Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Redactia > Autori > Mobil |   



Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
C U R R I C U L U M V I T A E  
 
Numele de Familie: TOMA  
 
Prenumele: ALEXANDRU  
 
Educaţia şcolară:  
 
1)─în România:  
 
a)─Institutul de Construcţii Bucureşti (Facultatea de Hidrotehnică, subingineri).  
 
2)─în Spania:  
 
a)─Curso "Clave para cuidar la implicación en la acción voluntaria: cuidarse para cuidar" (adică ”Cheia succesului implicării în acţiunea voluntară: îngrijeşte-te pentru a îngriji”, sau ”ai grijă de tine mai întâi, pentru a putea avea grijă de altcineva”).  
 
b)─Curso "Asertividad y habilidades sociales para la resolución de conflictos en la acción voluntaria" (adică ”Dăruire şi abilităţi cu specific social, pentru rezolvarea conflictelor în acţiunea voluntară”.)  
 
Limbi străine:  
 
─Spaniolă,  
 
─Engleză,  
 
─Germană.  
 
Istoric:  
 
1)─în Romania:  
 
M-am născut ca şi Isus Hristos în zodia Fecioarei(?!) la data de 09 Septembrie 1952 (El S-a născut pe 15 Septembrie, nu pe 25 Decembrie), în Comuna Militari, cum se numea pe atunci, ulterior devenind ”cartier” al Capitalei.  
 
Provin dintr-o familie cu rădăcini de refugiaţi din Bucovina, care a dat Ţării militari de carieră, buni comercianţi ai acelor timpuri de până la al II-lea Război Mondial, când i-a dat şi ...EROI, dar nerecunoscuţi de comunişti:  
 
COPILĂRIA, mi-am petrecut-o în raiul acela al fostei Comune Militari. Primele opt clase le-am făcut la Scoala Generală nr 157, care avea gard comun cu livada noastră.  
 
Tata avea tot timpul cu el Biblia, însă biblia mamei era o carte de poezii de-a lui Eminescu, tipărită cu deosebita caligrafie a Poetului. Mama scriia exact ca el!  
 
Aşadar, darul poeziei şi al scrisului, aşa cum este şi cât este, necultivat literar în mod special, l-am primit de la mama, care m-a încurajat să scriu şi să păstrez, căci aşa erau timpurile. Ea cultiva în mine şi dragostea de teatru, dar, cum era normal, a prins o mare frică de regimul comunist, mai ales de când a fugit în Germania şi Mircea Crişan. La noi în casă se asculta tot timpul ”Radio Europa Liberă”, ”Vocea Americii”, şi ”Deutsche Welle”.  
 
Mama chiar regreta câteodată mult, că nu l-a ascultat pe tata, să vândă şi să plecăm cu toţii din ţară, încă de atunci, din primii ani, căci şpaga în comunism era, este şi va fi, cheia care deschide absolut orice uşă. Venirea lui Ceauşescu la putere, le-a tăiat însă, orice astfel de năzuinţe, tuturor românilor.  
 
Tata m-a vrut cu meserie ”la bază”.  
 
ADOLESCENŢA:  
 
Între anii 1959-1981, am trecut pe rând, prin:  
 
─”Şcoala generală de 8 clase”,  
 
─”Şcoala profesională de mecanici auto, navale şi aeriene”, pe care, pentru că murise tata, abia am terminat-o de lacrimile mamei mai mult, pentru a nu plăti contractul ce-l aveam cu Statul.  
 
MATURITATEA:  
 
─1972-1973, satisfacerea Stagiul Militar,  
 
─1974-1978, Liceul, curs seral, şi  
 
─1978-1981, Institutul de Construcţii Bucureşti, din Lacul Tei, curs de zi.  
 
În paralel am trecut şi prin două căsătorii nereuşite, dintre care, din prima, se va naşte primul meu copil, Christian, pe 20 Ianuarie 1976 (pe care l-am stabilit în Germania, cu ocazia acelei mineriade).  
 
─Am lucrat prin diferite Şantiere din Ţară, lucru ce chiar mi-a plăcut, pentru că începusem să ”simt” omul şi principiile sale de viaţă, indiferent de zonă sau de categorie socială.  
 
─În anul 1985, prin jocul sorţii, am avut marea şansă de a-l cunoaşte pe inginerul Valeriu Popa. Acesta va fi momentul trezirii mele spirituale la Adevăr, lucru ce nu are nimica comun cu religia sau cu transcendentalismul new-age, carismatismul sau cu altele, dar care a fost o adevărată ”naştere din nou” pentru mine, o reală trezire, total diferită de cea vehiculată de denominaţiuni.  
 
