Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Cugetare > Mobil |   



Al Florin ŢENE - ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

ACUZ

În aula zilei a ruginit statuia amară,
Sub metalul oxidat aud un glas ursuz-
El speră de veacuri să apară
Un soare pentru ţară şi strigă: ACUZ!

Ne-au trădat prietenii, ne-au vândut vecinii,
Noi ne-am dus spre un prezent obtuz
Şi o mască de minciună am pus luminii
Când dinspre statui aud: ACUZ!

Suntem copii bătrâni şi fără vreme,
Ne e prezentul un trecut avuz,
Doar cel înveşnicit nu se mai teme
Arătând spre noi: ACUZ!

De ne sângerează amurgul în cuvânt
Şi dintr-un viitor incert facem abuz
E c-am stat ca frunza-n vânt
De strigă seva înspre prezent: ACUZ!

De veacuri ochii strămoşilor aşează
Speranţe de mai bine-n cucuruz...
În culorile toamnei aşteaptă să vadă
Duminicile ţării strigând: ACUZ!


ADEVĂRUL DIN ACROSTIH

Această pagină de timp o scriu cu maci
Elimin minciuna cu un verb curajos,
Lumea se ascunde în păduri fără copaci,
E vremea să iau poteca în spate şi să pornesc pe jos
S-au să mă refugiez în fraze fără cuvinte,
Atunci când tai unghiile substantivului picior,
Ostile rime îmi vin mereu în minte
Durere întoarsă pe dos în mănuşa pierdută-n pridvor,
 

Negaţie ce nu neagă nimic pe lume,
Acceptare botezată astăzi fără nume.

E vremea să privim oglinda oglindită-n alta
După ce ieşim din cuvinte minicinoase,

Atunci toţi zeii se întorc din Malta,
Tăcerea trece în imne şi-n clipe păguboase,
Iubiri ne ştiute cum nu ne cunoaştem viitorul,
 

Totul s-a măcinat până la vene, până la oase,
Inodore şi incolore precum dorul,
Cuvânt strecurat în inimile rămase.

Acum putem să ne citim viaţa pe dos,
Raport între trăire şi sfârşitul poeziei,
O lume ne aşteaptă într-un spaţiu lăptos,
Fumurie precum toamna arămind aracii viei,

Atunci când fur un vis de pe buzele femeii
Tăcută cu poala plină cu struguri dulci.
E vremea fluturilor hălăduind prin lunci
Mai rodnică în sfârşit când se nasc şi prunci.


AL DOISPREZECELEA CEAS

Vremea urcă în imponderabil,
Păsările sub zborul cărora moleculele de aer mor
Poartă tăcerea între particule,
Doar mişcarea browniană în dezordinea ei
Ordonează apa de ploaie
Din paharul de pe masă.

Cântecul mierliţei pune miere în levitaţia
Fulgului de păpădie
Dus mai departe în interiorul zilei
Cum orele sunt plimbate de indicatoarele ceasului
Pe cadranul numerotat de cineva
Ce n-a ştiut să numere
Decât până la al doisprezecelea ceas.


AMENDAMENT LA DURERE

Eu am ceva-mpotriva durerii:
Durata ei e-un popor atât de mic!
ea vine uneori împotriva vrerii
cum bucuria vine din nimic.

Mai multe-odată, duce nu le poţi,
Prea concentrate-nu le-am rezista;
Totalul lor e-o sumă rătăcită pe la porţi
legată de-o mârţoagă fără şa.

Când vin în preajmă, tace poezia
şi muza nu mai vine pe aleia.
Mai dă-ne , Doamne, bucuria
când ne contemplăm iarăşi femeia.


ABATERE DE LA FIRESC

Un verb ce-a încăput într-un Cuvânt
Se roagă în silabe la mormântul unui sfânt


Şi o rimă rebelă ieşită din lege
Se-aşează rubin pe coroana unui rege;

Iese icoana din cerul unei rostiri-
Fraza încheie clipa din sfinţiri.

