Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Alexandru Crăciun         Publicat în: Ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Shēngcún
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Tablou I

(Scena pare o clepsidră cufundată în apă. Vitorio stă ghemuit în mijlocul scenei rezemat de un perete imaginar. De brâu îi stă încolăcit Elohim. De jur împrejurul lui regăsim obiecte: o clepsidră, un ceas de epocă în celălalt colţ, o brichetă, un pachet de ţigări pe jumate de conţinut risipit pe podea, o lentilă, respectiv un pocal şi un vas)



ELOHIM:

Priveşte! Înaintăm prin timp spre Mintea Universului..

VITTORIO:

Lasă-mă! N-am mai văzut nimic altceva decât o mare de spectru infinită! Anunţă-mă când călătoria este sfârşită.

ELOHIM (sâsâind):

Ridică-ţi fruntea, nu mai fi copil! Suntem abia la începutul sejurului. Lasă lumina vie să-ţi bucure inima. Puţini sunt cei care se pot bucura de o vizită în Templul Marelui Arhitect unde începutul şi sfârşitul nu cunosc limite....

(Vittorio ascultă şi priveşte înainte. Pe luciul sidefiu ce înconjoară scena apare o corabie de piraţi)

VITTORIO:

Uite...O Corabie.

(Indică cu arătătorul. Se ridică entuziast).

Mă întreb dacă ne vor lua şi pe noi?

(Aleargă balansându-şi braţele)

ELOHIM

Stai...

(Băiatul se împiedică. Cade. Alunecă pe burtă până la marginea scenei. În acest timp nu-şi ia ochii de pe corabie)

VITTORIO:

HEI..AICI! UITAŢI-VĂ...AICI!

(Face cu mâna înspre piraţi disperat)

Fir-ar a dracu de brichetă! Din cauza ei nu mă pot vedea...

(Repetă gestul încrezător de mai devreme. Echipajul nu reacţionează.) Au orbul găinilor sau ce? America lor de piraţi afurisiţi. Cred că tot pământul e al lor. Eu n-am să mă las...AUZIŢI! N-AM SĂ VĂ DAU PĂMÂNTUL ŞI LIBERTATEA MEA, NICIODATĂ! Eu sunt un nobil. Ca nobil voi cutreiera lumea de la un cap spre celălalt. V-o jur! Voi fi liber! LIBER si NETULBURAT precum un prunc abia Nidat. Toată lumea va rosti pe buze măreţia faptelor mele. Voi cuceri cetăţi, voi arde comori şi vă voi râde-n nas când o să dau de voi. Ca om călit de focul vieţii.

(Discursul se interpretează cu elanul unui nebun. Îşi rupe tunica fin croită după moda secolului renascentist italian. Se izbeşte în piept şi ţipă ca un isteric. Expresie înfiorătoare pe chip)

VITTORIO I:

Ce-au de nu mă aud?

(Se plânge cu faţa acoperită de palme. Se dedublează şi se strânge, dând impresia că sunt mai mulţi oameni pe scenă. Dacă artistului îi este cu neputinţă să interpreteze singur toate rolurile se apelează la figuranţi)

VITTORIO II:

Poate n-ai strigat destul de tare ca să te audă!

VITTORIO III:

Indubitabil mă duc la eşafod!

VITTORIO IV:

Pe mine cui mă laşi? N-auzi!...

VITTORIO V:

Mă abandonez mării...

VITTORIO VI:

Că tot veni vorba de mare; ai observat ce neagră e?

VIITORIO VII:

Într-adevăr! Ca smoala!

VITTORIO VIII:

Pare-mi-se c-am zărit ceva!

VITTORIO IX:

Pe o platformă aşa întunecată că nu iţi poţi vedea nici lungul nasului dacă te scufunzi! Mă cam îndoiesc...

VITTORIO VII:

În fine! Vreau să mă uit mai bine!

(Se apleacă pe marginea scenei. Capul îi rămâne suspendat în aer)

VITTORIO VIII:

Parc-ar fi pântecele mamei mele. Şi uite ce textură!(bagă mâna în apă dar o scoate imediat cu o eleganţă ridicolă) (dezamăgit)

VITTORIO IX:

Cam rece totuşi...

VITTORIO X:

Rece ca un mormânt!

VITTORIO V:

Sunt sigur că în pântecele mamei nu era aşa de frig.

VITTORIO VII:

De unde ştii? N-ai fost acolo când te-a născut.

VITTORIO I:

Elohim spunea că suntem în drum spre Mintea Universului. Oare nu sunt tot aici pântecele din care restul lumi s-a născut..

VITTORIO IV:

Adaugă şi pântecele celor nenăscuţi şi află că te apropii de răspuns.

VITTORIO VI:

Un răspuns demn de un om nerod şi surd.

VITTORIO III:

În mod cert aşa e. Dar oare cum ajung nenăscuţi de pe lumea asta în cealaltă? Printr-o poartă cu siguranţă, altfel nu îmi explic.

VITTORIO VII:

Apa e o poartă! Dar oare cum funcţionează?

