Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Ştefan Lucian Mureşanu         Publicat în: Ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE 
  
Ştefan Lucian MUREŞANU 
  
Universitatea Hyperion din Bucureşti 
  
Facultatea de litere şi Limbi Străine 
  
Motto: Unii se întreabă cum se poate ca, dintre discipolii mei declaraţi, unul să se ocupe cu semiotica, altul cu stilistica, altul cu lingvistica istorică, altul să facă semantică culturală ş.a.m.d. S-ar părea că nu ţin de aceeaşi şcoală, dar tocmai prin aceasta ţin de aceeaşi şcoală. (Eugen Coşeriu) 
  
Cuvinte cheie: agonie, literat, valori, profan, lingvistică, vorbire, deusian, gândire, maestru, granit.  
  
Mots-cles: agonie, homme de lettres, les valeurs litteraires, profane, linguistique, langage, deusian (divin), la pensee, maître, de granit. 
  
Resume: Le savant, Eugen Coseriu, a cree par scientifique de ses recherches en linguistique, une bonne comprehension par tous les usagers de la route dans le monde entier ce qui est necessaire pour chaque pour se conformer la langue qu'ils parlent, non seulement très simples utiliser dans les discussions, sans valeur, mais en particulier de comprendre la signification, le mot philosophie renforcee, ce qui peut parfois être destructeur de l'existence. Il a montre que les termes employes incongru frapper et de tuer des systèmes ethniques; le mot, comme l'idee, a une longue route de deploiement. Nous vivons sous l'impression que lorsque nous utilisons des mots se comprendre notre univers. Les mots ont un sens: synonymies, antonymies, paronymies, qui suivent notre desir d'être vivant et reel, precisement parce que nous vivons parmi les profanes et les inities pour orienter la façon dont vous avez marcher pour ne pas produire existence anormale. 
  
Suspinul este o stare a faptului că semenii şi-au adus aminte de noi. Lacrimile, chiar dacă nu se materializează prin umezirea ochilor, ele se preling prin venele care duc către inimă lichidul vâscos al existenţei. O colosală ironie, acelaşi lichid rozariu ţine în viaţă şi pe cel care-i tulbură iniţiatului circuitul de energii, ce îi trec prin coloana vertebrală. Suspinul induce melancolia, care la rândul ei trezeşte amintiri, care frământă sufletul până în ultima clipă a vieţii. Este un dor tăcut ce urcă şi coboară în matricea celestă a invizibilului, mângâind inimile telurice, care nădăjduiesc într-o linişte a apropierilor.  
  
Mă reazem de zidul unei biblioteci şi, după un timp, aud gemetele celor dinăuntru: toţi cei de dincolo de peretele gros al conservării cuvântului materializat, şoptesc neînţeles; ar fi fost imposibil să cunosc toate acele limbi care se şoptesc înăuntrul camerelor acelei clădiri. Unele cu teamă, altele cu patimă însă cele mai multe cu dorinţa de a ne spune ceva pentru cei de azi. Eu sunt un cel de azi care îmi lipesc urechea cu curiozitatea de a desluşi ceva. Simt fâşâitul unei cărţi şi, de acolo, din lumea aceea, încep să aud un nume: Eugen Coşeriu (1921-2002). Îngerii deusieni au coborât din înaltul celest al liniştii şi, în după-amiaza premergătoare marii sărbători a Naşterii Fecioarei Maria, a anului 2002, sufletul marelui om de ştiinţă român urca la ceruri, despărţindu-se, pentru totdeauna, de cei dragi. El lăsa în urmă o grandioasă operă ştiinţifică, riguros documentată, recunoscut ca cel mai mare lingvist al celei de-a doua jumătăţi a secolului XX şi că tot ceea ce se va putea face în lingvistică, în mod serios, în secolul XXI, va trebui să ţină bine cont, în esenţa sa, de gândirea maestrului de la Tubingen, închinată lingvisticii dar şi exprimării, o piatră de granit pusă la temelia valorii ştiinţei despre ceea ce înseamnă vorbirea şi normele ei ştiinţifice. Numele său s-a înălţat din negura adâncului neuitat al istoriei noastre. Parafrazând istoria, etimologic am putea spune că marele savant ar putea fi coborâtor dintr-un precursor al lui Bourebista, regele dac Coson (Koson), nume rămas în numismatica românească prin monedele care au circulat în vremea domniei lui. Cu ajutorul limbii sanscrite vom încerca să explicăm sensul termenului kos, kosa care înseamnă, printre altele şi tezaur însă în limba română, un corespondent foarte apropiat este cuvântul coş, ce a putut fi rădăcina numelui marelui savant Coşeriu, întâlnit frecvent în Bistriţa Năsăud. Predestinat prin numele său Eugen Coşeriu a fost însuşi un tezaur al culturii atât pentru lingvistica românească cât şi pentru cea internaţională. 
  
