Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comunicate > Mobil |   


Autor: Tudor Urlea         Publicat în: Ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

ALEGERILE TREC, ALESII SI OBICEIURILE RAMAN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ALEGERILE TREC, OBICEIURILE ŞI ALEŞII RĂMÂN  
 
Alegerile locale de anul acesta, pe care le-am urmărit mai mult din curiozitate, mi-au reamintit căîn urmăcu 16 ani eram unul din candidaţii la postul de primar al municipiului Constanţa. Am avut naivitatea săcred căse poate şi călupta politicăînseamnăşi săînvingăcel mai bun. Din păcate lucrurile n-au stat chiar aşa şi constat cănici nu s-au schimbat, chiar dacăan de an cei care voteazăîncep şi ei săaibămai multăexperienţă. M-am întrebat de mai multe ori ce n-a mers atunci, ce n-a funcţionat cum trebuie şi de ce m-am lăsat antrenat în aceastăaventură. Cum doar timpul le rezolvăpe toate ,şi te ajutăsăpriveşti mai detaşat toate întâmplările, cred căazi pot da un răspuns mai aproapiat de realitate.  
Spre sfârşitul anului 1995 am înfiinţat Uniunea Judeţeanăa Sindicatelor Democratice Constanţa(UJSD), reunind în aceastăentitate o bunăparte a sindicatelor ce se regăseau prin federaţii, la nivel naţional, în Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR). Cum la nivel naţional se semnase un protocol de colaborare între CSDR şi Convenţia Democraticădin România (CDR) am urmat aceeaşi cale şi la nivel judeţean, mai ales cămai toatălumea se cam săturase de ceea ce însemna PDSR şi reprezentanţii acestui partid în teritoriu ( Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitraşcu şi alţii asemenea lor). I-am cunoscut astfel, pe cei care reprezentau la nivel judeţean partidele şi formaţiunile civice ce formau CDR, dar şi o bunăparte a celor care, din modestie şi bunăcredinţă, fac munca de rutinăîntr-o formaţiune politicăfărăsăcearănimic special şi care chiar cred în cauza pentru care luptă. Îmi amintesc cu plăcere de deplasările făcute în teritoriu cu domnul doctor Panăşi domnul senator Sabin Ivan precum şi de discuţiile pe care le-am avut cu ei şi cu oamenii din judeţpe care i-am întâlnit. Evident căam participat şila acţiuni organizate de către conducerea CDR Constanţa, dar parcăacestea nu aveau simplitatea şi farmecul celor în care îi însoţeam pe cei doi bătrânei. Dupăuna din aceste acţiuni , domnul Ivan mi-a cerut să-l însoţesc în drumul spre casăşi a facut-o special pentru a putea vorbii cu mine. Fărăprea multe vorbe m-a întrebat dacăn-aşvrea săcandidez pentru CDR Constanţa la postul de primar al oraşului. Simplăîntrebare, greu răspuns! Nu l-am refuzat, dar i-am cerut un timp in care sămăgândesc bine, mai ales căeram lider de sindicat şi la învăţământ şi la uniunea teritorialăa confederaţiei. Apoi într-o discuţie cu domnul Mircea Iustian, unul din liderii PNL Constanta, am primit aceeaşi întrebare. Am dat acelaşi răspuns ,numai căde astădatăam început săiau lucrurile în serios şi sămăgândesc cu adevărat la posibila mea candidatură. Ştiam căin cadrul CDR lucrurile erau controlate de cei din PNT-CD, aşa că, de aceastădată, eu am fost cel care i-a cerut o întrevedere privatădomnului Jianu Nicolae, liderul ţărăniştilor din Constanţa. M-a invitat săne plimbăm cu maşina prin oraşşi i-am povestit ce-mi propun reprezentanţii PNL, arătându-i căsunt conştient de mai multe lucruri:  
-de faptul căreprezint o parte a mişcării sindicale din judeţşi o astfel de hotărâre trebuie luatăşi cu acordul sindicatelor implicate;  
- de faptul ca propunerea iniţialăvine de la liberali ,al căror susţinător am fost încădin 1990, şi deci ar trebui să-i reprezint pe ei în cadrul convenţiei;  
- şi de faptul cădecizia nu se poate lua fărăacordul şi susţinerea celor din PNT-CD, dar înteleg căreprezentând CDR Constanţa în alegeri îi reprezint pe toţi cei care compun aceastăalianţă, iar mai târziu ,dacăvoi fi ales, săreprezint întreaga comunitate.  
