, eu îl studiam pe profesor. Nu-şi dezlipea ochii de pe Maria. 
  
- Eu de ce nu am observat acest lucru? Poate urmărea dacă se descurcă cu problemele. 
  
- Nu, o privea altfel. Tu nu ai sesizat pentru că erai interesată de fizică nu de ce se întâmplă în cameră. 
  
- Şi ce ai mai observat interesant? 
  
- Că Panait o place pe Maria şi nici Mariei nu i-ar displace o aventură cu el. 
  
- Bine dar ea are optsprezece ani şi el treizeci şi trei, apoi el este înalt şi atletic, ea o copilă bondoacă şi subţirică de parcă mănâncă numai perje uscate, comentă Alma surprinsă de această veste. 
  
- Parcă contează când îţi place de cineva! 
  
- Şi la Maria ce ai observat dacă tot erai preocupată de acest subiect? 
  
- Că îl privea discret cu sfială şi totuşi cu interes. 
  
- Mă uimeşti ce bun observator eşti. 
  
- Sinceră să fiu nu arată de loc rău tipul. Este şarmant şi are ceva enigmatic în stilul lui de a fi. 
  
- Să nu spui că oftezi şi tu după el. Ori eşti geloasă pe Maria? 
  
- Ei, na, şi cu tine. Deocamdată mă gândesc la altceva mai realizabil şi anume dacă să-i răspund lui Alex la insistentele lui ocheade sau nu. 
  
- Ia auzi! Interesant! De când asta? 
  
- De vreo două săptămâni tot îmi dă târcoale, încercând să mă abordeze într-o discuţie mai intimă. Îl citesc ca pe abecedar cum mă curtează. Privirile lui flămânde nu se dezlipesc de pe bustul meu, parcă vrea să mă dezbrace. 
  
- Are ce privi, nu contest asta. Ce mă nedumereşte pe mine este că acum câteva zile m-a rugat să-i apar în faţă părinţilor drept iubita lui. Se vor întoarce în curând din Spania şi l-au condiţionat să aibă o "prietenă"serioasă. 
  
- Ce vrei să spui cu asta? Eu nu mă încadrez în această condiţie? 
  
- Ba da, nu am spus altfel. Dar nu a apelat la tine, ci la mine. Chiar mi-a declarat că este îndrăgostit de mine. Ce să mai cred acum? 
  
Emma auzind că şi Alma este în atenţia lui Alex iar aceasta a acceptat să-i fie "iubită"în faţa părinţilor, a hotărât imediat să-i dea o şansă tânărului numai să-i facă în ciudă Almei. Exista o competiţie nedeclarată continuă între ele. Dacă nu putea fi la fel de inteligentă ca Alma şi bună la învăţătură, încerca să compenseze aceste deosebiri prin altele mai la îndemână. Cum vedea că un coleg îi acordă mai multă atenţie colegei sale de bancă, cum se făcea şi ea disponibilă pentru ai distrage atenţia de la Alma. Deasemeni şi la ţinuta vestimentară exista o continuă competiţie. Mereu încerca să se îmbrace cu ceva mai deosebit decât Alma. Resurse financiare avea şi ea la îndemână la fel de bune ca şi colega ei, părinţii fiind amândoi ingineri într-o societate de producţie. 
  
Alex era simpatic, spiritual, dar cam aiurit. Nu prea era interesat de carte şi nici de viitorul lui. Se mulţumea cu viaţa aşa cum este, fără să-i forţeze într-un fel evoluţia în mai bine. Era la bunul plac al părinţilor care l-au abandonat în grija bunicilor. Parcă le-ar fi fost o povară, aşa s-au debarasat de el. Se limitau la nişte bani, nu prea mulţi, trimişi lunar în ţară, din care să aibă bunicii ce-i da de mâncare şi să-i asigure strictul necesar pentru şcoală şi îmbrăcăminte, sector la care nu prea excela. 
  
Alma intrigată de observaţiile Emmei, o căuta din priviri pe Maria care încă nu apăruse în curtea şcolii. Poate sosise mai devreme şi se afla în sala de curs. Nu era nici acolo. Mai erau câteva minute şi trebuia să sune intrarea la cursuri. Cum o aştepta în faţa uşii, la câţiva metri de ea discuta un grup de băieţii din clasa paralelă. Nu putea să nu le audă remarcile lor sarcastice. 
  
- Iat-o băi pe "fiziciana"de la A. Nu-i rea deloc fătuca. 
  
- E bunuţă tare. O fi pus ochii pe ea proful de fizică, de aceea nu bagă în seama colegi de vârsta noastră. 
  
- Măi am de gând să mă dau la ea cu prima ocazie. 
  
- Crezi că ai vreo şansă să te bage în seamă? Nu vezi ce arogantă este? Se uită pe deasupra de parcă nici nu observă omul de lângă ea. 
  
