Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Titina Nica Ţene-Olteanca din inima Clujului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Articol de Doina Mărghitaş  
 
Titina Nica Ţene  
 
Olteanca din inima Clujului  
 
Într-un sat sărac din Uşurei, din comuna Suşani, judeţul Vâlcea, într-o casă din chirpici cu opt copii, în două camere mici, s-a născut o poetă unică şi irepetabilă: Titina Nica Ţene.  
 
„Copil de corcoduşe” şi „de nevoie”, micuţă olteancă, frumoasă, cu păr de abanos şi ochi de cristal, pare desprinsă dintr-un cadru de Gautier. Cu trup de manechin şi chip angelic, scriitoarea de azi, autoare a peste zece cărţi de poezie şi proză, laureată a nenumărate premii naţionale şi internaţionale pentru poezie îşi evocă (în cartea „Drumul spre suflet”) copilăria de pe malul râului Beica, când mergea cu vaca la păscut la Milovanu, când număra norii de pe cer şi roua strălucea în sare, iar fluturii zburau spre crengile în floare şi turtureaua cânta de zor în livada de la Dadeşu. Şi fetiţa de odinioară privea ore întregi cum merg furnicile una după alta, cum se leagănă în vânt lanurile de porumb... Până la şcoală erau şapte kilometri pe jos şi profesorii plictisiţi îi puneau să citească fără rost.  
 
De aceea nu-i plăcea şcoala, dar tatăl, care lucra la Sfatul Popular şi era un filozof, îi spunea adeseori:  
 
-„De sapă nu eşti bună, că eşti „de nevoie”. Învaţă carte, ca să nu munceşti!”  
 
Când era iarnă şi era frig şi fetiţei îi îngheţau picioarele în opinci, prin zăpadă, pe jos,  
 
şapte kilometri până la şcoala din Suşani, tatăl îi dădea voie Titinei să nu meargă la şcoală:  
 
-„Ce făcuşi, Costică, o oprişi de la şcoală? Dă ea de dracu, că nu e bună nici de sapă, nici de şcoală, nu ştiuce se va face în viaţă! Se aude că se va face colectiv, o să ne ia vaca şi pământul...  
 
-„Lasă, vedem noi atunci... cine se consumă mai dinainte, că se întâmplă ceva rău, se consumă mai mult!”  
 
De atunci a învăţat Titina să gândească pe termen scurt:  
 
„O să văd eu ce fac mâine!  
 
Fiecare zi are un mâine...”  
 
Şi mama Titinei era analfabetă şi făcea copii pe bandă rulantă. Şi lucra cânepa şi ţesea în război şi cosea cămăşi cu arnici roşu şi albastru pentru băieţi şi cu mărgele pentru fete... Şi era deşteaptă şi a trăit 90 de ani.  
 
Şi tatăl Titinei, deşi avea doar şase clase şi era referent agricol la Sfatul Popular, mereu zicea: „învaţă carte, ca să nu munceşti! Din carte vine lumina şi înveţi pentru tine, pentru că de sapă nu eşti bună că eşti „de nevoie”.  
 
Dar Titina a terminat clasa a VII-a şi tatăl a dus-o la Drăgăşani la Şcoala Profesională Hortiviticolă, unde nu se plăteau taxe şi internatul era gratuit, dar n-au vrut să o primească, fiindcă era prea slabă (avea doar douăzeci şi opt de kilograme şi îi trebuiau cincizeci de kilograme). Atunci tatăl a dus-o la un inginer care a ţinut-o la el câteva zile, apoi a dus-o la directorul şcolii şi l-a rugat s-o primească din 15 sept. 1958.  
 
Mai târziu, peste ani, Titina a scris despre inginerul Bactaru, care a ajutat-o să fie primită la Şcoala Profesională Hortiviticolă în Drăgăşani. Avea optzeci de ani şi a spus că aceasta a fost cea mai mare bucurie din viaţa sa.  
 
Şi a venit 15 sept. 1958 şi după treizeci de kilometri pe jos a ajuns la internatul Şcolii Profesionale Hortiviticole din Drăgăşani şi a avut primul şoc când femeia de serviciu, Rodica, i-a interzis să intre în internat, până după ora 18:00. Şi era toamnă şi era frig şi Titina a aşteptat pe o bancă ora 18:00! Şi au trecut trei ani şi Titina a terminat şcoala!... Şi era „Ziua Recoltei”, 13 iunie 1963 şi pe o bancă în parc, a cunoscut un băiat, Florin, cu care a mers împreună la serbare... Atunci Titina avea optsprezece ani, dar arăta de treisprezece... Mai târziu, a aflat că era ziua lui Florin şi că el a scris atunci în agenda sa: „am cunoscut acum pe mărunţica câmpului şi va fi soţia mea”.  
 
