Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Rodica Stoica         Publicat în: Ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Alergati la Domnul!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
stoica_rodica16@yahoo.com

 

  
 Subiectul acestei meditaţii este relaţia dintre creştin şi Cristos. 

 Domnul Isus a făcut următoarea invitaţie:
„Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine”  Ap.3:20 şi a dat următoarea făgăduinţă:
„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.” Ioan 14:23
 

 Între omul mântuit şi Mântuitorul său există o relaţie de părtăşie, de prietenie. Cu cât Îl cunoaştem mai bine pe Mântuitorul nostru, cu atât vom fi mai lipiţi de El. „Creşteţi spre mântuire!” ne îndeamnă apostolul Petru (1 Petru 1:2). În continuare vom privi la trei momente din vieţile unor oameni şi vom examina trei lucruri:
• Nivelul de ucenicie la care au ajuns, respectiv relaţia lor cu Mântuitorul
• Păcatul comis
• Soluţia pe care au găsit-o la păcatul lor.
 

1. Adam & Eva
Nivelul de ucenicie: în „Patriarhi şi profeţi” cap.3, Ellen White spune că, după ce omul a fost creat, Adam şi Eva au fost avertizaţi despre:
• istoria căderii lui Satana
• complotul existent pentru nimicirea lor
• natura Legii divine.

Ispita prezentată Evei a fost:
• în formă - o linguşire şi o stârnire a curiozităţii
• în conţinut – insinuări negative la adresa iubirii şi înţelepciunii lui Dumnezeu.
„Hotărât nu veţi muri”, deci Dumnezeu vă minte.
„Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el, veţi fi ca Dumnezeu”, deci El nu vă iubeşte căci vă opreşte de la ceva foarte bun; e egoist, păstrează numai pentru Sine ce e bun; mai mult, Se teme de voi şi a recurs la ameninţări şi minciuni ca să vă domine.
 

Şi Eva a crezut! A crezut sincer o minciună. Ea fusese învăţată de Dumnezeu dar în momentul ispitei nu s-a încrezut nici în iubirea, nici în înţelepciunea Creatorului ei.
Adam nu putea fi păcălit cu această ispită; el a văzut clar masca ispititorului. De aceea Satana nu a ţintit mintea lui Adam, ci inima sa. Astfel are loc prima tragedie tip Romeo & Julieta: „Dacă ea trebuie să moară, voi muri şi eu împreună cu ea!”
Adam a cântărit toate binecuvântările pe care Dumnezeu i le pregătise şi acestea au atârnat mai uşor decât iubirea pentru soţia sa, Eva. Dintre toate darurile pe care Dumnezeu i le-a oferit, Eva era cel mai preţios  cadou pentru el; cu ochii deschişi, ştiind ce face, Adam a ales să moară.
Acum, ce soluţie au găsit la păcatul lor?
Biblia spune că s-au ascuns de Dumnezeu. Poate că încercau să câştige timp, să elaboreze un plan de apărare, să ascundă cumva păcatul lor. Ulterior, când Dumnezeu îi confruntă cu realitatea grozavă a neascultării lor, ei se apără, încearcă să se dezvinovăţească, aruncă vina pe altcineva: Adam pe soţie, Eva pe şarpe şi amândoi pe Dumnezeu – o dovadă a faptului că ei n-au folosit timpul cât au stat ascunşi ca să se pocăiască.
 

2. Petru, pescarul
Vă amintiţi pescuirea minunată de pe lacul Ghenezaret, Luca 5:1-8. Pescari cu experienţă s-au trudit o noapte întreagă şi n-au prins nimic dar, la cuvântul lui Isus, au mai aruncat o dată mrejile în momentul cel mai puţin prielnic unei pescuiri, dimineaţa. Şi ce bogăţie de peşte au prins! 
Este scris că „Simon Petru, văzând lucrul acesta (dovada dumnezeirii lui Hristos) s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un păcătos”, Luca 5:8.
Atitudinea lui Petru trebuie să-I fi bucurat inima Mântuitorului la fel de mult ca şi ungerea cu mirul  scump al Mariei, amândouă fiind dovada iubirii pe care aceşti ucenici o aveau pentru Domnul Isus. Petru nu I-a zis:
„Doamne, pleacă de la mine pentru că mi-ai omorât porcii şi m-ai lăsat fără friptură pe masă”. Petru nu Îl alungă pe Domnul Isus pentru că Acesta i-a adus o pagubă, pentru că îi cere să renunţe la ceva plăcut, dar păcătos – aceasta ar fi fost o motivaţie egoistă de genul „mă iubesc mai mult pe mine decât pe Tine”. Când oamenii din Gadara I-au cerut acest lucru, Isus a plecat. Petru, de fapt, Îi spune Marelui Învăţător:

