Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Aga Lucia Selenity         Publicat în: Ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

La hanul lui Poro din Histria
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR (Capitolul 10)  

 

Cele două tinere alergau printre căsuţele din lemn şi paie ale hanului Poro din Histria. Era un loc bine întreţinut unde poposeau cei mai aleşi călători din Pontus Axeinos. În mijlocul căsuţelor se înălţa o casă nu prea mare, din cărămizi coapte bine în cuptoarele tracilor. Acest loc de popas avea un gard mare din lemn masiv, înnegrit de vreme, ce amintea de lagărul Burneshei.  

-Aela! Climene! se auzi vocea iritată a prinţesei amazoanelor. Vă caut de ceva timp.  

Talestri se apropie de prietenele ei şi le privi dojenitor.  

-Nu ai să crezi pe cine am găsit aici, draga mea! zise Aela râzând şi învârtindu-se, plină de veselie, în jurul prinţesei.  

-Chiar aşa? întrebă Talestri cu ironie în glas.  

-Daaaa! adăugă Liliana. Generalul armatei babiloniene e în trecere pe aici, cu una dintre garnizoane, un moment prielnic de a primi o invitaţie direct în oraşul făgăduinţei.  

-Haş! strigă Talestri făcându-le un semn să tacă. Nu vorbiţi în gura mare că vrem să ajungem la regele babilonilor! Voi nu ştiţi ce e un secret?!  

-Ba daaaaa, dar stai să vezi! strigă Aela entuziasmată. Am făcut deja cunoştinţă cu trei soldaţi akkadieni. Sunt atât de bine făcuţi, întreţinuţi, tineri…  

-Aela le-a zis că diseară va dansa în han, adăugă Liliana.  

-Pe zeii toţi, e greu să vă ţin în frâu! zise Talestri puţin speriată de ce auzise.  

Prinţesa făcu repede câţiva paşi în jurul celor două amazoane, analizându-le gesturile, apoi, întorcându-se pe poteca dinspre hanul mare, păşi nepăsătoare, admirând priveliştea din jur. Câţiva bărbaţi curioşi îi admirau graţia şi privirea semeaţă. Aela şi Liliana o urmară la câţiva paşi distanţă, şuşotind, râzând şi dându-şi coate. Deodată, doi călăreţi apărură din senin pe poteca, ce lucea în ultimele raze ale soarelui.Caii păreau turbaţi, scoţând aburi în amurg.  

-La o parteee! se auzi vocea autoritară a unuia dintre călăreţi.  

Talestri şi prietenele ei se feriră în ultimul moment. Aela căzu în şanţul săpat de-a lungul potecii. Prinţesa imediat se aplecă şi o ajută să se ridice.  

-Eşti bine, draga mea? întrebă Talestri, vădit marcată de incident. Ce oameni iresponsabili mai sunt şi ăştia, tulbură o seară atât de frumoasă, într-un loc atât de liniştit.  

-Oamenii se mai şi grăbesc! se auzi vocea unui bărbat.  

Amazoanele îşi întoarseră privirea şi îi zăriră pe cei doi călăreţi apropiindu-se. Erau doi bărbaţi, bine făcuţi, probabil din Babilon după însemnele de pe haine şi accentul sumerian.  

-Cât de tare te poţi grăbi într-un asemenea loc?! îl apostrofă Liliana pe soldatul care vorbise. E loc de popas!  

-Se vede că nu prea aţi ieşit din cocioabă, răspunse, cu aroganţă, celălalt soldat. Habar nu aveţi de locurile astea. Nu e loc de pelerinaj, adăugă el, aplecându-şi corpul spre Liliana şi studiind-o cu atenţie.  

Talestri, care până atunci doar privi şi ascultă acest schimb de vorbe, se propti în faţa Lilianei ca un zid de apărare.  

-Cred că ajunge pe ziua de azi, zise ea.  

-Oooo! Uite-o şi pe protectoarea acestori fiinţe dulci. Mi-a îngheţat sângele în vine! zise soldatul arogant. Nu avem nicio şansă să le furăm pe cele două nimfe, Murrabi! adăugă el, adresându-se soldatului de lângă el. În faţa acestei leoaice înfricoşătoare, chiar nu avem încotro!  

Acesta trase de frâul calului său şi, întorcând spatele celor trei tinere, plecă. Prietenul lui îl urmă fără să mai adauge nimic.  

-Câtă impertinenţă! exclamă Talestri.  

-Cred că cei doi soldaţi au dreptate, draga mea prinţesă, zise Aela. Tu eşti obişnuită cu un anumit statut în ţara noastră, dar deja suntem pe pământuri străine şi e cazul să fim mai atente.  

-Nu sunt atât de străine pământurile, zise Talestri. Suntem încă pe teritoriul tracilor…  

-E cazul să merg să mă îmbrac de petrecere, o întrerupse Aela. Cei trei soldaţi babilonieni pe care îi cunoaştem vor veni în seara asta. Apropo, ăştia doi, impertinenţii… doar n-or fi tot babilonieni.  

-Ce-mi pasă mie! răspunse Talestri cu vădită mândrie. Eu trebuie să le cunosc regele, nu să îmi pierd timpul cu pleava armatei.  

-O! Îmi iubesc prinţesa! zise Liliana, privind-o, cu admiraţie, pe Talestri.  