A primit cu interes aceste lucruri spunându-mi căva discuta problema în cadrul conducerii loacle a PNT-CD, căi se pare cea mai bunăvariantăşi căam tot sprijinul său, făcând chiar o paralelăcu ceea ce se intâmpla la nivelul capitalei: un sindicalist intrăîn competiţie la nivelul capitalei din partea PNT-CD, iar la nivelul Constanţei va intra în competiţie din partea PNL. M-a asigurat căîmi va spune la timp dacăse schimbăceva, însănu vede ce s-ar putea întâmpla ca sănu se petreacăastfel lucrurile. Apoi am discutat posibila mea candidaturăîn cadrul şedinţelor de sindicat care au urmat şi am obţinut acordul forurilor de conducere sindicalăşi de la învătământ şi de la uniunea judeţeană. Puteam acum sădau un răspuns domnului senator Ivan, domnului doctor Iustian şi conducerii PNL Constanţa. În şedinţa PNL Constanţa în care s-a stabilit candidatul acestei formaţiuni am avut un scor zdrobitor :17-1. Contracandidatul meu a fost unul din consilierii municipali în funcţie ce reprezenta PNL-ul, dar acest lucru nu l-a împiedicat pe domnul Puiu Haşoti, preşedintele PNL Constanţa, săcearăsecretarei de şedinţăsămodifice scorul şi săscrie 10-8. Întrebat de unul din colaboratorii săi de ce a făcut asta, a motivat ca nu schimbăcu nimic datele problemei, dar i se pare cam ruşinos ca un consilier in funcţie sa fie „desfiinţat” de un sindicalist (mai târziu s-a putut vedea căaltele erau gândurile domnului Haşoti). În seara desemnării mele ca reprezentant al PNL Constanţa, pentru a candida la primăria municipiului,s-a hotărât sănu se comunice nimic presei. Nici n-am ajuns săpovestesc familiei ce s-a întâmplat la şedinţa PNL cătelefeonul a sunat. Era bunul meu prieten, Ion Tiţa-Călin, care m-a felicitat şi mi-a cerut să-i confirm vestea. Nici n-am confirmat şi nici n-am infirmat, dar i-am dat de inţeles cănu-i pot spune nimic. Evident căa doua zi in presăa apărut ştirea şi este evident căcineva a transmis-o ziariştilor ( poate a vrut săcompromitătotul sau poate a vrut săprevinăceea ce a urmat).  
Când un lucru începe bine ai speranţa căpoate continua aşa, dar când un lucru începe prost ai toate şansele săcontinue tot aşa ! Mi-a trebuit ceva vreme săînţeleg acest adevăr simplu pe care atunci l-am neglijat. Aşa am ajuns la şedinta CDR Constanţa în care s-a decis cine săfie candidatul acestei formaţiuni şi-n care reprezentanţii ţărăniştilor ( mereu aceleaşi douăpersonaje) având şi sprijinul formaţiunilor civice(!) au decis. Toate argumentele invocate de preşedintele ţărăniştrilor, atunci când măasigura căreprezint cea mai bunăsoluţie pentru Constanţa, au fost uitate şi n-a contat decât dorinţa de neânţeles în a impune propriul candidat ( care aşa cum avea sădeclare mai apoi in campania electoralăavea experienţăde conducere:„ condusese” abonaţii telefonici de la Romtelecom). Iatădeci cum democraţia se opreşte la poarta partidelor politice. Nu ştiam atunci, şi nici n-aşfi vrut săaflu vreodată, dar într-un partid altele sunt regulile. Democraţia este un lucru de care ne amintim doar atunci când vrem săvorbim în faţa alegătorilor şi dacăne mai dau şi votul, e vina lor, nu a noastră!  
