Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Ăla micu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Îmi amintesc că din copilărie, întodeauna m-am simţit mai bine sâmbăta faţă de duminică, în ajun decât în ziua de sărbătoare care urmează.  
  
Poate datorită ideii preconcepute care îmi spunea că am în faţă o zi şi jumătate liberă şi muşcam cu mai multă voluptate din prima felie a sfârşitului de săptămână.  
  
Termenul de week-end era considerat împerialist şi legat cu fundă roşie la stâlpul infamiei.  
  
Şi mă bucuram de acest privilegiu efemer, de a-i tăia imaginara şi invizibila lui panglică, cu o poftă nebună.  
  
La liceu de exemplu, ştiam că mereu după jumătatea de zi liberă, urma una întreagă liberă de care, paradoxal, mă bucuram mai puţin.  
  
Pentru că de luni trebuia să o luăm iar de la cap cu progaramul fix până la obsesie: cursuri, meditaţii în sala mare, ore de sport şi toată alergătura impusă, la care parcă simţeai o irepresibilă dorinţă de a i te opune, deşi n-ai fi putut să explici şi de ce. 
  
Poate era numai senzaţia de relaxare dintr-o nedorită chingă pe subconştient sau insuficient acceptată de eul meu interior. 
  
Eram vreo sută şaptezeci de elevi interni găzduiţi în două dormitoare gen stadion, eu mă aflam în ultimul, chiar la capăt de tot unde, alt paradox, se afla comutatorul. Cine ştie ce modificări fuseseră aduse încăperilor sau poate că un instalator beat îl montase unde nu trebuie.  
  
Aşa că dimineaţa când venea moş Gheorghe, paznicul de noapte, după ce striga răguşit “Deştepatea!” şi bătea cu un retevei într-un cap de pat, urma invariabil apelul: “Untarule, aprinde lumina!” 
  
În timpul facultăţii am locuit tot la internat dar îi spuneam cămin. Beneficiam de un grad substanţial mai ridicat de confort, câte cinci sau şase într-o cameră dar aveam parte de aceleaşi triste şi aproape searbăde sâmbete şi duminici.  
  
Eventul îl constituia câte un film la matineu iar când ne lipseau banii, mergeam la sala de pe strada Amzei unde înghiţeam câte o conferinţă despre te miri ce, după care ştiam că urma un film, pe care-l vedeam gratuit. 
  
Prin contrast însă, ziua de 1 ianuarie îmi părea mai reconfortantă şi oarecum premonitoare pentru anul care începea, decât ajunul.  
  
Avea, are în ea ceva delicat şi inefabil pe care nici acum nu mi-l pot explica în termeni rezonabili. Nu mă apucam de nici o treabă, îmi plăcea să meditez nu la anul care trecuse, ci la cel care abia se instalase clamându-şi identitatea şi încercând să ghicesc sub ce falduri ale soartei se va desfăşura, sub ce auguri avea să (mi) se prezinte.  
  
Totdeauna ne place să credem că nouă în mod special ni se cuvine mai mult decât altora, o mai substanţială cotă parte din cornul abundenţei cu care fortuna încerca să ne cucerească. 
  
La serviciu, aşteptam sâmbetele şi duminicile ca pe un respiro revigorant, ca pe o oază binecuvântată de Dumnezeu în care sâmbăta juca rolul de vioara întâi. 
  
Anii au trecut dar reflexul Pavlov odată implantat, a prins rădăcini devenind fără voia mea o componentă a ticurilor mele comportamentale. 
  
Săptămânile treceau atât de repede, că nici nu-ţi dădeai seama. Uneori după orele de program mai urmau şi ore suplimenatre impuse de cine ştie ce urgenţă neprevăzută sau vreo informare pentru ministru cu care trebuia şi el să se prezinte mai sus.  
  
Sau uneori chiar în timpul programului, aveam câte o mobilizare la muncă patriotică sau la vreo ieşire: şeful cel mare primea câte o vizită a unui omolog din străinătate şi salariaţii din intreprinderi erau scoşi pe capete de către comitetul de partid, să umplem locurile libere pe traseul de la aeroport până în centru.  
  
Cu această ocazie primeam steguleţe de hârtie colorată pe care să le agităm, bucurându-ne astfel că ni s-a oferit prilejul să participăm la acţiune.  
  
Nu ni se spunea nimic mai mult şi nici noi nu simţeam nevoia să punem întrebări. 
  
Veneau şi mame cu copii pe care îi luaseră de pe la grădiniţe, şi dacă se întâmpla ca o fetiţă să ceară afară pentru pipi, mama o ducea puţin mai departe în spatele manifestanţilor, oferindu-i protecţia decenţei iar dacă tocmai atunci se întâmpla să treacă convoiul oficial, îşi aducea şi ea contribuţia la bucuria de a-l saluta pe tovarăşu' agitând steguleţul colorat de hârtie primit de la comitetul de partid şi-şi vedea mai departe de ale ei. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ăla micu , aprinde lumina! / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 731, Anul II, 31 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!