VITTORIO II:

Foarte simplu de fapt. Vezi tu când clepsidra unui om se sparge. Un năvod imens îi trage sufletul în lumea asta. Iar când un nenăscut ia sosit vremea este aruncat ca momeală în lumea celor vii.prin această apă. Aşa se explică cum trupul omului ajunge după o vreme humă. E un cerc închis supus ciclicităţii neîndurătoare a Timpului.

VITTORIO X:

Acum că-s mort crezi că mă voi mai naşte vreodată? Aşa cum eşti acum? Probabil Niciodată. Cum o vrea Cel de Sus! Dar nu uita: nici chiar Cristos nu se mai născu sub acelaşi chip încă odată! Asta dacă se va mai naşte!

VITTORIO V:

Ce vrei să spui?

VITTORIO II:

N-ai auzit credinţa exoterică e o ruină deasupra căreia se ridică nişte profane palate papale. (se freacă la nas). În timp ce Biblia aşa cum o ştim noi tradusă rămâne doar un lanţ nesfârşit de parabole obscure. Saul a distrus credinţa transformând un om divin într-un idol străin pentru a-şi putea consolida puterea laică peste noroadele evreului.(Se ridică în patru labe şi începe să se deplaseze circular în mijlocul scenei)

VITTORIO I:

Dumnezeu Adevărat sălăşluieşte în inimă!

VITTORIO III:

Dar ce este inima, adevărul şi viaţa? O glumă nenorocită, căci după cum spui realitatea a fost obturată de lăcomia omului. Creatură înzestrată cu nemurire. Fiu al CERULUI SUPRASENSIBIL ŞI AL PĂMÂNTULUI INTELIGIBIL se lasă înjosit de propria pasiune.

VITTORIO VI:

De vină rămâne Şeitan pentru căderea lui Adam.

VITTORIO X:

Biată creatură fără minte! Şeol n-are nimic de a face cu necazurile omului. Noi ne săpăm propria groapa pentru că nu acceptăm lumina apolinică dăruită de Adonay. În schimb ne lăsăm înşelaţi de minciună pentru că este mult mai uşor de acceptat în conştiinţa noastră limitativă. Astfel că în inima noastră adevărul devine umbră dar nu din cele paşnice care oferă siguranţă individului şi îi croiesc destinul. NU! Aceste entităţi daimonice au părăsit de mult templul sufletului pentru a căuta salvarea Demiurgului. Căci omul e un Demiurg incapabil să ajungă la esenţa sa divină până ce nu varsă niţel picuri de osândă.

(Solilocviul se încheie: Vittorio ia bricheta şi cu ia aprinsă se apropie de margine. Apa ia foc. Se dă în lături îngrozit. Ţipă. Se deplasează până la cortină. O smulge apoi se acoperă cu ia precum un giulgiu ascunde faţa mortului. Tremură. Apoi se porneşte pe un râs isteric, privind în sus):

Arde...ARDE...Apa sfântă ARDE aşa cum ard şi eu pe dinăuntru. Slavă ţie Doamne. Slavă ţie! Slavă Ţie!

(Elohim, şarpele teurgic apare iar în faţa tânărului nobil )

ELOHIM:

Pare că tărâmul ăsta ţi-a luat minţile!

VITTORIO:

NU tărâmul ci omul mi-a tulburat somnul.(Oftează). Sunt necăjit pentru că toată lumea vrea să atingă Raiul dar nimeni nu vrea să-şi dea Duhul în primire Celui PreaÎnalt.

EELOHIM:

Până şi Yohshua a dorit să i se ia paharul de venin şi miere în grădina Gheţi mani. În plus vieţile celorlalţi să nu te preocupe. Fiecare ia cu sine mai departe doar ceea ce a semănat. Lasă-i în pace. Oricum doar cei ce au avut parte de iluminare cât încă era om a putut să devină nemuritor. Restul sânt osândiţi la o soartă mai crudă ca moartea. Ba chiar mai dezolantă decât Iadul. Iar iluminarea se obţine numai prin gnoză Oricine o neagă e damnat la rătăcire.

VITTORIO:

Priveşte!

( Dintre ape se distinge ieşind gura unei grote).

ELOHIM:

E timpul să renunţi la straiele scumpe!

(Corabia se opinti lângă intrare)

VITTORIO:

( Acum gol, purtând ca acoperământ doar corpul de serpent al lui Elohim lipit de abdomen)

A venit timpul să ne lăsăm în urmă Arca. Şi cu sincer curaj să-mi las în urmă viaţa. Profan mă născu mama. Dar pe traseul divin din Akşa Magna Mater mă va face dur precum piatra. Şi voi renaşte ca o conştiinţă deplină. Aşa să-mi vegheaţi transformarea în Cetatea Lupilor nepreţuiţi străbuni ai Traciei mereu Biruitoare. De-a lungul Marii Treceri să fim din nou ca Unul.




 

Referinţă Bibliografică:
Shēngcún / Alexandru Crăciun : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1295, Anul IV, 18 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Alexandru Crăciun : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandru Crăciun
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!