Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Titina Nica Ţene-DRUMUL SPRE SUFLET (Memorii )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de Voichiţa Pălăcean Vereş 
  
Titina Nica Ţene, Drumul spre suflet (Memorii) 
  
Contele Antoine de Rivarol, scriitor impus în perioada Revoluţiei Franceze, susţinea că „Memoria stă totdeauna la ordinele inimii”, adică elementele afective dirijează procesele complexe ale memoriei. Citind recenta carte de memorii a Titinei Nica Ţene, Drumul spre suflet, se observă felul în care rememorarea este subordonată iubirii – iubirea de Dumnezeu, iubirea faţă de familia în care s-a născut şi faţă de cea pe care şi-a constituit-o, dar mai cu seamă iubirea pentru sufletul-pereche, Florin. Din acest motiv, consider că ar fi fost mai potrivit titlul Două suflete într-unul; exceptând perioada copilăriei şi a anilor adolescenţei (perioada căutării de sine), autoarea nu se surprinde în memorii ca individualitate, ci doar ca parte a întregului reprezentant de cuplul marital. Cu o excelentă prefaţă semnată de inimoasa târgmureşeană Mariana Cristescu, cartea apărută la Editura Nico, păstorită de Nicolae Băciuţ, se încheie cu un album de suflet ce prezintă protagoniştii alături de colegi, prieteni, colaboratori în instantanee definind o existenţă ardentă dusă pe altarul culturii. 
  
După Viaţa ca o punte (apărută în 2010 la Editura Dacia XXI), Titina Nica Ţene reia în Drumul spre suflet demersul scrierii memoriilor, de această dată mai aprofundat, detaliind, accentuând sentimentele, senzaţiile, trăirile ce i-au locuit sufletul în diferite momente cruciale ale existenţei.  
  
Născută într-o familie modestă din Uşurei, comuna Şuşani (Vâlcea), al patrulea din cei şapte copii, Titina a vădit încă din clipa ivirii pe lume că va avea un destin aparte. Deşi cu o aură întunecată în jurul său (s-a născut „moartă”, a fost un copil „de nevoie”, mic, slab, negricios), asupra ei s-a revărsat lumina divinităţii, sporită de lumina din interior: fericită să descopere frunzele şi florile, Beica şi broaştele, razele soarelui şi puzderia de stele de pe boltă, a ştiut să se bucure mereu de viaţă, ignorând lipsurile şi necazurile. Existenţa familiei Nica era una precară: din doi în doi ani, în casa funcţionarului de la primărie se năştea câte un copil care trebuia hrănit şi îmbrăcat. Pe deasupra, cooperativizarea agriculturii i-a lăsat fără animale în bătătură, iar apoi îşi pierd casa într-un tragic incendiu. Astfel, singura zestre pe care mama analfabetă şi tatăl filosof o pot da copiilor lor sunt sfaturile înţelepte şi îndemnul de a-şi găsi calea călăuziţi de lumina cărţii. Dărâmat de necazuri, tatăl se lasă pradă viciilor, astfel că se va stinge prematur, soţia supravieţuindu-i trei decenii. Însă vor avea amândoi prilejul de a-şi vedea fiii şi fiicele reuşind în viaţă, construindu-şi case şi cariere frumoase. 
  
Visătoare, Titina nu a ştiut ce îşi doreşte, până în clipa când l-a cunoscut pe acela care îi va deveni soţ. A fost înscrisă la o şcoală horticolă de către tată nu pentru că ea ar fi dorit asta, ci fiindcă părintele ei, intuind că nu ar face fizic faţă unei existenţe de agricultoare cooperatiste, a convins-o să înveţe carte; a acceptat să devină învăţătoare în Ţara Oaşului, fiindcă acolo era director de şcoală cel mai mare dintre fraţii ei, iar lui i s-a părut că această carieră i s-ar potrivi tinerei copilăroase.  
  
După ce l-a cunoscut pe idealistul şi ambiţiosul Florin (admirat anterior la o întrunire culturală), universul ei se schimbă, înţelegând că poezia poate ţine de foame. Iar tânărul îi va dovedi acest lucru: student bursier la Baia Mare, trece la cursurile fără frecvenţă pentru a se angaja ca profesor la ţară, ca să-i fie alături. În scurt timp, cei doi îşi unesc destinele, realizând că, aşa cum spunea Moliere, „a trăi fără a iubi nu este propriu-zis a trăi” şi că doar dragostea le va aduce împlinirea. 
  