Deşi n-a schimbat cu nimic lucrurile ,trebuie spus căulterior am avut o discuţie cu domnul Nicolae, care a recunoscut căa făcut o greşalăşi căreprezentatul lor nu are aceleaşi şanse cu cele pe care le-aşfi avut eu. A sunat chiar la Bucuresti şi a vorbit cu Dudu Ionescu spunându-i cărealitatea asta e: reprezentantul PNL este cu mult mai bun decât cel al PNT-CD şi vor pierde probabil primăria Constanţa (ceea ce s-a şi întâmplat). Mi-a cerut săaştept, căva soluţiona problema. N-a facut-o şi cred cănici n-a încercat, dar a început sămăocoleascăşi să-mi ascundăîntâlnirile importante la care ar fi trebuit săparticip, conform protocolului semnat la nivel naţional şi local. Am aflat de la radio căcel care candideazăla preşedinţia României din partea CDR urmeazăsăfacăo vizităla Constanţa. Aşa s-au trezit cu mine fărăsăse aştepte, l-am însoţit şi ajutat pe domnul Emil Constantinescu în deplasarea pe care a făcut-o în judeţ, iar seara deşi era târziu, dar nu avea cine, l-am dus cu maşina la Bucureşti. Pe drum i-am explicat ce s-a întâmplat la Constanţa, mi-a zis căva analiza situaţia în cadrul conducerii CDR, dar „ a uitat „săspunăcăpânăla sosirea mea „il binecuvantase în faţa presei” pe reprezentantul ţărăniştilor. Binenţeles cănici el n-a mai răspuns la telefoanele, nu numai ale mele ,dar şi ale unora din reprezentanţii PNL Constanţa. Aceastăatitudine de suficienţa şi nepăsare avea săne coste pe toţi în urmtorii patru ani!  
Intrasem în horăşi trebuia săjoc. Colegii din sindicat mi-au sugerat săcontinui şi sămerg în alegeri candidat independent. O parte din conducerea PNL Constanţa dar şi unii reprezentanţi ai ţărăniştilor mi-au cerut acelaşi lucru. Iată-mădeci candidat independent (probabil singurul la acea dată) la primaria municipiului Constanţa. Nu-i puţin lucru. Cu ce bani, cu ce resurse umane şi matertiale ? Paradoxal, dar se poate ,şi-mi aduc aminte ca am facut o campanie electoralăreuşită. Cu bani puţini şi multăimaginaţie ,dar şi sprijin din partea unor prieteni şi a unei bune parţi a presei. Afişele electorale le-am primit gratuit de la un prieten din Bucureşti, care tipărea pentru candidaţii CDR, şi care mi-a zis cănu-l costămare lucru dacăimi face şi mie afişe din 1-2% cosiderate pierderi la orice tiopografie. Coletele le primeam la 3-4 zile prin mecanicul acceleratului care ajungea seara la Constanţa. Zi de zi apoi, in fiecare dimineaţă pela ora 3, porneam prin oraşpentru a pune afişele, pe care le-am lipit cu un amestec de aracet, apăşi făină(secret aflat de la amicul tipograf). Ieftin şi eficient, mai ales cănu s-a aruncat nimic la canal. Cei din presămi-au facut o bunăprezentare şi, cu mici excepţii, chiar m-au promovat mai mult decat îi obliga legea.  
Apoi,intr-una din zile, am fost sunat de mama unei colege de clasăcu fica-mea care m-a invitat săne întâlnim pentru a discuta ceva. M-a luat de acasăcu maşina şi m-a dus la restaurantul Perla din Mamaia săstăm de vorbă. Acolo, la o masăalăturatăera preşedintele PNL-AT Constanţa ,domnul Petrache Trandafir şi care de fapt vroia sămăintâlnească. Ne-a invitat la masa lui şi fărăprea multe formalitaţi mi-a propus săfiu candidatul formaţiunii pe care o conduce. L-am refuzat categoric explicandu-i căam luat deja decizia săcandidez independent şi ca-l rog sănu se supere, dar ne luând singur aceastădecizie n-am cum săo modific. A parut căintelege, dar a doua zi în ziarul Telegraf s-a dat ştirea căaşfi cerut sa fiu candidatul lor insăei, moraliştii, n-au acceptat aşa ceva. L-am cautat pe domnul Constantin Cumpănăşi l-am rugat să-şi întrebe colaboratoarea, pe cea care a semnat articolul, de unde a scornit o asemenea poveste. Se pare ca ştia ceva, întrucat mi-a spus căştie ca nu-i adevărat ce s-a scris, dar n-are ce face fiindca aşa-i în politică(!). Seara am intrat peste domnul Trandafir, avea şedinţăde partid la sediu, fărăca secretara sămăpoatăoprii şi l-am luat la întrebări. De faţa era şi doamna Ada Tatu, cea care-mi solicitase întrevederea şi care a fost martorăla toatădiscuţia. Au recunoscut căam dreptate, dar ei nu pot sădea o desmintire pentru căs-ar compromite in faţa electoratului (!).  