„Doamne, pleacă de la mine căci sunt un păcătos!
Asocierea Numelui Tău cu numele meu –
un păcătos, un nimeni, o zdreanţă murdară
un fitil care fumegă…Îţi va păta imaginea!
Ştiu că Tu eşti Mesia cel aşteptat,
Eşti Dumnezeu întrupat.
Tu eşti Lumina lumii. Dar prefer să pier,
Prefer să mor eu decât să-ţi prejudiciez lucrarea.
Te iubesc atât de mult, încât mi-aş da viaţa pentru Tine.
Eu, Simon Petru, nu sunt demn de Tine!”
 

Aceasta este iubirea care se jertfeşte, aceasta este adevărata iubire.
Răspunsul lui Isus a fost: „Nu te teme, de acum încolo, vei fi pescar de oameni!”
Ce frumoasă invitaţie, ce minunat răspuns la declaraţia de iubire a lui Petru:
„Nu te teme de faptul că eşti un păcătos!
Eu sunt Dumnezeu – Eu am putere asupra naturii, priveşte plasele cu peşte!
Dacă doreşti neprihănirea, dacă urăşti faptul că eşti un păcătos, vino la Mine, căci Eu am putere să te fac biruitor peste păcat. Voi asocia numele tău cu Numele Meu şi nu Mă voi ruşina de tine, pentru că Mă iubeşti din toată inima ta. Mai mult, te fac reprezentantul Meu, te trimit în Numele Meu să fii pescar de oameni. ”
„Şi ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El”.
 

3. Petru, trădătorul
Nivelul de ucenicie: Petru era unul din cei 12 apostoli, ucenici ai Domnului Isus, iar şcoala era aproape pe terminate.
Păcatul făptuit: Petru se leapădă de trei ori de Domnul Isus. Oare nu-L mai iubea Petru pe Învăţătorul său?
La sfârşitul misiunii pământeşti a Domnului Isus, ucenicii tot îşi mai închipuiau împărăţia Sa ca fiind din lumea aceasta: cu miniştri şi cu romani alungaţi. Ei au adormit în Ghetsimani şi au pierdut învăţătura pe care ar fi trebuit s-o prindă, iar Crucea i-a găsit nepregătiţi.
„Ucenicii au fost înspăimântaţi când au văzut că Domnul Isus îngăduie să fie prins şi legat. Au fost jigniţi de faptul că atât El cât şi ei aveau să sufere aceste umilinţe. Nu puteau înţelege atitudinea Lui.” E.White, Hristos- Lumina lumii, cap. Umbrele crucii.
Este scris că „pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară” Romani 5:7.
De-a lungul timpului, mulţi oameni s-au găsit să moară pentru libertate, pentru  dreptate, pentru idealuri sau pentru  persoane iubite şi respectate. Un Mihai Viteazul nu ar fi fost nimic fără prieteni ca Baba Novac, fraţii Buzeşti etc – gata să-şi pună pieptul pentru conducătorul lor. Dar, atunci când a venit întruparea bunătăţii, întruparea dreptăţii, întruparea iubirii, atunci când a venit Domnul Isus, nu s-a găsit nimeni să-şi pună pieptul pentru El: „Toţi L-au părăsit şi au fugit” Matei 26:56. Poate că s-au gândit aşa: Acela care este Dumnezeu, Acela care este Creator, Acela care a deschis ochii orbilor, a vindecat leproşi, a mers pe mare, a înviat morţi şi a trăit ca singurul Om neprihănit – poate El să moară? Este El vulnerabil?
În Luca 24:21 ucenicii erau  confruntaţi cu următoarea dilemă: sau Domnul Isus este Dumnezeu, aşa cum arată lucrările Sale, deci nu poate muri; sau Domnul Isus nu este Dumnezeu, moare ca orice om, iar noi ne-am înşelat, nu este El Mesia aşteptat!
Dacă e Dumnezeu, este El vulnerabil?!?
Şi Petru învaţă lecţia că da, Isus este Dumnezeu şi este vulnerabil în dreptul inimii Sale care-l iubeşte pe Petru, un păcătos pierdut. Dumnezeu este vulnerabil şi poate fi atins de moarte în dreptul inimii Sale, căci ea ne este dăruită nouă. Pentru că mă iubeşte, Dumnezeu poate muri!
Neprihănirea întrupată ia de bunăvoie păcatul meu asupra Sa şi Se expune loviturii de moarte. Ce lecţie învaţă Petru! El nu ştia că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”, că atât de înaltă, de adâncă, de nesfârşită este iubirea unui Dumnezeu neprihănit pentru omul păcătos.