- Lasă mă, poate aşteaptă pe cineva, spuse altul mai împăciuitor. 
  
- Vreun iubit? Ia să vedem cu cine este cuplată? 
  
Dezamăgirea le-a fost completă când au văzut că se îmbrăţişează cu o brunetă minionă. Sosise Maria şi amândouă au intrat în sala de clasă, spre dezamăgirea băieţilor de la B. 
  
Alma este aiurită, visătoare, dar cu o minte extrem de ageră. În iubire nu se lăsa înşelată sau ademenită. Este spontană şi greu de cucerit, trebuie să lupţi mult pentru ea. Îi plăcea să fie curtată, să ademenească la rândul ei, dar se lasă greu prinsă în jocuri “finale” de seducţie. Este mândră şi crudă, rece şi ironică, deschisă şi optimistă, îi place viaţa şi să îşi asume riscuri, uneori chiar exagerează, din dorinţa de a epata. Poate iubi uşor, dar poate părăsi la fel de uşor. Îţi acordă încrederea după multe teste. Este ca o panteră care îl atacă pe celălalt, pândindu-l din umbră. Este intuitivă şi senzuală, deloc inhibată. Deşi cerebrală, se îndrăgosteşte de mintea celuilalt, dar îi place să se afişeze cu bărbaţi frumoşi pe care este tentată să îi trateze ca pe nişte obiecte, deşi îi iubeşte, uneori chiar cu pasiune.  
  
Studiază mult şi în etape, poate fi disciplinată dacă există un scop şi un ideal pentru care să lupte. Îi plac furtunile şi cerul cu fulgere, iubeşte noaptea şi ademeneşte ca noaptea. Te vânează şi apoi se retrage, nu face niciodată primul pas dacă nu e sigură de atracţia celuilalt. 
  
Este ca o sirenă care se pierde în spuma albă a mării ce îţi surâde periculos şi astfel ajungi să te temi de chemarea ei uneori difuză, alteori limpede. Râde cu dinţii ei mici şi zâmbeşte cu inima, ochii îi strălucesc precum o licoare fermecată pe care eşti gata să o guşti pentru a ajunge pe un tărâm magic alături de ea, chiar şi dincolo de nemurire. Îi plac cocorii şi trandafirii, iubeşte muzica clasică, aşa a ajuns să-l cunoască pe Arthur care a pus imediat stăpânire peste gândurile ei secrete. 
  
Îi place să privească soarele, să simtă adierea brizei, la nevoie luptă pentru iubire şi rareori cade răpusă, iar dacă se lasă pradă unei pasiuni tulburi, o face cu acel instinct de supravieţuire al înotătorului de cursă lungă care nu se lasă atras de vârtej, înoată foarte bine şi are o centură în arte marţiale. Este disciplinată, dar nu şi rigidă, ştie ce vrea, dar se preface că nu, pentru a-şi dezorienta ţinta. Munceşte mult şi în salturi, se plictiseşte uşor, dar niciodată de sine. Detestă parvenirea şi spune ce gândeşte, uneori cu o doză de sadism. Atingerea (buzelor) ei îţi taie răsuflarea. Cunoaşte jocurile sociale şi rar respectă convenţii, poate manipula, dar subtil şi prin învăluire, creând confuzie şi jucându-se cu mintea celuilalt. 
  
Dansează cu tine lasciv şi provocător, dar numai în intimitate. Tangoul ei te duce mai aproape de Infern decât de Rai. Are doar şaptesprezece ani, dar se îndreaptă spre optsprezece şi îşi trăieşte feminitatea în mod natural, având mai curând o minte masculină. Este echilibrată emoţional, femininul şi masculinul se îmbină armonios în mintea ei, aproape exemplar. 
  
Nu este perfecţionistă şi nici nu idealizează. Îl vede pe celălalt dincolo de aparenţe, se poate preface şi te poate atrage în lumea ei, te seduce prin claritatea deducţiilor sale logice şi prin profunzimea intelectului. 
  
Este religioasă şi intuitivă, îşi cunoaşte demonii şi are curaj să şi-i înfrunte. Nu păstrează resentimente, dar niciodată nu uită . Evaluează corect caractere, punând în balanţă calităţile şi defectele cu o obiectivitate care poate surprinde, având ceva specific unui android. Pare o femeie extraterestră, dintr-o altă lume, de undeva dintr-o galaxie îndepărtată la care nu ai cum ajunge, însă ştii pentru că îţi apare în vis şi te face ca la trezire să fii sfâşiat de dorul ei. 
  