Într-una dintre prestigioasele sale lucrări, rezultat al unei munci laborioase de cercetare, din perioada de început a carierei sale, lucrare document devenită clasică, cu titlul Sistem, normă şi vorbire, marele savant, de origine română, scria, încă de pe la jumătatea secolului al XX-lea, formulând una dintre definiţiile ştiinţifice juste ale lingvistului, spunând că acesta: ...trebuie să fie în acelaşi timp botanist şi grădinar; trebuie să ajungă la constituirea de tipuri abstracte şi ideale de flori, dar numai pentru a îngriji cât mai bine viaţa capricioasă şi uneori surprinzătoare şi nouă a florilor vii şi concrete din grădina sa, trebuie să fie botanist, pentru a fi un grădinar mai bun. Savantul a creat, prin cercetările sale, în domeniul lingvisticii, un drum clar înţelegerii de către toţi vorbitorii întregului glob că este necesar ca fiecare să-şi respecte normele limbii pe care o vorbeşte, nu numai pentru a o folosi în discuţiile banale, lipsite de valoare, dar, în special, pentru a-i înţelege sensurile, filosofia cuvântului armat, care poate fi, uneori, distrugător de existenţe. El a demonstrat că termenul uzitat nelalocul lui doboară sisteme şi ucide etnii; cuvântul, la fel ca şi ideea, are un drum lung al desfăşurării. Trăim cu impresia că atunci când folosim cuvintele Universul pricepe voia noastră. Cuvintele au sensuri: sinonimii, antonimii, paronimii, care succed dorinţei noastre de a fi vii şi suntem reali tocmai pentru că cei iniţiaţi trăiesc printre profani şi le ghidează drumul pe care trebuie să păşească spre a nu produce anomalii existenţei. Dacă ideea ar fi fost să reprezinte direct lumea exprimării, atunci oamenii ar fi fost cu adevărat o entitate-om, superiori prin manifestări şi jenaţi de gânduri care ar fi fost semnalate prin unde şovăitoare. Este tocmai ce profanii nu au, decât cuvântul pe care îl distribuie în urechile care nu aud ale celor manipulaţi, este un invers proporţional al elementului gând cu cel al vorbirii. Savantul a creat unicitatea, legătura indisolubilă dintre cele două elemente şi a creat încrederea de sine a omului în faţa lui, în primul rând, şi apoi în faţa celuilalt, anticipând discursul ca adevăr materializat şi nu o plăsmuire.  
  
Savantul lumii moderne citea omul prin ştiinţă şi îi modela cu bunătate, de la distanţa demiurgică, pornirile necontrolate. Eugen Coşeriu, omul-filosof al vorbirii, născut pe meleagurile româneşti din zona Bălţi, conştientizase încă din anii fragedei sale tinereţi că: Distincţia dintre limbă şi realitate nu este atât de uşoară cum ar părea şi învălmăşeşte, cu o frecvenţă mai mare decât s-ar dori, speculaţiile lingvistice. Pentru vorbitor, limba este în mod obişnuit transparentă precum cristalul. Pentru lingvist acest cristal care este limba trebuie să fie obiectul său de studiu şi nu întotdeauna este capabil să o analizeze fără a arunca privirea mai departe. Marele gânditor l-a egalat prin ceea ce a făcut pe chiar maestrul său Levi-Strauss şi a depăşit aşteptările prin puterea cu care a făcut ca termenul analizat ştiinţific să fie exprimat la sutele de conferinţe şi sesiuni ştiinţifice, la care a participat, dovedind valoarea analizată a cuvântului şi a legăturii acestuia cu limba fiecărui popor în parte.  
  
