Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   



Agnes-Costina sau pecetea iubirii !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Agnes-Costina sau pecetea iubirii !...  
 
Nu ştie că i-am sustras câteva file din jurnalul intim pentru a le face publice. M-am „coborât” la o asemenea „infamie” după ce tragedia lui devenise (şi) a „noastră”! Când impărtăşeşti durerea altora „suportabilul” se încumetă anevoios să-şi reia locul în viaţa pustiită de plecarea celor dragi. Golul incomensurabil rămâne, regretele celor apropiaţi îşi au pasul lor inconsistent, stingher, frustrant, nerostuit, îndârjit şi neputincios, împleticit şi totuşi…  
O cunoşteam de copilă, în drum spre serviciu treceam prin dreptul casei ei. Era sfioasă, temătoare, cu privire în nesaţ dar răbdătoare, ingenuă, fără prihană, graţioasă şi fragilă totdeodată şi alte câte pot deprinde şi instrui un copil de ţară, cu studii superioare la oraş mai târziu.  
Vremurile, oamenii, prejudecăţile, contrarietăţile şi ciondănelile (ne)fireşti n-ai fi crezut în ruptul capului că nu vor lăsa urme asupra firii ei retrase dimpotrivă, urâţenia, lăcomia, invidia, nimicnicii de tot felul erau ţinute la distanţă de educaţia primită în familie, de valorile simplităţii şi onestităţii de care se înconjura dar cu deosebire ale credinţei în Dumnezeu, toate înţelese şi trăite aevea şi păstrându-i neatinsă firea, neştirbit comportamentul şi totuşi…  
În decorul feeric de vară, toamnă târzie sau hibernală care găzduia manifestările literar-artistice ale cenaclului „Mihail Lungianu” din Rucăr-Argeş se detaşa discret un chip angelic, un fel de „cuminţenie a pământului” cu o smerenie impusă de legile nescrise ale buneicuviinţe, poate de canoanele credinţei creştine aplicate şi asumate, cu o distincţie intelectuală căreia arareori îi dădea ghes… Prezenţa ei ne obliga pe toţi la reţinere şi exigenţă, personifica modestia şi umilinţa ca virtuţi fără de care viaţa noastră n-ar sări ştacheta gestului instictual, periferic, superficial.  
Soţul ei Doru o însoţea protector (şi) din convingerea încrederii în gustul elevat şi comun al amândurora pentru frumos, de trăinicia iubirii pentru Iisus, nici unul şi nici altul nefăcând abdicare de la onestitatea rânduielilor însuşite şi obişnuielnice ale moralei şi spiritului creştin, ale civismului moderat, prieteniei dezinteresate, altruismului şi solidarităţii în împrejurări limită, repere indiscutabile ale civilităţii în armonie atât de necesare omului modern.  
Iată-i pe amândoi la vârsta maturităţii responsabile, dascăli de şcoală, osârdind apostolot şi grijulii cu copiii altora, având toată viaţa înainte şi totuşi…  
Răsfoiesc din jurnalul lui Doru, la trei luni după plecarea la Ceruri a scumpei sale soţii Agnes-Costina, colegă de muncă şi prietenă de neînlocuit:  
…”Costina-Agnes a primit viaţa de la Dumnezeu, care a împodobit-o cu frumuseţe trupească şi darurile Duhului Sfânt, dar de credinţă, de înţelepciune şi puterea de a face binele, pe care n-a dat-o desfrânării. Aceste daruri i-au format caracterul şi în prezenţa ei te simţeai bine. A învăţat la Şcoala nr.1 Rucăr, a fost fruntaşă la învăţătură şi bună purtare. A rămas neschimbată la Liceul de chimie „Dan Barbilian” din C-Lung, la fel la Facultatea de fizică-chimie din Bucureşti, unde a fost fruntaşă în grupa ei şi din 4-5 posturi de titular a ales în cele din urmă Medgidia, refuzând-o în final pentru a găsi cu greu post de învăţătoare suplinitoare în vederea continuării studiilor la 5 ani, fără să ştie că peste ani va păţi toate umilinţele din lume din partea mai marilor şcolii. Era un profesor de fizică şi chimie de elită, le dădea şcolarilor cunoştinţe trebuincioase dar şi cunoştinţa lui Dumnezeu, mai mult chiar decât profesorii de religie, puţini dintre ei preocupaţi de formarea caracterului creştin al elevilor şi de mântuirea lor. Ne-am căsătorit prin descoperire dumnezeiască şi împreună am îmbrăţişat lupta cea bună a credinţei; împreună ne-am împodobit sufletele cu darurile Duhului Sfânt, ne-am înălţat şi împodobit casa; împreună eram studenţi la a treia facultate (eu la matematică, ea la geografie).  
