Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Alexandru Toma         Publicat în: Ediţia nr. 590 din 12 august 2012        Toate Articolele Autorului

Alexandru TOMA - TAINA SCRISULU (22) – ADEVĂRUL SAU DESĂVÂRŞIREA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Povestea mea a început târziu în acest domeniu al scrisului prin aportul direct al dlui George Roca. Ar fi început, poate, cu mult mai devreme, prin 1985, dar... aşa o fi vrut Dumnezeu! Şi azi există motive care pot scârbi pe tinerii capabili şi serioşi, după cum şi pe noi ne-a scârbit acel cult ceauşist al personalităţii. Majoritatea tinerilor şcolari olimpici mărturisesc: „Abia aştept să plec afară la studii!”. Ca să nu se mai întoarcă! Noi nu am avut posibilitatea aceasta, dar să mulţumim lui Dumnezeu că o au ei, copiii noştri... Nu mai pot acum decât să îi mulţumesc mamei că m-a putut ţine în frâu cu multe lacrimi.  
 
Cu George Roca ne-am cunoscut în anul 2009, când şi-a lansat cartea „Evadare din spaţiul virtual” la Madrid, el, abia dorind să evadeze, iar eu şi soţia, abia dorind să pătrundem în magnificul său spaţiu. Evadarea aceea a durat mult, crezând chiar că m-a uitat... Dar n-a fost aşa. S-a reîntors în spaţiul său de la Antipozi şi a început să mă „bombardeze” (spre citire!) cu zeci şi zeci de articole pe care le edita spre publicare în revistele cu care colabora, articole pe care eu le devoram ca un „copilaş” de numai 57 de ani. Nu ştiam ce vrea să-nsemne asta, dar mergeam înainte amândoi, el cu trimisul „fânului” literar, eu cu „rumegatul”. Şi astfel mi-am făcut o imagine mai clară despre scris şi menirea acestuia. Am cunoscut prozatori, poeţi, oamenii ai scrisului de limbă română pripăşiţi pe diferite meridiane şi paralele ale lumii! Cu mulţi am luat legătura prin intermediul poştei electronice, ne-am împrietenit chiar, şi am creat punţi de legătură literare. Foarte repede poemele d-nei Georgeta Resteman din Cipru au devenit de-atunci „dulcele” care ne însoţeşte cafeaua de dimineaţă, iar d-na Elena Buică din Canada - criticul literar virtual al scrierilor noastre. Dl. Constantin T. Ciubotaru din Roşiorii de Vede, şi... mulţi alţii ca dânsul, au ajuns modele literare, exemple de viaţă şi prieteni sinceri. Şovăielnic la început, am scris cu modestie, destul de timid... Scrierile mele au început cu timpul să fie publicate, au făcut înconjurul lumii. Au apărut în diferite reviste, spre bucuria mea! Acest fapt mi-a dat imbold şi m-a determinat să scriu mai mult. Am publicat poezii, eseuri, reportaje, povestiri... Încet-încet s-au adunat de o carte-două! Apoi m-a urmat şi soţia şi... a avut şi dânsa succes! A fost bucurie în familie! Scriam amandoi şi aveam şi cititori... Am simţit atunci că nu suntem singuri, chiar daca ne aflăm la o distanţă destul de mare de casa, de glia strămoşilor... Comunicam cu lumea prin literatura scrisă...  
 
Apoi a venit împlinirea unui an de la înălţarea către Luceafăr, a marelui poet patriot român, bădiţa Grigore Vieru! Aşa a fost o seară şi apoi o dimineaţă: ziua întâi! Adică, naşterea unei noi poezii şi apariţia ei pe spaţiul virtual: „Odă lui Grigore Vieru”! Cu grijă maestră, dl. Roca m-a încurajat încă din primele zile „precum grădinarul un pom”, pentru a-mi putea găsi orizontul crescând drept.  
 
Au urmat comemorările lui Mihai Eminescu, după care... o lovitură trăznet a fost înălţarea poetului atlanţilor români, Adrian Păunescu, tot către Luceafăr! Poetul, promotorul cultural, care a făcut bine ce a făcut unei avalanşe de talente tinere româneşti... De la Cenaclul Flacăra, până la recentele festivaluri pentru copii de la Mamaia. Acel suflet ales, pe care eu îl cunoscusem bine, pentru că fusese vecinul de stradă al fostei mele cumnate. Aşa îmi apare şi prima „prozişoară” în spaţiul virtual: „Omagiul meu, Poetului Adrian Păunescu!”.  
 
Pe marii oameni nu trebuie să-i întrebi neapărat „de ce fac ceea ce fac”, căci nu-ţi răspund decât privindu-te, poate, dacă nu merită sau dacă nu te cunosc foarte bine: PE EI TREBUIE SĂ-I ÎNŢELEGI! Privirea şi gândul sunt cele mai bune căi de comunicare, pe cât de tainice pe atât de limpezi şi neînşelătoare... Dar puţini pot sfredeli cu acestea dincolo de cămaşă, în străfundurile inimii/minţii şi ale conştiinţei. Taina unei astfel de comunicării se poate numi pe drept ÎNŢELEPCIUNE, care la rândul ei este O UNDĂ ENERGETICĂ. Cel ce nu a ştiut, a aflat acum şi, de-acum încolo, va înţelege şi el de ce înţelepţii se izolează, cautând singurătatea. Eu am apucat să prind puţin din această taină, de la unchiul meu Vasile Bogos, care a căpătat-o într-o ucenicie cu Dumnezeu, lungă de unsprezece ierni de iad siberian. Numai cine dobândeşte o astfel de licenţă, promovând astfel de examene sau altele asemănătoare, are dreptul să vorbească despre Hristos şi Învăţăturile Sale.  
 