(Dacă unii cred că au ajuns să-L cunoască pe Isus Hristos, citind despre El, alţii practicând psihoze, şi alte ”tehnici”, eu pot spune că L-am cunoscut în mod real, aşa cum a fost cât a fost printre oameni, şi abia apoi m-am apucat să citesc despre El, cale ce a înlăturat definitiv voalul mistic religios cu care este El în mod intenţionat acoperit, monopolizat de Creştinism pentru a manipula lumea cu istoria Lui. Isus a fost duşmanul de temut al oricărei manipulări religioase sau politice a maselor de oameni, şi în acest sens, prin Învăţăturile care le-a transmis trimiţându-şi Apostolii la noi, în întreaga lume, este cu adevărat Mântuitor (Salvator) şi Domn al tuturor celor care Îl urmează în sens real şi curat, fără practici religioase sau jertfiri de diferite forme inutile.)  
 
─Decembrie 1989 m-a prins în Institutul de Studii şi Proiectări Hidrotehnice, ca ”proiectant II”, cu Centrala în fostul ”B-dul Republicii”, vis-a-vis de sediul PNŢ-ului, devenind cadrul Institutului şi funcţia de ”reprezentant al CPUN-ului” (pentru că am fost participant real la Revoluţie). Lucrul acesta a durat până ce Iliescu şi Róman se dezmint şi hotăresc participarea lor la primele alegeri, minciunile lor făcându-mă să convoc alegeri în Institut şi să renunţ.  
 
─Venirea minerilor m-a obligat să fug cu copilul în Germania, la fratele meu vitreg, pe mama lăsând-o acasă, pentru că nu a vrut să-şi facă paşaport la timp, odată cu noi. Ea trebuia să vină la mine împreună cu logodnica mea, cu care am lăsat-o. Dar...  
 
În Germania:  
 
─Trei zile (14-16 Iunie 1990) am stat în Budapesta, iar în Berlinul Occidental am ajuns pe data de 18 seara, iar pe 19 dimineaţa, am fost primiţi de ”Crucea Roşie Germană” în Lagărul de refugiaţi din Messenhalle.  
 
Am solicitat azilul politic şi rezidenţa în Oraşul Nordenham, situat aproape de Marea Nordului, unde am fost preluaţi imediat de Voluntarii Organizaţiei Amnesty International ai oraşului, în urma primului interviu solicitat de ”Nord-West Zeitung Nordenham”, pentru că logodnica mea primise ordin de expulzare.  
 
Aici se va oficia şi ce-a de-a doua căsătorie, din care mi s-a născut al doilea copil, Melanie Helen-Waltraud, la data de 12 Februarie 1992.  
 
În Israel:  
 
─În 1996 am plecat în Israel cu un coleg de şantier, pe care l-am întâlnit în Germania. Acesta nu reuşeşte să lege nici un contract cu firma sa şi pleacă înapoi în Germania. Eu am rămas însă, pentru că am avut o frumoasă ofertă ca voluntar, la ”Immanuel Hostel” din Jaffo, Tel-Aviv.  
 
─În ianuarie 1997 am primit oferta de a lucra în Khibutzul ”Kefar Menachem”. Aici am rămas până în data de 24 decembrie 1999.  
 
Aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea, prin ochii mei văzând tot Israelul şi mama şi tata şi tot neamul meu până la ei, care erau ...la această dată, vechi cetăţeni ai Cerului!  
 
În Spania:  
 
─După trei încercări în a-mi construi, şi apoi reface, viaţa, renunţ şi plec divorţat a treia oară, în Spania pe 4 Iulie 2004.  
 
─Pe 19 iulie, mă prezint la Biroul de Voluntariat din Madrid, dar nu am avut succes, deoarece toate locurile erau ocupate până în luna septembrie, cauză care mă face să...  
 
─greşesc primind un loc de muncă, care mi s-a ivit imediat, pe Şantierul Valdeluz din Guadalajara.  
 
Şi voi avea parte de doi ani negri – poate cei mai negri ani din viaţa mea de emigrant –, ani cu adevărat de telenovelă spaniolă.  
 
ACTIVITATEA LITERARĂ.  
 
Până în anul 2006 activitatea mea literară (înţelegând prin aceasta doar ”a scrie”, nu a mai şi publica), a fost sporadică, din motive sentimentale proprii.  
 
─În a doua jumătate a anului 2006, Dumnezeu se îndură de mine şi îmi scoate în cale femeia cu adevărat potrivită, şi ne vom căsători la data de 10 Iulie 2009.  
 
