Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Agonia Maestrului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Agonia Maestrului 
  
(comemorare doi ani, la 29-dec-2011, de la trecerea dintre noi în veşnicie a mult îndrăgitului nostru profesor de matematică, Dan Borta) 
  
Sunt unele simboluri pe această lume menite să rămână neschimbate, ele sunt aşezate acolo sus să lumineze precum un foc demiurgic veghetor, veşnic, în această lume modernă, din ce în ce mai agitată. Simboluri ce par repere pentru eternitate în conştiinţa noastră, încât, oriunde ne-am duce, orice am face în viaţă, ne vom raporta mereu la aceste nemuritoare simboluri ce ne fac viaţa cu sens, a cărora prezenţă ne luminează destinul, indicând drumul cel bun, conturând sensul devenirii noastre. 
  
Un asemenea simbol şi reper este profesorul, care sădeşte în inimile copiilor speranţe de viitor luminos, de fericire prin muncă, prin dăruire, prin rafinament şi pasiune, prin dorinţă de afirmare. Şi care, oricare ar fi traseul în viaţă al discipolilor, luminează destinele chiar şi după încheierea frumoşilor ani de studiu, exemplul profesorului nu încetează să îndrume, întocmai ca steaua polară mândră şi neclintită pe bolta magică a cerului. 
  
Aşa l-am văzut noi, elevii de liceu, la Moldoviţa, pe unul dintre cei mai îndrăgiţi profesori, pe Dan Bortă, cel care ne-a fost pentru câţiva ani mai mult decât un profesor, ne-a fost ca un frate mai mare, iar pentru copiii mai mici din şcoală era ca un părinte grijuliu cu soarta lor. Tot ce făcea, făcea cu pasiune, cu mare răspundere pentru cei încredinţaţi şcolii, ştiind că afirmarea discipolilor este o cale sigură a propriei afirmări. Nu avea alt ţel în viaţă, decât desăvârşirea profesiei încredinţate de Cel de Sus. Şi o făcea cu deosebită pasiune şi bucurie sau, după caz, cu tristeţe. Pentru că şi tristeţea face parte din viaţa unui dascăl de şcoală. 
  
Ştia să-şi trăiască viaţa, era dedicat soţiei, copiilor, celor dragi din familie. Ştia să menţină un cerc larg de prieteni nedespărţiţi în discuţii între familii, sau în descinderi în mijlocul naturii. Îi plăcea să plece cu prietenii la pescuit, sau să iasă la munte. Dar nu pentru vreun folos, ci pentru comuniune cu natura, pentru liniştea pe care i-o insufla natura. 
  
Generaţii multe de elevi au trecut prin clasele sale, mulţi dintre ei devenind personalităţi de seamă în localităţile din frumoasa vale a Moldoviţei, unde a fost profesor de matematică pentru mai bine de zece ani. Iar alţi treizeci de ani a servit cu credincioşie şi demnitate ca profesor de matematică la Liceul Economic din Municipiul Suceava. A pregătit sute, poate mii de elevi care au devenit personalităţi de seamă în ţară, dar mulţi dintre aceşti elevi au populat şi lumea intelectuală din străinătate. Roadele muncii sale s-au risipit în toate cele patru zări ale lumii, întocmai ca razele unui astru strălucitor. 
  
Greu i-a fost să se despartă de catedră, de catalog, de caiete de teze, de foile de extemporal, atunci când vârsta l-a obligat să se pensioneze, nevoit să predea ştafeta unor profesori din noua generaţie, unii chiar fiindu-i elevi. S-a despărţit de şcoală cu tristeţe, dar şi cu liniştea omului care şi-a făcut pe deplin datoria. Corectarea tezelor nu-i mai umplea timpul de seară până noapte târzie. Dar mai avea bucuria de a comunica cu foştii săi elevi, prin telefon sau e-mail, care-l apelau din toate colţurile lumii. Era un om cu inimă mare. Din oraşul său natal, Suceava, unde locuia şi acum, comunica mereu cu copii săi cei dragi, Adina şi Sorin. Se preocupa neîncetat de soarta copiilor săi. 
  
L-am revăzut la prezentare de carte la Liceul Moldoviţa. Era însoţit de distinsa sa soţie, Xenia, eminentă profesoară de Limba şi Literatură Română. Anii i-au mai afectat chipul, nu şi spiritul. Tânărul, care cu ani în urmă a venit la Moldoviţa ca profesor de matematică, acum avea părul grizonat, şi era mai împlinit la corp. Dar sufletul lui a rămas de-a pururi tânăr! 
  
Dar, în lumea cea blestemată de cel rău, nu a fost sortit ca lucrurile să se desfăşoare în linişte, să urmeze cursul lor firesc. Nici nu s-a bucurat mult de liniştea de pensionar, că o veste tristă a coborât umbra asupra vieţii sale, când a aflat că o maladie grea a intrat în fiinţa sa. Nelinişti mari au început să-i întunece încrederea în viitor. A început o luptă crâncenă, neliniştitoare, cu boala. Părea, la un moment dat, că învinsese tulburătoarea boala. Chiar i-a acordat un armistiţiu de câţiva ani. Din nou zorii speranţei păreau că învie în sufletul eminentului profesor. Părea vesel, reluase plimbările în natură, discuţiile cu prieteni, conversaţii pe lumea magică a internetului. De la copii veneau veşti mereu bune. Avea parte de o oază de viaţă fericită. 
  
Şi, când părea că viaţa a învins, că a reintrat pe făgaşul ei normal, când boala părea alungată dincolo de graniţele orizontului, primejdia a reapărut. Lovituri peste lovituri, nici un răgaz de optimism. În ciuda speranţelor sale până în ultimele clipe, în ciuda grijii tuturor pentru soarta sa, doar după câteva săptămâni, profesorul a fost chemat la odihnă cea veşnică. 
  
Ce m-a impresionat mult, a fost că am avut ocazia să-l vizitez pe bunul meu profesor când încă mai era în stare să se bucure de vizita unor cunoscuţi, când puteam schimba mesaje de încurajare. Încă spera că ceva magic se poate întâmpla, care să îndepărteze de la el cumplita năpastă. Dar nu, aceasta a fost totul! Sfârşitul era aproape, era previzibil. Nu propria viaţă mai era în discuţie. Mai important decât orice era sufletul omului. 
  
Şi astfel, în data de 29 ianuarie 2011, în apropierea orei 14, atât de îndrăgitul nostru profesor, Dan Bortă, şi-a încredinţat suflarea Celui care i-a dat-o la început de viaţă. Sufletul lui s-a înălţat la Cer, la Creatorul său, acolo unde, în slava Cerului Prea Înalt, mii de îngeri proslăvesc numele Celui care dă şi retrage viaţa, Celui care promite că va reveni în slavă mare, pe norii cerului, cu toţi îngerii Săi, să redea suflare, viaţă nemuritoare, tuturor celor care au crezut în El, care au fost ucenicii Lui pe acest Pământ! 
  
Fie ca scumpul nostru Profesor, cel pe care-l ştim ca Dan Bortă, să fie unul dintre cei mai vrednici credincioşi care vor învia, încât noi, cu toţii, să ne reîntâlnim în acea lume unde părinţii îşi vor revedea copiii, unde prietenii se vor regăsi, unde ne vom bucura împreună cu cunoştinţele dragi nouă. Fie ca noi să fim vrednici de acea nouă Împărăţie în care Profesorul Dan Bortă, cu voia Domnului, a câştigat un loc binemeritat! 
  
Cu recunoştinţă, Viorel Darie 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Agonia Maestrului / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1094, Anul III, 29 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!