Îşi umple cupa cu otravă dulce şi te îmbie să o bei, iar tu o faci fără rezerve, pentru că sfârşeşti sedus de privirea ei care te hipnotizează. Căldura ei ar topi şi gheţarii, e fierbinte ca lava unui vulcan. Îi cazi la picioare răpus de săgeata lui Cupidon. Cupidon însuşi uita de el în preajma sa. Sânii ei sunt ca merele în pârg, vibrează ca o coardă de vioară în vâltoarea pasiunii. Este un mister care trebuie neapărat dezlegat, iar trupul său este freamătul mării dezlănţuite. 
  
Mâinile ei calde te duc în Paradis, îngerii o visează şi de aceea dorm mereu, glasul ei răsună ca un clinchet de clopoţel sau ca o colindă de iarnă binecuvântată. Nu poţi dormi decât cu amintirea ei pe pleoape. Aleargă cu pletele ce-i flutură în soare, ca spicul grâului sub vântul serii. Te fascinează prin naturaleţea cu care îşi joacă propriul rol. Este charismatică şi dulce, vioaie şi înţeleaptă, joacă roluri multe şi nu ştii niciodată cu exactitate cine e. 
  
Te conduce pe drumul către eternitate şi accepţi de bună voie. Glasul ei mieros l-ar duce în ispită pe însuşi Papa. Constituţia ei zveltă, cu picioare lungi şi bine făcute, coapse uşor rotunjite şi talie de viespe, mâini lungi de zeiţă, piept ispititor şi gât lung de gazela. Vocea ei îi îmbată pe îngeri, de dorul ei simţi că iei foc. Te pierzi cu gândul între coapsele ei atingând nemurirea, devii zeu şi uiţi astfel că eşti muritor. Este ca o Fata Morgana, niciodată nu ştii dacă vei ajunge cu adevărat la ea. 
  
Şi toate aceste calităţi contradictorii le descopereai într-o codană care încă nu devenise majoră şi nu gustase încă din savoarea şi deliciul fructului oprit. Doar visa. Visele sale din nopţile de frământări erau ocupate cu prezenţa lui Arthur în clasa ei, la ora de istorie. Dacă la concertul susţinut de pianist în sala de festivităţi a liceului putea să-l studieze fără să fie observată, acum îl avea în faţă, la mai puţin de un metru de banca sa. Se plimba printre rândurile de elevi şi eleve, curioşi să-l studieze din aproape.  
  
Ştiau cine este şi cât de talentat poate fi, chiar dacă nu toţi au participat la acel concert. Totodată erau şi bucuroşi că lipseşte profesoara şi că nu vor fi ascultaţi, ei fiind aceia care ascultau. Vocea lui Arthur era una deosebit de melodioasă. Putea să interpreteze la fel de bine o piesă şi vocal, nu numai la pian. Tinerii erau fascinaţi de cunoştinţele lui în materie de istorie şi de modul cum explica cu căldură tema zilei, formarea voivodatelor pe pământul românesc. 
  
Alma îl sorbea din priviri. Nici nu auzea ce spune. Era atâta linişte în sala de curs, încât numai muzicalitatea glasului lui Arthur se auzea ca un zumzet într-o stupină. Era absorbită de această muzică şi visa. Era cu gândul departe, detaşată de tot ce se întâmpla în clasă. Privirile sale erau cucerite de buzele care se mişcau parcă sărutându-i tot corpul, iar fiorii o făceau să tresalte. Simţea cum picături de rouă i se prelingeau pe pulpele tinere şi dornice de frământarea unor mâini pricepute de bărbat puternic. Simţea cum buzele lui le căută pe ale sale, iar cu vârful limbii îi penetrează gura inundând-o cu miros de piersică coaptă. Savura această aromă, trecându-şi limba peste buzele umezite, fără să-şi dea seama că de fapt simţea parfumul creionului de buze folosit să nu i se crape din cauza gerului de afară. 
  
A fost trezită din visare de către Emma care observă cum prietena şi colega sa de bancă începea să-şi plimbe ''tematic'' mâna peste tivul rochiţei sale scurte deasupra genunchiului. Parcă a fost scoasă din transă. Descoperi cu ciudă zâmbetul plin de satisfacţie ce-i inunda faţa Emmei. Se aştepta ca în pauză să fie ironizată de aceasta. În acele clipe, dacă Arthur ar fi vrut să profite de sentimentele ei spontane, nu avea de întâmpinat nicio reţinere. Nu mai era pantera gata de atac, ci gazela căzută victimă în atacul tigrului puternic, apărut din necunoscut, ca să-i tulbure liniştea sa sufletească pentru mult timp de acum în colo. 
  
Ora era pe sfârşite spre regretul auditoriului care la încheierea predării începură să aplaude ca la un spectacol. Arthur obişnuit cu acestea, făcu o reverenţă adâncă în faţa clasei ridicată în picioare şi le mulţumi elevilor. Din priviri parcă îşi luă un la revedere special de la Alma. Acest lucru nu-i scăpă nici de data aceasta Emmei. 
  