Eram uniţi trup şi suflet că n-au putut să ne despartă nici diavolul şi nici creştinii. Costina-Agnes zicea: „Vreau să murim împreună de mână, iar în veşnicie Dumnezeu să ne aşeze într-un loc împreună. Eu i-am zis: „Vreau, dar vei muri tu mai întâi, eu mai am de lucru pentru Împărăţia Cerurilor (era preot fără parohie şi profesor de religie) şi apoi voi muri !” Pentru mine a fost o binecuvântare căsătoria cu Costina-Agnes şi este o binecuvântare şi moartea ei! Costina-Agnes a cunoscut întristarea de moarte, spaimele morţii, ea îmi zicea: „Am văzut moartea rămânând cu mine în pat” şi eu o întăream cu harul lui Dumnezeu rugându-mă pentru ea, la patul ei din spital, în fiecare zi câte cinci, şase sau şapte ore neîncetat.  
…A venit ziua de Joi, când am mers la spital. În primele nopţi, Dumnezeu a stat de vorbă cu Agnes şi a întrebat-o: „Ce-a făcut Dumnezeu pentru oameni ?” iar ea a răspuns. Şi a urmat a doua întrebare, la care a răspuns doar în dreptul ei: „Doamne, dacă mă vindeci voi fi mai credincioasă, voi ţine toate posturile, voi fi milostivă, tot ce am voi da şi n-am să păstrez nimic pentru mine”…  
A venit ziua de Duminică, când Biserica sărbătorea „Intrarea Domnului în Ierusalim”. Aveam un gând mai vechi pe care, de faţă cu Costina, l-am spus unui călugăr de la Sâmbăta de Sus (coleg de facultate): „Atunci când va muri soţia mea, pot veni la mănăstire ?” şi în vis, un glas mi-a răspuns””Mânăstirea e la 112!” iar pe patul spitalului soţia mi-a zis: „Să nu te duci la mănăstire. Stai la şcoală şi fă-ţi familie !”.  
… În ziua de Joi am văzut pământul cu gropile lui şi la una se lucra aşa de repede. Într-o altă secvenţă a visului am văzut catalogul şcolii noastre, îl strigam eu şi ea răspundea…absent! Şi i-am spus visul Costinei-Agnes, de faţă cu asistenta: „Mâine vei merge pe drumul Crucii, iar Duminică vei primi Lumina Înviereii”. Şi aşa a fost. Era Vinerea răstignirii Domnului Iisus, când Costina a făcut a doua operaţie. Înainte m-a întrebat: „Doru, ne mai vedem !?”. I-am zis: „Ne iubim şi ne vedem”. Şi aşa a fost. A continuat să ne vedem până în ziua de Miercuri dimineaţa, din a doua săptămână, când a fost ţinută în adormire până în ziua de Joi când, la ora 17,30 a murit. Înainte de a fi pusă la un aparat mi-a cerut s-o ţin de mână, era înspăimântată. Doctorul Moşteanu m-a rugat să ies afară şi atât i-am mai zis: „Costina, veseleşte-te!”: şi de data asta Agnes nu mi-a mai zis:”Doru, ne mai vedem?”. Fusese pusă la un aparat pentru măsurarea şi aducerea parametrilor într-o marjă de supravieţuire, apoi am văzut-o pe Agnes veselă şi frumoasă într-o lumină nefirească. Seara i-am spus asistentei că Agnes-Costina va muri, mi se arătase starea cea mai înaltă a ei învăluită într-o tăcere stranie, avea ochiul stâng uşor deschis ca să mă poată vedea, cu o lacrimă în el iar sufletul i l-am simţit ca pe o pace, dragoste şi fericire pe care n-o atinsese până atunci. A doua zi aveam presimţirea că va muri iar după amiază m-am rugat în inima mea: „Doamne, slobozeşte în pace pe Agnes, în lumina cea dumnezeiască şi-n fericirea veşnică”.. A murit în ziua de Joi. A plecat la spital într-o zi de joi, a stat în spital trei săptămâni şi a murit într-o zi de joi…  
Doamne eşti Mare şi iart-o şi iartă-ne, AMIN !  
Referinţă Bibliografică:
Agnes-Costina sau pecetea iubirii ! / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 600, Anul II, 22 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!