Când a plecat la studii, Eugen Coşeriu a părăsit România, nicidecum România şi Moldova, aşa cum s-au dorit să fie rupte de forţele oculte ale anilor îndoliaţi din istoria neamului nostru, aşa cum făcuseră şi Mircea Eliade, şi Noica, şi Eugen Ionescu şi mulţi dintre marii oameni ai culturii noastre, care s-au rupt de fraţi pentru a putea să spună nepăsătorilor din lumea liberă că etnia română va şti să dăinuiască şi în marea lume a Europei. Prin ei şi prin înaintaşii noştri România a fost întotdeauna parte integrantă a bătrânului continent, fără a înceta vreodată să se oprească sau să ezite să-şi poată folosi energiile, în corelaţie cu lumea europeană, pentru a făuri binele şi a crea armonia etniei-om a Europei. Ei au făcut ceea ce noi din interior nu am putut face,şi nu merităm să fim condamnaţi pentru că eram constrânşi şi supuşi tăcerii însă ei au arătat lumii că materia cenuşie românească este tot atât de cenuşie şi plină de ingeniozitate, ca şi a altora, egalându-ne ca naţiune realizată prin educaţie şi cultură. Savantul român a urcat maiestuos treptele spre înaltul piedestal al nemuririi, a îndepărtat toate piedicile care i-au stat în cale, a dărâmat ziduri de nepătruns ale celor ce încercau să îi blocheze, neîncrezători, drumul spre gloria supremă a geniului deusian. Mândrii suntem de ceea ce ai lăsat lumii şi vrem să nu uităm că tu, modest intelectual ai a absolvit liceul Ion Creangă din oraşul Bălţi, ţi-ai continuat studiile în filologie la universităţile din Iaşi, Roma şi de filosofie la Universitatea din Milano. Ai predat 13 ani la Universitatea din Montevideo, Uruguay, iar între anii 1961 şi 1963 ai fost profesor-invitat la Universitatea din Bonn. Din anul 1963 şi până la sfârşitul vieţii ai rămas devotat profesor la Tubingen. Ştim, om al universalităţii, că multe generaţii de discipoli ai păstorit, care au constituit, preamărindu-ţi numele, Şcoala de lingvistică de la Tubingen. Meritele tale au fost încununate cu lauri de Doctor Honoris Causa la aproape 50 de universităţi din întreaga lume şi, ca o vrere a lui Dumnezeu, sfidând orice crepuscul, ai vorbit peste optzeci de limbi, în care ai gândit pentru că te simţeai al tuturor, al lumii întregi. 
  
Savantul Eugen Coşeriu a făcut ca toate minţile Europei Occidentale moderne să se plece adânc în faţa ştiinţei lui, ca exponent al unui popor cu mari şi vechi tradiţii de viaţă istorică, o civilizaţie încă nestudiată în profunzimea a ceea ce a putut să dea lumii pământului tracii, din seva cărora ne tragem existenţa: în afară de Coşeriu, niciun alt lingvist român nu s-a ridicat de la lingvistică la o filosofie a limbajului; şi nimeni n-a ajuns la extraordinara notorietate universală ce înconjoară acum numele său.  
  
Cu toţii, atunci când se apropie furtuna, observăm că norii se adună dominând părţi ale clopotului celest, mătuindu-l şi dispensând lumina cu valtrapurile fumurii ale urgiei. Îi vedem, îi urmărim, ne îngrozim la gândul tunetelor şi fulgerelor, care se pot ivi dintr-un moment într-altul. Însă, nu vom şti niciodată locul unde se va produce trăsnetul, din care lumini orbitoare vor coborî, încărcând pământul cu energii ce vor străpunge derma fragilă a existenţei telurice. Tot aşa, atunci când România a fost să fie străpunsă de tunetele şi fulgerele etniilor mărşăluitoare, lumini din mănunchiul fulgerat al naţiunii noastre au străpuns negrele umbre ale întunericului, strălucind în alte părţi ale lumii mult mai puternice decât la noi. Ei au creat neobosit şi s-au lăsat purtaţi de mâinile îngerilor protectori ca purtători ai românismului, a vremurilor când nestingheriţi şi apreciaţi pentru bunele lor fapte, românii erau primiţi cu braţele deschise de Occident. Profanii de acolo sunt rupţi de misterul şi de taina ştiinţei, ai creaţiei pentru creaţie şi viaţă, ai luptei pentru un ideal minunat al trăirilor omului, indiferent de locul unde doreşte să trăiască. Europa este a europenilor şi deci, şi a noastră. Hotarele au existat în imaginaţia bolnăvicioasă a minţilor mărginite, care şi azi mai bântuie cu siluetele lor fantomatice lumea, dar cad pentru că energia lor s-a risipit deja şi praful din care derma le-a fost conţinut în compoziţie a început să fie suflat de cei care gândesc şi privesc altfel în noua ordine a lumii Europei. Eugen Coşeriu a creat pentru lume, pentru binele ei şi a gândit spre o mare oprire a disoluţiei materiei umane, el a văzut prin omul Europei legătura între etnii, respectul pentru cei care ştiau să cugete şi să fericească mintea profană, deschizându-le orizonturi noi de gândire. El a făcut înconjurul lumii predând la universităţi celebre din Germania, Norvegia, Anglia, Spania, Portugalia, Italia, Polonia, Bulgaria, România, Moldova, chemat în Japonia, Chile, Brazilia, America, Uruguay, Argentina etc., doctor honoris cauza la peste 40 de universităţi ale lumii şi conferenţiind în peste opt limbi, pe care le vorbea cursiv. Omul de ştiinţă plămădit în arcul carpato-dunăreano-pontic a purtat în lumea întreagă mândri de a fi român ş i peste toate acestea dorinţa de a arăta că este european. Lingvistica, prin definiţia obiectului ei de studiu, este o ştiinţă universală şi nici nu avea altfel să nu creat modelul savantului universal. Cărţile lui trebuie să nu lipsească de pe niciuna dintre catedrele lumii, acolo unde se predă lingvistica; nu este posibil să poată exista filolog, care să nu fi studiat după graniticele lui lucrări. Gravat puternic în lumea lingvisticii, a filologiei, numele savantului român, Eugen Coşeriu, a zidit o nouă orientare în lumea cercetărilor, dar şi a învăţământului universitar din întreaga lume. Savantul transpare cu consecvenţă ideea că omul de ştiinţă, în speţă lingvistul, urmează să-şi pună rezultatele muncii sale în slujba societăţii, vorbitorii fiind cei ce trebuie să profite în cea mai mare măsură de rezultatele activităţii ştiinţifice. 
  