- Alma, tu eşti îndrăgostită? O abordă imediat cum au rămas singure. 
  
- De cine? 
  
- De Athur! 
  
- Ce te face să crezi acest lucru? Întrebă ea deranjată de interogatoriul Emmei la care se aştepta de fapt, intrând în alertă. Nu-i plăcea ca cineva să intre în viaţa sa intimă cu bocancii cum proceda de fiecare data Emma, mai mult din invidie. 
  
- Te-am văzut pierdută, erai în lumea viselor adolescentine iar mâinile tale începuse un joc erotic pe sub rochiţă. 
  
- Emma, eşti căzută de undeva? Cum să poţi crede aşa ceva, pară ea cu nesiguranţă în glas, înroşindu-se. 
  
- Nu mai fi aşa de pudică. Şi eu am trecut de multe ori prin aceste clipe excitante. Le cunosc savoarea. Să-ţi spun un secret, şopti ea la urechea Almei, când mă visam în braţele cuiva de care mă îndrăgosteam, noaptea simţeam nevoia să mă mângâi pentru a mă răcori. 
  
- Am spus eu, tu eşti dusă de tot Emma. 
  
- Am doar optsprezece ani şi simt cum femeia din mine îşi cere drepturile la libertatea vieţii, inclusiv a celei de iubire. 
  
- Nu ziceai că-l ai pe Alex la îndemână? Dacă tot te curtează, cine te opreşte să o faci cu el? Frumos este, destul de bărbat să ducă acest lucru la îndeplinire pare a fi... 
  
- Mi-e teamă că nu este suficient de discret. 
  
- Şi de ce-mi spui mie toate aceste intimităţi şi vise ale tale? 
  
- Pentru că tu eşti cea mai bună prietenă a mea şi ca şi mine simţi vibraţia vârstei. Nu-i aşa? Doar te-am văzut cum rezonai la glasul lui Athur. Parcă te şi vedeai în braţele lui acoperită de sărutări! Să ştii că sunt un fin observator al transformărilor ce apar pe chipul cuiva într-o situaţie dată. 
  
- Deci ţi-ai găsit vocaţia. Dai la psihologie când termini liceul? 
  
- Ar fi o alternativă. 
  
- Observ că ai făcut o obsesie din activitatea de a studia mimica oamenilor. 
  
- Lasă asta. Deci l-ai văzut prima dată la concertul de binefacere dat de şcoală? 
  
- A doua oară. Am mai fost la un concert al lui când de fapt m-am îndrăgostit de cum cântă. 
  
- Numai de atât? 
  
- Ce vrei mai mult? 
  
- Astăzi părea că nu de cum cântă erai captivată ci de interpret. 
  
- Adevărul este nu poţi spune că nu-i un bărbat bine. 
  
- Recunosc, dar pentru mine nu reprezintă decât un bărbat matur oarecare, un pianist şi un profesor de istorie de conjunctură. 
  
- Pentru că fiecare avem alte standarde. Ai văzut cât de frumos este? Ce ochi are? Când vorbeşte parcă te sărută cu vorbele sale. 
  
- Este clar. Eşti îndrăgostită iremediabil. 
  
- Poate. 
  
- Şi cum ai să procedezi ca să te vezi cu el fără să ştie nevastă-sa? 
  
- Nu ştiu. Poate nu vreau să mă întâlnesc cu el. Doar să visez la el. Este mai comod şi nu implică nici un risc. 
  
- Şi nici o plăcere, spuse Emma ca pentru sine, fiind mai pragmatică. Dar acum nu ai nici un prieten, sau nu ştiu eu? Continuă ea interogatoriul. 
  
- Nu am, dar pot avea când doresc, dacă doresc. Nu ţi-am spus că Alex al “tău” mi-a declarat dragoste eternă? 
  
- De ce al meu? 
  
- Pentru că ziceai că te copleşeşte cu atenţia privirilor sale pline de semnificaţie, care uneori te şi dezbracă cum spui. Cum te simţi atunci? 
  
- Normal. Nu simt încă acea vibraţie care să mă trimită în braţele lui. 
  
- Şi ce ai de gând să faci pe viitor? Tatonă mai departe Alma. 
  
- Nu ştiu. Poate am să-i dau o şansă să văd ce iese. 
  
- Succes. 
  
Fetele şi-au încheiat dialogul auzind soneria de intrare la curs. Interesantă situaţie a mai creat şi Alex acesta se gândea Alma. Îmi declară acum câteva zile că este iremediabil îndrăgostit de mine şi aşteaptă să-mi îndrept atenţia spre el iar acum aflu că de fapt amorezul meu s-a plictisit şi şi-a îndreptat atenţia spre prietena şi colega mea de bancă. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ALMA - roman in lucru / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!