Poetul-verbul unei abateri de la firesc
Poartă sub aripi visul îngeresc,

El este şi ploaie, secetă şi duh,
Pasăre măiastră rătăcind prin văzduh.


AŞTEPTARE

Ograda cu nuc sub ceaţă plutind,
Mic voievodat la marginea râului,
Primăvara în roua căzută din frunze,
Case din lemn îşi spală ferestrele,
Nestatornice ochiuri în nopţile de veghe.
Când trifoiul decide vara,
Când pentru răcirea fontelor solare
De la brâul zilei
Mama aduce apă de la fântână
În cumpenele doniţelor de fag,
Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei,
Lăsaţi-vă-n aripile primului vânt
Care merge spre casa
Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele,
Găteşte sub cumpăna zilei
Pentru întoarcerea mea abia licărind,
Un dor al ei.

II
Şi seminţele trec în neştire peste artătură
Şi-n neştire brazdele rămân grele,
Iar pâinea a crescut peste mejdină,
Mirosind a ploaie măruntă.
Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui,
Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină.
Aşteptând, trec nodurile nopţii peste zări
Şi cocoşii îşi pregătesc cântecele melancolicelor deşteptări.

III
Tata despică inima nucului,
Tata despică inima mielului
Şi focul umple ograda de umbre,
Focul mielului se varsă-n pământ.
Tata se aşează în capul mesei cu toată livada,
Împărţindu-ne din feliile inimii
Şi sângele mielului ne curge pe barbă-n jos,
Şi sevele nucului se preling în brazdă,
Răcorindu-ne explozia verii din piepturi.
În micul voievodat de la marginea râului
Seninul are la rădăcină fântâna,
Frunzele legănându-se mă cheamă
Şi respiră adânc între cer şi cumpăna ei.
Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei
Din podul casei, răsfoind mirosul de nuci
Şi caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor,
Timpul rămâne pe lucrurile din podul casei
Copil
Ca mine în rugăciunile mamei.

IV
Coloane de dealuri cu ferestre,
Satul ca o licărire suie,
Norii în pâlcuri aleargă din casă în casă
Sub soare via îşi fierbe mustul
Şi apele macină în turbine lumina,
Mama tot mai aduce răcoarea fântânii,
Sora mea tot coase batiste şi faţă de masă,
Tata ciopleşte carul
Pentru întoarcerea mea acasă.
Al doisprezecelea ceas
Vremea urcă în imponderabil,
Păsările sub zborul cărora moleculele de aer mor
Poartă tăcerea între particule,
Doar mişcarea browniană în dezordinea ei
Ordonează apa de ploaie


CIOBANUL DE PE PAJIŞTEA LUNII

Iarba crescuse pe pielea lui,
devenise o pajişte pe care o păştea oile,
avea plăcerea de a bea
lapte din ţâţa prunei
până se îmbăta oile.

Cerul începuse să ameţească ţinându-se de-o stea
iar ea
sculându-l din somn s-a speriat
de ploaia florilor de tei
mirosind a lapte de prună
vărsat peste întregul sat
pe când câinele cerului umbla în coadă
cu-n covrig de lună.

Ciobanul obosit de atâta somn s-a trezit
pentru o clipă,
apoi a adormit din nou
să-i crească iarba mănoasă pe piele,
de atâta risipă
de timp, rămăsese ne păscut un bou ...


CONTEMPORAN CU DUMNEZEU

Mirosea dimineaţa însorită a mir,
Tăcerile alunecau pe nesimţite-n mers,
Nu ştiam că alături poetul Radu Gyr
Îşi înveşnicea suferinţa-n vers.

Cânta amiaza tristeţea-n flori
Uitase să-nbobocească şi mălinul,
Iar cerul desena o cruce din cocori
Ridicând la rang de virtute chinul.

Amurgul jelea cu nuanţe închise
Şi câmpul trimitea culorile la culcare
Pe când clipele albe cădeau ucise
De nu se-ntorceau din nou în soare.

