Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Sfinţii şi Securiştii” lui Teodor Tanco nu sunt greco-catolici. O ipoteză inedită despre colaboraţionismul lui Valeriu Anania  
 
________________________________________  
Articol de Dr.Ionuţ Ţene  
Am citit cu precauţia maturităţii recenta carte a octogenarului Teodor Tanco, de altfel un excelent istoriograf local, deoarece ştiu că este un activist greco-catolic, care şi în opera sa nu şi-l poate disimula. „Sfinţi şi securişti” scrisă de Teodor Tanco şi publicată la Editura „Ecou Transilvan” se vrea o carte autobiografică, în centrul acesteia fiind încercarea nereuşită a Securităţii comuniste de a îl racola în 1959, deoarece a refuzat colaborarea. Cartea este construită în jurul acesui refuz spasmodic de a deveni informator al Securităţii, cu consecinţe dramatice apoi pentru întreaga viaţă şi carieră a autorului. Refuzul semnării angajamentului, care îl percepe ca o negaţie a încheierii pactului cu Diavolul, în sens religios, s-a dovedit un act distrugător al vieţii sale literare şi încheierea carierei universitare. Rectorul Ion Vlad îi semnează lui Tanco şi Doinei Cornea desfacerea contractului de muncă de la UBB. În replică, Teodor Tanco priveşte cu invidie şi ură pe cei care au semnat pactul cu Securitatea comunistă şi au avut succes atât în viaţa culturală cât şi în cea socială, dar mai ales în ierarhia religioasă a BOR, atât înainte de 1989 şi mai ales după 1990. În viziunea lui Teodor Tanco ierarhiile literare şi sociale în România se fac de o confrerie, aproape secretă, a foştilor turnători ai Securităţii, care se promovează şi protejează indiferent de regim. Teodor Tanco consideră lista „privighetorilor literaturii” clujene, apărută într-o publicaţie locală, o mărturie întunecată premptorie, care nu moare ci se perpetuează în complicităţi maligne. În general, foştii turnători clujeni se autopromovează în funcţii şi ierarhii pecuniare şi mai ales obţin premii ale U.S., tocmai ca o fidelizare a faptului că au semnat pactul cu Diavolul securist. Teodor Tanco se simte o victimă Securităţii de ieri şi azi, tocmai că a refuzat colaborarea. Dacă semna, el ar fi devenit o personalitate recunoscută, apreciată şi premiată în ierarhia culturală a ţării, deoarece sistemul securist încă funcţionează dincolo de regimuri. Un coleg de generaţie, scriitorul Valeriu Anania, faptul că a acceptat reeducarea de la Aiud de după 1958 şi a fost protejat de colonelul Gh. Crăciun, a fost promovat în ierarhia BOR după eliberarea din 1964 şi trimis ca agent DIE, circa 10 ani, în SUA, ca să-l compromită pe episcopul legionar Trifa. Atacurile lui Tanco la adresa lui Valeriu Anania au un aer confesional de novice unit, dar asta nu înseamnă că autorul nu intuieşte colaborări securistice ale viitorului ierarh Bartolomeu cu Securitatea comunistă. Însăşi Înaltul prelat recunoaşte în „Memorii” presiuni morale ale securiştilor şi capcane tenebroase din case conspirative, în care a căzut ca urmare a colajului de păianjen impus de agenţii puterii. Colaboraţionismul indus al lui Valeriu Anania cu regimul comunist este deja cunoscut, dar Tanco nu se mulţumeşte cu deconspirarea acestui lucru în carte, ci aduce o ipoteză şocantă: Valeriu Anania a început colaborarea cu serviciile secrete, nu cu Securitatea comunistă, ci cu Siguranţa statului lui Ion Antonescu, în 1942, când a fost arestat pentru deţinerea de pistoale în podul Mănăstirii Cernica, unde era călugăr, şi pentru deţinerea de literatură legionară. Anania a făcut parte în anii 30 din Frăţia de cruce „Mănunchiul de prieteni” şi l-a cunoscut personal la Drăgăşani pe Corneliu Zelea Codreanu în timp ce construia biserica din localitate. În plin război, pentru un astfel de delict, Anania primeşte doar o condamnare de şase luni în lagărul de la Caracal, în timp ce camarazi de-ai lui ca Nicolae Trifoiu, numai că a dus mâncare la deţinuţi legionari, a primit şapte ani de puşcărie pe care i-a executat până în 1946, fără „eliberarea” din 23 august 1944. Tanco presupune că Valeriu Anania a semnat colaborarea cu Siguranţa -, în timp ce alţi legionari pentru delicte minore erau trimişi pe front în batalioanele morţii” din prima linie -, şi a fost trimis ca să spioneze deţinuţii din lagărul de la Caracal. În această paradigmă nedovedită documentar, Tanco consideră că Anania a devenit liderul manifestaţiilor studenţeşti din 1946 de la Cluj, în urma înţelegerii cu comisarul Gh. Crăciun, pe care l-a folosit să dezamorseze greva academică dinspre o mişcare anticomunistă într-una anti-maghiară. Mai târziu, Crăciun şi Anania se vor reîntîlni în reeducarea de la Aiud. Tanco nu are dovezi ale colaboraţionismului lui Anania cu Siguranţa, dar ipoteza e incitantă şi merită cercetată în arhive.  
 