Aela îşi scărpină ceafa şi, privind plictisită spre focurile de seară care apăreau pe lângă multele căsuţe, o ghionti pe Liliana.  

-Să mergem! Să ne pregătim!  

-Daaaaa!  

Cele două amazoane o luară înaintea prinţesei şi dispărură în întunericul care se lăsă peste împrejurimi. Aerul sărat al serii se simţea tot mai puternic în plămâni. Talestri porni, cu paşi înceţi, spre han.  

***  

Arcuşul viorii sărea pe strune, iar cele două dansatoare din grupul amazoanelor îşi onduiau corpurile armonioase în ritmuri orientale. Era o combinaţie extrem de apetisantă pentru petrecăreţii din acea seară adunaţi în crâşma din han. Vinul curgea pe mese. Mulţi s-ar fi apropiat de cele două fiinţe fragede, de pe scena din lemn, dar nu se încumentau din cauza privirilor reci ale celor cinci amazoane-soldat, ce scrutau încăperea. Prinţesa era preocupată de dansul amazoanelor ei. Celeno şi Climene, celelate două amazoane-fruntaş, care o însoţeau pe Talestri, începură să îşi dea coate, urmau ele. Aela şi Liliana îşi terminară dansul şi ajunseră din câteva mişcări, pe scaunele din lemn de lângă prinţesă. Celeno şi Climene le luară imediat locul, spre desfătarea celor din jur.  

-Uite! Uite! Sunt aici! strigă Aela arătând spre un grup de soldaţi. Rammu! Abi! Ashur!  

Talestri vru să îi facă semn să tacă, dar era prea târziu. Câteva priviri aţintiră masa amazoanelor-fruntaş. Trei soldaţi tineri se ridicară, veseli, şi se apropiară de ele. Combinaţia era interesantă, trei la trei şi privirile amazoanelor-soldat lăsară pentru moment dansul oriental, aţintindu-se, critic, spre masa prinţesei. Momentul fu prielnic pentru cei ameţiţi de Bachus, care începură să le ciupească de picioare pe dansatoare. Nu dură mult, pentru că una dintre amazoanele-soldat se apropie de scena improvizată. Vinul curgea, oamenii se veseleau. Curând începu şi Talestri să prindă roşeaţă în obraz de la starea de bine care părea să inunde încăperea. La un moment dat, uşa se deschise şi în prag apărură siluetele celor doi călăreţi pe care Talestri şi fetele ei îi întâlniseră în ajun. Cei trei soldaţi, de la masa amazoanelor, se ridicară în semn de salut prietenesc. Impertinentul, privi uimit şi, vădit amuzat, se apropie de masa celor şase.  

-Murrabi, văd că nimfele şi-au făcut deja prieteni.  

-Rămâne leoaica, Runkrahost…  

Deci aşa îl chema pe impertinet. Talestri făcu un semn dispreţuitor, haina îi alunecă de pe un umăr, lăsând la vedere însemnul amazonian. Runkrahost se schimbă la faţă şi adaugă:  

-Mda, rămân la prima impresie, că mai apetisante sunt nimfele… O! Uite încă două pe scenă. Deci avem şi noi din ce gusta!  

-Generale, zise Rammu ridicându-se, trebuie să îţi facem cunoştinţă cu prinţesa amazoanelor şi însoţitoarele ei. Au pornit spre piramide, să viziteze casa zeului Ra. Ne-am gândit că ar fi un bun prilej să treacă şi prin Babilon. Regele nostru, Gandash, va fi încântat de asemenea oaspeţi, mult prea rari prin locurile noastre.  

-Mda, mult prea rari, dar cu scopuri precise. Mă îndoiesc că prinţesa (Runkrahost făcu o pauză) şi prietenele ei, vor să piardă timpul prin nisipurile noastre.  

-Dimpotrivă, îl apostrofa Aela, entuziasmată de gradul de general, pe care i-l atribuise Rammu lui Runkrahost. Suntem nerăbdătoare să ne plimbăm prin renumitele grădini! Nu-i aşa, Talestri?!  

-Talestri?! întreba ironic Runkrahost. O, da! Sunt convins, continuă el, privind curios şi îngândurat spre amazoanele-soldat.  

-Da, am auzit multe poveşti frumoase despre grădini, adăugă Talestri forţat. Sunt convinsă că ar fi o pierdere să avem ocazia să le vedem, dar să nu o facem.  

-Prinţesă, vrei o invitaţie? O ai! Dar să ştii că voi sta cu ochii pe tine şi pe amazoanele tale. Da, Gandash ar rămâne profund impresionat de o asemenea vizită. Cine ştie, poate e un bun prilej de a-şi mări haremul.  

Runkrahost se ridică dezgustat şi se apropie de dansatoarele care îşi mişcau trupurile îmbietor. Făcu un semn şi imediat, apăru o tânără cu două ulcioare de vin. Runkrahost o apucă de mijloc, trăgând-o în braţele lui. Tânăra făcu nişte gestruri teatrale de apărare, apoi se agăţă comod de gâtul generalului. Talestri se aventură în câteva discuţii cu Rammu despre grădinile din Babilon, apoi, după ce văzu că toţi erau deja sub influenţa lui Bachus, se retrase pe ascuns, în camera ei, din inima hanului.  

Referinţă Bibliografică:
La hanul lui Poro din Histria / Aga Lucia Selenity : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1275, Anul IV, 28 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aga Lucia Selenity : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aga Lucia Selenity
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!