Şi azi noaptea mă-nveleşte cu frig,
Mă tem de visul care iată vine
În miezul întunericului, cu speranţă strig:
Doamne, îţi mulţumesc, sunt contemporan cu tine!


CITINDU-L PE ESENIN PRINTR-O PICĂTURĂ DE PLOAIE

ploile îţi albesc ochii miraţi
când eu te văd printr-o picătură de ploaie
lentilă prin care-ţi citesc
sufletul ce mă încolţeşte ca un imperiu
de gâfâie Moskova prin clopote
cu dangăte prelungi ca un imperiu de viaţă
lungă cât o bătaie de pleoapă,

de aici înainte
băile de lumină ne transformă în mesteceni
şi ne aşează în tabloul de deasupra
patului
pe care îl vedem numai atrunci
cînd degetele ploii trezesc ţarii
răciţi de curentul ce vine pe sub uşă
dinspre Europa.


ÎNĂLŢAREA ÎN VITRALII

O mare de orgii în ochii albaştri
Şi tu ieşită goală din ceaţă,
Cerul susţinut de câţiva pilaştri
Îţi face pe plaje o primire măreaţă.

Mă apropii de tine să te cuprind,
Dar rămân în braţe cu visul altor zile,
Sub fontele amiezii care mă încind
Himere se aşează pe pântece fertile.

Batem la Biserica zilei şi nimeni nu descuie,
Marea aduce nelinişte şi-n prag coralii,
Însă briza pe-o scară de vise ne suie
Sfinţi aşezându-ne în vitralii.


OGLINDA DIN SECOLUL TRECUT

În ferestrele noastre bate de zece secunde secolul XXI
calculatoarele se învârtesc derutate
viruşi le mănâncă memoria
pe dinăuntru,
o secundă- două la câţiva ani de viaţă
e nimicul
dintre două galaxi
şi pentru memoria noastră rămasă în ceaţă
dar micronii dintre planete?
Aceştia , spre dimineaţă ne-au aruncat
în braţele îndoielilor
din marele nostrum sat,
era o alunecare spre stânga
undeva pe planetă
ce mergea pe Calea Lactee
aiurea pe bicicletă.
Luna spunea poveşti printer crengi
încremenite
de gheaţă
ca un scut
istoria ca vitraliile din catedrale
pe fereastra dinspre secolul trecut.

II
Tragi penmele din aripile păsării,
îmi arăţi un zbor de aburi nedefinit
ridicându-se din aripile ei,
sângele ne curge printer degete,
precum jertfele pe mâini de zei,
aripi risipite pe cărările ce duc spre cer,
planează infinite ferestre
sub urechile jeluirilor,
ne trebuie o planetă a noastră
curată
căreia să-i punem aripi,
să uităm să mai tragem cu praştia
în păsările ce alunecă dinspre fereastra Ta.
Nu vreau ca nisipul să migreze
într-o clipă târzie
spre un alt mileniu
spre o altă veşnicie.

III
Loveşte dunga cerului secolul XXI
păsări zboară de-a lungul râului
asemeni Terrei
în toamnă

Loveşte dunga Pământului secolul XXI
şi strig din cutia mea de chibrituri
cu balcon spre sărbători
Opriţi zborul aripii negre ce murdăreşte
întinsurile levitaţiilor albe de cocori
dintre mine şi Tine,
de unde vin potoape de gânduri
în zori
peste lumea mea de oglindă pătată cu chipul meu
uitată în secolul trecut
în buzunarul unui ateu.

Plângi natură şi te-a auzit luna
-ureche cu care asculţi
cum bate inima pământului noaptea
aştept să-mi spui
nu-ţi fie teamă tot ce e al tău
se va întoarce cândva ...

-------------------------------------------
Al Florin ŢENE
Cluj-Napoca
5 februarie 2014
 

Referinţă Bibliografică:
Al Florin ŢENE - ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1132, Anul IV, 05 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!