Cartea lui Tanco respiră o frustrare umană şi confesională a unui greco-catolic faţă de ortodoxismul lui Valeriu Anania. Autorul e supărat pe marele prelat pentru că atunci când a canonizat sfinţii năsăudeni, de la Todoran la Pahomie din Gledin în anii 2000, nu a recunoscut şi apreciat că s-a folosit de studiile sale despre aceştia, încă din anii 60, publicate în reviste de specialitate, ci l-a promovat pe un preot ortodox Nicolae Feier, care l-a citat copios. Tanco consideră ignorarea sa confesională, doar pentru că el era credincios unit. Frustrarea confesională a lui Teodor Tanco răzbate vizibil ca o miasmă în carte, alterând valoarea şi întunecând claritatea ipotezelor. El acuză pe corifeii lui Valeriu Anania din literatura clujeană, în frunte cu universitarul Mircea Popa, pe care îl aminteşte de mai multe ori, ca făcând parte din lista „privighetorilor literare” ale Securităţii publicată în presa locală, că l-au izolat pe scena culturală într-o conspiraţie a tăcerii, ignoranţei şi cenzurii. Dincolo de idiosincraziile autorului, cartea „Sfinţi şi securişti” e un document revelator şi deconspiră o lume subterană, care funcţionează în complicităţi oculte legate de vechiul regim în plină eră democratică, filo-americană şi europeană. Tanco cade totuşi în păcatul de a găsi o vină confesională în colaborarea cu Securitatea: turnători au fost atât ortodocşii cât şi greco-catolicii, nu e o chestiune ce ţine de apartenenţa religioasă. În solidul „Argument” semnat de autor, acesta previne că „am scris nu împotriva părintelui Bartolomeu Anania, cum îi spunea, ajuns foarte înalt ierarh al BOR, ci împotriva scriitorului Valeriu Anania şi omul politic care a fost colaborator vechi al Securităţii.” Iar în PS al acestui amplu „Argment” ţine să precizeze: „Am scris cartea aceasta pentru că ea a a fost, involuntar, o formă a colaborărrii între un înalt ierarh şi un mirean. Primul a lucrat (documentar) cu materialul celui de-al adoilea şi a modelat oameni postumi după chipul sfinţilor. Secundul comentează materialele publicistice cu neadevăruri şi tăinuiri despre primul, ca om al cetăţii, infirmându-le.” Sfârşitul cărţii este paradigmatic: „Pe unii Securitatea i-a îngropat de vii în pământ, pe alţii şi dacă-s morţi CNSAS i-a îngropat în dosare.” Concluzia este evidentă: Securitatea nu a murit ...  
 
Dr.Ionuţ Ţene  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
SFINŢII şi Securiştii LUI TEODOR TANCO, articol de Dr.Ionuţ ŢENE / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1194, Anul IV, 08 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!