Şi cum s-a rezolvat acest păcat al lui Petru? Toate cele patru Evanghelii povestesc despre lepădarea sa, însă doar Evanghelia lui Ioan relatează un episod cutremurător: întâlnirea dintre Hristosul înviat şi ucenicul trădător. Câţiva ucenici erau împreună la pescuit  pe marea Tiberiadei. Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; Ioan Îl recunoaşte „Este Domnul!” iar Petru se aruncă în mare, aleargă la Prietenul Său.
 

    ***
Concluzii:
1. Adam şi Eva confruntaţi cu păcatul lor, s-au ascuns de Dumnezeu.
2. Petru confruntat cu păcatele lui, Îl roagă pe Mântuitorul să plece.
3. Petru, la sfârşitul uceniciei, prieten cu Domnul Isus, se leapădă de Mesia, dar… se ascunde? Fuge de Hristosul înviat? Se îngrozeşte el de realitatea învierii şi de posibilitatea de  a da ochii cu Isus? Oh, nu! Petru aleargă la Dumnezeul iubirii, se aruncă în mare şi cade la picioarele Mântuitorului.
De trei ori s-a lepădat, de trei ori îşi confirmă acum iubirea; el a păcătuit cel mai îngrozitor şi totuşi aleargă acum la Dumnezeu. De ce?
„Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu” Ioan 17:3. Privind la Cruce, Petru a cunoscut mai bine pe Dumnezeul adevărat, de aceea a alergat la El.
 

• Petru a crezut în înţelepciunea lui Dumnezeu, Eva nu – şi a căzut în ispită.
• Petru a iubit pe Mântuitorul mai mult decât orice dar al lui Dumnezeu, Adam a iubit-o mai mult pe Eva - şi a căzut în ispită.
• Petru a crezut că la Domnul Isus există putere de a înfrânge firea sa păcătoasă şi a alergat la El.
 

În Alexandria Egiptului, sec.IV, trăia un creştin numit Nifon, a cărui rugăciune zilnică era  „Doamne, nimeni să nu spună că Nifon este sfânt!”. El gustase în tinereţe din plăcerile păcatului iar acum, când îşi dedicase viaţa lui Isus, multe erau ispitele care-l asaltau; 14 ani s-a luptat cu o anume ispită, iar în primii 4 ani cel rău îi şoptea: „Dumnezeu nu există, încetează să te rogi”. El răspundea: „Chiar dacă aş cădea în nelegiuirea de a ucide pe cineva sau orice alt rău aş face, de la picioarele Domnului meu Isus Hristos nu mă depărtez!!”

 Ucenicii Domnului Isus pot păcătui, pot cădea în ispită, dar ei trebuie să urmeze îndemnul psalmistului:
„Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui,
Căutaţi necurmat Faţa Lui!”  Psalm 105:4
 

 Şi astăzi avem de răspuns la întrebarea: „Cine ziceţi voi că sunt Eu?” pentru voi… şi singurul răspuns valabil este :
„Doamne, Tu eşti Acela de care nimeni nu mă poate despărţi.
Eu sunt în inima Ta, Tu eşti în inima mea: alerg la Tine!”
                                                                         Amin
 

  


 


Referinţă Bibliografică:
Alergati la Domnul! / Rodica Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 48, Anul I, 17 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Rodica Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Stoica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!