Acestei femei îi datorez practic totul, chiar şi participarea la câteva concursuri literare. Aruncându-şi ochii pe agendele mele, dă cu ochii de rămăşiţele de poezii ce le mai aveam cu mine, şi nu mă slăbeşte până ce nu mă vede apucându-mă din nou de scris.  
 
─”Impulsul” adevărat mi-l găseşte tot ea, ducându-mă la prezentarea cărţii ”Evadare din spaţiul Virtual” a distinsului domn George Roca, prin grija domniei sale apărând şi primele mele publicaţii, la vârsta de... 57 de ani, după ce îmi luasem adio de la scris, eu rezervându-mi pentru aşa ceva timpul liniştit al anilor de pensie.  
 
─În 2010 primesc Premiul I pentru proză, la concursul literar organizat în Arganda del Rey, de Ziarul ”Noi în Spania” şi de Ambasada României.  
 
Nu pot avea deocamdată pretenţii de poet sau de scriitor, pentru că nu am publicat nimica din ceeace am scris.  
 
Prima încercare – care m-ar fi canalizat poate definitiv pe acest tărâm –, de a contacta această lume m-a dezamăgit, în iarna lui 1985, când am putut lua legătura cu Poetul Adrian Păunescu, el fiindu-mi unicul ”idol” în viaţă pe-atunci, trezindu-mă la un pas de a fi arestat de securitatea română, la Hotel Decebal din Bacău. Aveam deja două caiete de douăsute de pagini pline cu poezii!  
 
(Despre Poetul Adrian Păunescu, vreau să spun, căci nici nu mă pot abţine, că a fost un moldovean cu dragoste supranaturală pentru ţară, şi un comunist între comunişti, care i-ar fi spulberat însă într-o clipă, precum un foarte mare cutremur, dacă poporul român nu s-ar lăsa aşa de uşor manipulat de minciunile lor. Totuşi credulitatea aceasta ni se trage de la îngenuncherea pe care am suferit-o din partea evreilor comunişti din Rusia care au ”evanghelizat” între cele două războaie mondiale o mare parte din evreii noştri, fiind ajutaţi şi susţinuţi foarte mult de Puterile Aliate Occidentale, acesta fiind motivul adevărat pentru care Poetul a refuzat oferta lor de a rămâne în Statele Unite, în anul 1970-1971. Patriot adevărat, şi-a dorit să fie numai în folosul mulţimii, şi şi-a realizat acest scop doar parţial, pentru că nu a putut ajunge şi Preşedintele României.)  
 
─Revoluţia din Decembrie 1989 şi dorinţa de libertate m-au înflăcărat, dar liderii politici, din nou unii şi aceiaşi într-un procent zdrobitor de mare, m-au dezgustat şi m-au lovit. Speram să emigram în Argentina, din Germania, dar iarăşi soarta mi-a stat împotrivă... Nu ştiu de ce? Poate pentru a ajunge în Spania, unde doar Creatorul putea şti că voi cunoaşte în mod real şi dragostea adevărată!  
 
─Închei mărturisind că mă văd un ”rătăcit” printre cei ce scriu azi, un oponent al reformării poeziei (nu şi al îmbunătăţirii ei, dar asta nu înseamnă reformă, adică schimbare totală!!!), care trage cu dinţii de tot ce este şi se cheamă ”IDENTITATEA şi FRUMOSUL POEZIEI”, pentru ca să nu dispară şi acestea, aşa cum a dispărut încet-încet aproape tot ce a fost frumos şi care ne identifica pe noi ca şi români pe acest pământ, între toate naţiunile lui, începând cu acea tristă şi falsă dată de 23 august 1944...  
 
─Străbătându-mi cu gândul anii, pot spune că m-au cercetat continuu două teme:  
 
1)”Iubirea: de la divin la real şi invers”, şi  
 
2)”Neamul Românesc: între adevăr şi cenzuri”!  
 
Deci, din anul 2006, am reuşit să definitivez deja câteva cărţi şi lucrez la alte două, dar, ...nu ştiu încă şi când am să le public deocamdată. Am publicat însă mare parte di acestea, în reviste, pe capitole:  
 
1)─Comentarii şi opinii ”esseismice”  
 
2)─Poeme şi Cântări religioase  
 
3)─Poeme (volumele I şi II)  
 
4)─Soul's songs Oasis (Oaza cântecelor sufletului – English & Español)  
 
Semnez şi:  
 
Alexandru Tomás-Cervesy  
 
Contactare:  
 
1)E-mail: pusa02_sandu09@yahoo.com  
 
2)Telefon: 0034-617 285 414  
 
3)URL: http://alexandrutomascervesy.wordpress.com  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma / Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!