Da! Dl. Roca este unic, pentru mine! Am întâlnit şi eu pe Cineva care l-a pus, cred, să dăltuiască pentru a da chip , fără a înflori şi ştirbi dalta în mine... Sunt o piatră la fel de bătrână ca Petru, în care, deasemenea, n-a putut lucra ucenicie decât Unul... „Age quod agis!”, îmi sună frumos şi prinde în mine rezonanţe curioase! Nu ştiu de ce? E o „taină” ce face ca anumite zicale/proverbe/scrieri să încânte inimile, până la înălţare, doar unor oameni, iar altora nu, taină de care ar trebui să ia seama orice creştinolog/filolog/antropolog/istoriolog/filozof etc., oricât de „cuman”, crede el că mai poate fi azi.*  
 
„Taina scrisului” şi acest îndemn latinesc „fă (bine) ce faci” sunt, pentru mine, două chestiuni distincte, dar azi pot fi abordate şi-ntr-unul, căci se poartă. Orice s-ar crede că este în acest Univers, scriitorul nu-i decât un om ce încearcă să redea atât cât poate el cuprinde: o părticică, doar, dintr-o Mare Operă ce se desfăşoară – nu ştim exact de când – pe Terra, una din „scenele” construite de Creator. Să redea totul, nu poate! Iar exact... nici atât. Dar, nu neapărat dacă scrie, ci indiferent ce va dori să facă omul în viaţă, ceva bun sau rău, el se va strădui să-l facă cât mai bine, astfel încât noi ar fi trebuit să luăm aminte mai de mult că, răul bine gândit, este chiar acela care ne pare a fi plăcut, foarte bun sau excelent chiar.  
 
Priviţi doar la măiestria cu care am fost atraşi cu toţii în această Criză! În mod sigur ea va fi scânteia necesară (şi planificată), care va declanşa o schimbare socială majoră, un fel de „nouă eră”, cum zic unii istorici, sau „o nouă ordine mondială”, cum deja zic alţii. Aşadar, referitor la temă, când gândul autorului (oricărui domeniu) este tainic, atunci şi scrisul său devine purtător de taină, iar publicaţia (fapta sa), va fi surprinzător de înălţătoare sau răvăşitoare, când Adevărul o va dezvăli. După cum matematicianul ascunde în textul unei probleme o „taină”, fără de care nu se va putea găsi rezultatul, tot aşa şi unii maeştri apelează la „şiretlicuri” în arta scrisului lor, tocmai pentru a-i stârni cititorului curiozitatea, a-i tensiona aşteptarea şi, în sfârşit, a-i face revelaţia subiectului cât mai încântătoare sau şocantă. Observăm lucrul acesta cu uşurinţă în Biblie, spre exemplu, sau în „Manifestul” comunistului Karl Marx. Când le citeşti, ambele-ţi provoacă stări ciudate, de te şi miri: Ce-i cu tine? Biblia, a îmbolnăvit şi încă mai îmbolnăveşte pe unii, făcându-i să caute Adevărul sau Desăvârşirea prin „cer”, nu prin esenţa lor lăuntrică, iar „Manifestul”, nebuni ai lumii de-a binelea i-a făcut şi încă mai face pe alţii, care s-au lăsat atraşi copilăreşte într-un aşa draconic subiect. Iată doar două exemple, luate-aşa... la-'ntâplare, dar cu rost „dualist”, pentru că sunt cele mai citite. Sunt subiecte peste care eu pot trece cu uşurinţă, dar soţia, spre exemplu, nu, după cum peste altele, în special religioase, eu nu pot trece nici în ruptul capului, iar pe ea sau pe alţii nu-i afectează absolut deloc. De ce? Pentru că suntem diferiţi! Suntem indivizi care gâdim diferit, avem personalitate... Omul nu se lasă prins cu una-cu două în orice, ci doar în ce se simte „atras” a se implica!  
 
În ultimii 22 de ani, Învăţământul Românesc de Stat nu s-a mai procopsit nici măcar cu o clădire nouă de şcoală, în timp ce Creştinismul românesc - aşa specific cum vedem că este -, cam cu patru temple pe an!!!  
 
---------------------------------------------------------------------------  
 
* „O scurtă istorie a românilor, povestită celor tineri”, ...de azi, bine-nţeles, că „tinerilor” de ieri, ca mine, le pică cam cu tâlc „cumănesc” cărticica marelui istoric şi filozof de Sorbona, dl. Neagu Djuvara. Pe „nomazi”, da, poţi să-i faci orice, dar pe românii ăştia „încăpăţânaţi, care nici cu teroarea comunistă de 45 de ani n-au vrut să se facă „urmaşi ai Romei” măcar?...  
 
Alexandru TOMA  
Madrid, Spania  
4 august 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Alexandru TOMA - TAINA SCRISULU (22) – ADEVĂRUL SAU DESĂVÂRŞIREA / Alexandru Toma : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 590, Anul II, 12 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Alexandru Toma : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandru Toma
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!