Evident că această clipa a maximei fericirii, căsătoria, este urmată de temeri, durere, deznădejde: proaspătul soţ, deşi îndrăgostit peste limitele raţiunii, nu are curajul de a le vorbi părinţilor despre intenţiile sale; aceştia, membri ai elitei Drăgăşaniului, suferă că unicul lor fiu a ales o fată săracă, fără studii şi despre care se îndoiau că va fi în stare să le dăruiască nepoţi. În plus, în inimile lor, aveau tendinţa de a o compara cu fiica lor, căreia nicio altă femeie nu-i era pe măsură. Ascultând sfatul înţelept al unei profesoare de-a ei, tânăra doamnă Ţene acceptă să locuiască în casa socrilor fără a crâcni înaintea lor, indiferent cum şi-ar manifesta nemulţumirile la adresa ei. 
  
De cele mai multe ori, cuplurile îşi aleg drumul în viaţă, în funcţie de aspiraţii, în funcţie de puterea de a lupta clipă de clipă, dar şi în funcţie de rezistenţa lor ca pereche înaintea greutăţilor. Însă se întâmplă şi ca destinul însuşi să le traseze calea oamenilor ce au ales să parcurgă drumul împreună. Astfel, la scurt timp după ce familia tânără obţine o locuinţă proprie în Drăgăşani, ei îşi dau seama că, după demolarea casei bătrânilor, singura lor şansă este aceea de a se muta în capitala Ardealului, unde să cumpere un apartament destul de încăpător pentru toţi. Deşi au deja doi copii, pe Floricel şi pe Ionuţ, Titina şi Florin hotărăsc ca bătrânii să locuiască împreună cu ei şi, astfel, ajung să împartă cu aceştia micuţul lor apartament, cumpărat cu mari sacrificii. Vor convieţui cu părinţii lui Florin (în unele perioade, chiar patru generaţii sub acelaşi acoperiş, fiindcă acolo şi-au dus soţiile cei doi fii ai lor, acolo li s-au născut nepoţii) în cele patru camere din cartierul Mănăştur, din apropierea pădurii, până la dispariţia acestora. N-a fost uşor; pe de o parte, fiindcă bătrânii nu şi-au apreciat niciodată nora la adevărata valoare, pe de alta, fiindcă România traversa vremurile tulburi ale comunismului apăsător, ce strivea fiinţa şi chircea sufletele. Shakespeare afirma că „Iubirea, chiar când ne împovărează, ne mulţumeşte, fiindcă e iubire”, iar cei purtând numele Ţene au demonstrat cu prisosinţă că lucrurile stau exact aşa, deoarece, în pofida divergenţelor, între generaţii exista respect şi dragoste (ascunsă, uneori, înapoia reproşurilor şi a tăcerilor autoimpuse). 
  
În ciuda nenumăratelor piedici ce li s-au pus în cale, familia Al. Florin şi Titina Ţene iese mereu învingătoare. Fie că a fost vorba de anchetele Securităţii şi hărţuirea de către Miliţie, de pierderea locului de muncă, de trădările colegilor şi ale prietenilor, privind cu credinţă spre Dumnezeu şi stând mereu alături, au reuşit să ducă o existenţă frumoasă. Dragostea necondiţionată i-a ridicat pe cei doi soţi deasupra măruntelor mizerii ale cotidianului. Bogaţi spiritual, binecuvântaţi cu numeroase haruri de Sus, şi-au văzut copiii crescând, iar acum fericirea le vine mai cu seamă din partea celor doi nepoţi, Paul şi Darius, şi din partea celor două nepoţele, Catinca şi Anastasia. 
  
În Memoriile sale, Titina Nica Ţene nu încearcă să pozeze în altcineva: îşi povesteşte viaţa fără ipocrizie, vorbind de bune şi de rele, cântându-şi bucuriile, plângându-şi suferinţele (care au venit dinspre membri ai familiei extinse, dinspre colegii de breaslă sau de muncă). Dar mai cu seamă autoarea vorbeşte despre fericire. Fericirea în doi, fericirea de a trăi şi de a crea alături de sufletul-pereche, încurajându-se reciproc, sprijinindu-se reciproc, iubindu-se în fiecare clipă.  
  
Stendhal era de părere că „Iubirea este singura pasiune care se plăteşte cu o monedă fabricată de ea însăşi”. Titina a iubit neţărmurit şi i s-a răspuns cu aceeaşi iubire. Iar ziua de azi, asemeni celei de ieri şi celei de mâine, stă sub semnul dragostei imense.  
  
Peste puţină vreme, cuplul Titina – Al. Florin Ţene va sărbători nunta de aur, iar autoarea îşi va aniversa frumoasa vârstă de 70 de ani. Drumul spre suflet (Memorii) este poetica dare de seamă asupra unei frumoase existenţe. A unei existenţe în doi, în care cele două suflete s-au contopit într-unul singur. 
  
Voichiţa Pălăcean-Vereş 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Titina Nica Ţene-DRUMUL SPRE SUFLET (Memorii ) / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1184, Anul IV, 29 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!