Pe masurăce se apropia ziua alegerilor am constatat căşi alte formaţiuni politice, cele mici, sunt interesate săcolaborăm şi chiar m-au şi ajutat. Mai mult, cei de la PDAR mi-au propus sămăsustinăla funcţia de vice-primar, convinşi fiind căvoi fi ales consilier local. M-au asigurat cănu sunt singurii care măvor susţine si că„cei mici” isi doresc săimpunăunul din cei doi viitori vice-primari. Totul depindea acum dacăvoi fi sau nu ales consilier. În seara în care se numărau voturile la Biroul Electoral Municipal(BEM), am fost sunat de unul din reprezentanţii unei formaţiuni politice care m-a invitat săvin la primarie. Am ajuns undeva in jurul orei 22 , iar amicul meu foarte bucuros mi-a comunicat: felictări domnul Urlea, ai fost ales consilier! Apoi la interval de15-20 de minute mai verifica şi reconfirma informaţia. Pe la 23,45 m-am decis săplec acasăşi în timp ce coboram scările m-am ciocnit de echipa PDSR Constanţa, care urca foarte agitatăşi se grăbea spre BEM. Aveam săaflu 30 de minute mai tarziu de ce se grăbeau. Contestaţii se puteau face şi „rezolva” panăla ora 24. Au venit şi au cerut săli se valideze atatea voturi anulate pânăm-au depăşit cu câteva pe mine ( aveam câteva zeci de voturi mai mult ca ultimul lor clasat). Cum era trecut deja de ora 24, legal nu mai puteam face nimic, şi nici n-am facut.  
Povestindu-i , la o bere, unui prieten cum au stat lucrurile îl vad cum se înfurie şi începe săînjure. Calmează-te Ioane, cănu schimbi cu nimic lucrurie, îi zic eu . BăTudore, ce tâmpit am fost, î-mi răspunde el. N-am apucat să-ţi spun, dar eu am „băgat” voturi pentru tine la secţia de votare unde am participat. Faceam parte din comisie şi pe la final cei de la rromi mi-au zis căei vor sa punăvoturi pentru candidatul lor. Le-am spus căsunt de acord dacăşi eu pun cateva zeci pentru tine. Şi ce-ai făcut Ioane, îl întreb eu, căerau douătipuri de buletine. Păi de asta imi dau palme,spune el. Căţi-am pus voturi pentru primar, nu pentru consilier. Nu mi-am dat seama. Ioane, îi zic eu, sănu mai spui la nimeni povestea asta. Poţi săfaci puşcărie dacăse aflăşi mai şi râde lumea de tine căn-ai ştiut ce voturi m-ar fi ajutat.  
Mai spre toamnă, în acelaşi an, călătorind cu trenul spre Bucureşti l-am întâlnit pe domul senator Dumitraşcu. De cum m-a văzut m-a felicitat pentru victoria lui Victor Ciorbea la primaria capitalei. Domnule, mi-a zis el, a fost cu adrvarat mai bun. Tot în tren, dar peste un an şi de astădatăde la Bucureşti spre Constanţa, ma întalnesc cu acelaşi domn senator Dumitraşcu. Prin amabilitatea domnişoarei de la ghişeu aveam biliet în compartimentul rezervat parlamentarilor. L-am simţit căe nerăbdător şi vrea săvorbim, ne-am salutat şi m-a întrebat: Ei, ce fac domnule profesor CDR-iştii dumneavoastră? Ce săfacă, ii răspund eu, continuăopera de distrugere a ţării începutăde PDSR-iştii dumneavoastră, domnule senator. Hai sămergem la vagonul restaurant, îi spune el celui care-l însoţea, căvăd cănu pot discuta cu domnul profesor.  
Iată cum alegerile locale de anul acesta m-au făcut sărevăd acele lucruri si întâmplări şi săconstat încăodatăcă, deşi alegerile trec, obiceiurile şi aleşii rămân!  
Referinţă Bibliografică:
ALEGERILE TREC, ALESII SI OBICEIURILE RAMAN / Tudor Urlea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 535, Anul II, 18 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Tudor Urlea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Tudor Urlea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!