Şi după trei ani de şcoală, Titina a plecat în Maramureş în satul Tarna Mare (un sat la graniţa cu URSS) unde fratele mai mare era director de şcoală şi a ajuns învăţătoare suplinitoare în Valea Seacă...  
 
Şi a luat-o şi pe Ionţica din Mădulari şi au stat în gazdă la Doroş Iacob şi au fost şi la hora din sat, duminica, şi au fost amândouă învăţătoare suplinitoare la clasa I până în clasa a III-a... Dar într-o zi a venit Florin pe jos, patruzeci de kilometri s-o caute în Maramureş. Când a găsit-o, le-a spus părinţilor că nu mai merge la facultate în Craiova, ci la Baia-Mare, la Institutul Pedagogic de trei ani. Dar el a trecut la „fără frecvenţă” şi a devenit profesor suplinitor în Valea Seacă.  
 
Apoi în mai 1963 s-au căsătorit şi şi-au pus pe degete (fiindcă nu aveau aur), verighete din fire de iarbă. Şi când Titina a trebuit să vină la Drăgăşani să-şi ridice diploma, Florin i-a cerut să meargă la părinţii lui, pe strada Parcului nr. 6 şi să le spună că este soţia fiului lor. Şi au început anii grei de luptă pentru existenţă, cu birocraţia şi răutatea oamenilor, cu socialismul victorios.  
 
Şi au trecut de atunci cincizeci de ani şi au venit în Cluj, săraci, dar iubind viaţa şi familia cu cei doi băieţi şi patru nepoţi. Dar despre anii grei de la I.T.A sau de la „Tribuna” nu vreau să scriu.  
 
Dar vreau să scriu despre un noiembrie 2012 când am venit la cenaclul de la Centrul de zi pentru vârstnici nr. 2 de pe strada Decebal nr. 21, condus de o minunată femeie, directoare, Bobină Maria. Atunci am cunoscut o familie de olteni din Drăgăşani din judeţul Vâlcea şi Liga Scritoriilor, pe care ei au înfiinţat-o. Atunci am întâlnit pentru prima dată o olteancă din altă lume, coborând între noi, femeile muntelui, cu un suflet mare şi cu o filozofie de viaţă unică: pe poeta Titina Nica Ţene şi pe soţul ei, Florin Ţene, preşedintele Ligii Scritoriilor Români.  
 
„Omul trebuie să-şi aleagă singur destinul” (Kindegaard). „Viaţa trebuie trăită, privind înainte, nu în trecut” ...  
 
Întotdeauna am crezut că femeile din Oltenia vin dintr-un univers sărac, pustiu, cu sufletul trist, secat de greutăţile vieţii, cu o viaţă deosebită de femeile Vlădesei – le-au mânat destinul – colectivizarea C.A.P. - urile, bolşevismul în timp ce-n satele Vlădesei: Poieni, Valea Drăganului, Traniş nu au putut fi create C.A.P. - uri (ci doar în câteva sate de câmpie în Hodiş, Morlaca sau Brăişor (mai aproape de Huedin).  
 
Am crezut că femeile din Oltenia sunt dure, reci, aspre, ca şi viaţa de unde provin, dar am cunoscut aievea, o olteancă adevărată, pe Titina Nica Ţene, abia acum în oraşul nostru de pe Someş şi am înţeles frumuseţea şi înţelepciunea femeilor Olteniei a căror valoare se măsoară „după greutăţile pe care le-au înfruntat în viaţă”, aşa cum spunea Voltaire.  
 
Şi am învăţat de la această olteancă dârză că „fericirea nu trebuie căutată prea departe. Ea se află în jurul nostru”:  
 
„Să te bucuri că a înflorit cireşul/ lângă o tufă mov de liliac/ că în lanul care se leagănă desoare/ stau aprinse lămpile de mac/ Să te bucuri că nu a plouat/şi a fost o zi mai luminoasă./ Fericirea nu e peste mări/ nici pe sus, adusă de vreun zeu/ ea e aici, în lucrurile simple care sunt în jurul tău, mereu”.  
 
Şi am învăţat de la această olteancă dârză Titina Nica Ţene, „că nu trebuie să te uiţi în urmă, ci trebuie să mergi înainte, cu bucurie, să-ţi aduni toate puterile pentru a-ţi urma destinul hărăzit de soartă”. (Rabindranath Tagore).  
 
Şi pentru aceasta, vreau să-i mulţumesc!  
 
Doina Mărghitaş  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Titina Nica Ţene-Olteanca din inima Clujului / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1193, Anul IV, 07 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!