Teza profesorului Coşeriu a deschis larg ferestrele ştiinţei, ducând la o abordare integrală a activităţii de limbaj, fapt ce a şi inspirat pe discipolii săi români să-i propună ca această orientare să se numească lingvistică integrală. Porneau la drum cu o ştiinţă obiectivă şi realistă însă fără a neglija măsura în care era vizat limbajul, aşa cum este, sub toate aspectele, sublinia de fiecare dată lingvistul, derivând din natura lui fundamentală de activitate. 
  
Studiile eruditului om de ştiinţă au sugerat o teorie în care două componente au definit obiectul de cercetare al disciplinei lingvistică: 
  
a) – vorbirea este (1) o activitate general-umană, efectuată de vorbitori  
  
(2) ca reprezentanţi ai unei tradiţii comunitare de tehnică lingvistică,  
  
(3) în mod individual  
  
b) – orice activitate, aşadar şi activitatea de vorbire, poate fi considerată: 
  
(1) în calitate de activitate, 
  
(2) în calitate de cunoaştere pe care se întemeiază activitatea  
  
(3) în calitate de produs al activităţii. 
  
Concepţia coşeriană a creat premisele pentru o cercetare integrală a limbajului, care se dezvoltă ca o construcţie teoretică realizată prin descompunere analitică, din punctul de vedere al planului vorbirii, al limbii şi al planului discursiv, domenii care există sincronic în cunoaşterea vorbitorului şi se manifestă simultan în vorbire.  
  
Cunoştinţele savantului au depăşit culmile inteligenţei, munca sa ştiinţifică a creat o nouă teorie asupra înţelegerii lingvisticii, cercetare prin care a demonstrat congruenţa vorbitor-vorbire, dând lumii intelectuale puterea de a desluşi prin cuvânt ideea şi voia vorbitorului, care gândeşte în limba sa natală. Limbile pământului au un singur numitor comun, limbajul prin vorbire, cuvântul ca manifestare conştientă a activităţii de fiecare zi a omului pentru că limbajul selectează simultan un semnificant, dintr-o masă informă de sunete, şi un concept, dintr-o masă informă de percepte. A cercetat şi a demonstrat că limbajul are o dimensiune sincronică, ca raporturi între semne la un moment dat, şi o dimensiune diacronică, ca evoluţie a semnelor în decursul timpului.  
  
Eugen Coşeriu s-a stins din viaţă, lăsându-se chemat de nemurire în lumea eterizată a ideii însă el, în lumea liniştită a universalităţii sufletelor, îşi va continua activitatea sa ştiinţifică, cercetând şi descifrând tainele deusiene ale semnelor limbajului şi vorbirii, neuitând niciodată să spună că: limba română a rămas etalonul nenumit al limbii exemplare din toate sferele de cultură.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE / Ştefan Lucian Mureşanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ştefan Lucian Mureşanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Lucian Mureşanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!