Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Ag. princip. Roxana Vizitiu. Misiune şi onoare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Trăiam, până nu demult, în veacul cătuşelor, unul dintre instrumentele de bază ale relaţiilor interumane, în ţara călcată în picioare de regimul securisto-comunisto-miliţienesc. Înjghebarea în lanţuri a omului, umilirea şi îmbrâncirea lui deveniseră faptul zilei, al abordării legilor care aşezau între oameni hainele şi chipiurile bleumarin, cătuşele, bastoanele şi pumnii.  

Scopul arestării era construit uneori dinainte, nu decurgea din dovezi, mergea în sens opus instrumentării şi făcea parte dintr-un sistem de constrângeri, înaintea faptelor, pe baza unei cronologii inverse. Era suficient ca securitatea, miliţia sau partidul comunist să ia pe cineva în colimatoriu, chiar şi dintr-un motiv de adversitate personală, pentru ca denunţările să îngroaşe dosarul unei cauze zămislite agramat de un securist înconjurat de agenţi turnători, fără mamă şi fără frate! Aşa se declanşa o prigoană hingherească asupra celui căruia soarta lanţurilor îi era pecetluită! Reperele teoretice ale arestărilor focalizau panica, persuasiunea. Exista o tehnică miliţienească de aruncare după gratii, înaintea stabilirii vinovăţiei iar aceasta califica erodarea judiciară în România şi consolidarea aparatului torţionar securisto-comunisto-miliţienesc, într-o societate comunisto-bolşevică.  

Aparatul acesta şi orânduirea care l-a creat au fost atât de rezistente încât câinii ei de pază s-au regenerat şi încă există printre noi, în toate structurile de azi, având cel mai sigur succes electoral! Pentru ei, statul român pierde cu o glorie sinistră, miliarde, în urma hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, bani care ar putea să ajute ţara acolo unde o doare, nu unde se exersează cinismul politic.  

Astăzi, Poliţia Oraşului Buhuşi îşi are sediul într-o clădire parcă predestinată reformei şi modernizării. Ea a fost cândva Creşa de Copii ce aparţinea fabricii de postav, îngropate acum în moloz şi bălării, dar sub care, altădată, şi pământul fumega şi trosnea din încheieturi, de truda muncitorilor în trei schimburi. Poliţia buhuşeană s-a reformat şi modernizat din mers, la „creşa”democraţiei - unii dintre bestialii ei dulăi de altădată nu mai sunt, alţii s-au reprofilat, iar alţii mai muşcă şi azi. Ei cred că lumea i-a dat uitării, însă nici pământul, oricât de greu, nu le va putea acoperi urmele ticăloase!  

La Buhuşi sunt poliţişti tineri acum, care nu au pe umeri grade pătate cu sânge şi lacrimi. Dar, e totuşi mai uşor de dezagregat lumea, decât de a o face dreaptă! Mai sunt viţe bătrâne prin oraş, înţelenite în nostalgie, care înfrunzesc rodnic ideea legii impuse sub talpa cizmei miliţieneşti, mai sunt discipoli ai decorului dinamic stradal înalbăstrit de miliţieni, zi şi noapte, deşi nu faptul de a mişuna printre oameni o puzderie de poliţişti este necesar asigurării liniştii şi legalităţii; important este ca poliţia să se afle la momentul şi în locul potrivit, nu să hălăduiască pe străzi.  

Poliţia trebuie să acţioneze ca un serviciu public, nu ca o forţă de intimidare. În acest sens, cadrele tinere de poliţie desfăşoară la Buhuşi o permanentă şi folositoare activitate preventivă. Aceasta înseamnă ceea ce în medicină s-ar putea denumi tratament pentru omul sănătos! Metodele anticipative, în raport cu infracţionalitatea îşi orientează activităţile cu precădere spre comportamentul deviant şcolar. Violenţa, în primul rând, dar în general, întreaga paletă infracţională juvenilă, privită din perspectiva preventivă conturează importanţa acestor activităţi din resortul poliţiei de proximitate buhuşene. Găsindu-şi sensul cel mai plin în atenţia asupra comportamentului adolescenţilor, ele se desfăşoară în colectivităţile şcolare şi sunt de natură să prevină delincvenţa, ceea ce este o ţintă mai sănătoasă decât pedeapsa, iar grija faţă de educarea copiilor este în fapt grija faţă de societatea de mâine.  

Există la Buhuşi poliţişti antemergători delincvenţei. Tânără cum este, deşi soţie şi mamă a doi copii, ar părea liceană pe coridoarele colegiului buhuşean „Ion Borcea”, dacă nu ar fi îmbrăcată în uniformă. Este vorba de agentul principal Roxana Vizitiu, de la Compartimentul Proximitate al Poliţiei locale. Prezenţă obişnuită în şcoli, agentul principal Roxana Vizitiu se poate spune că şi-a fixat un comandament în şcolile buhuşene. Este omul potrivit, la locul potrivit. Tinerii o cunosc, s-au apropiat sufleteşte de ea, văd şi simt în ea un reprezentant al legii cu o mare calitate umană, în care pot avea încredere, căruia i se pot destăinui, de la care pot cere o explicaţie, un sfat, un ajutor. În mijlocul copiilor, agentul principal Roxana Vizitiu spulberă mitul poliţiştilor ursuzi care sunt folositori neavând de a face cu ei, căutându-i evitând întâlnirea cu ei, doriţi nevăzându-i.  

Nu! Agentul principal Roxana Vizitiu a desfăcut aceste standarde construind în jurul ei o ambianţă de libertate, spontaneitate, vervă, deschidere, comunicare. Este soţia inspectorului principal Florin Vizitiu şi, în elita poliţiştilor de mâine, cine ştie dacă nu cumva familia Vizitiu creşte şi educă azi doi viitori purtători de chipiuri albastre, candidaţi pentru efectivul viitoarei Poliţii româneşti, copiii lor!  

În ce mă priveşte, trecând de atâtea şi atâtea ori pragul sediilor de poliţie am constatat o mare deosebire între cum gândesc eu şi cum e normal din perspectiva judecăţii poliţiştilor. Ceea ce nu constituie o barieră în faţa unei mari preţuiri pentru mulţi poliţişti buhuşeni şi a unei foarte bune colaborări cu ei: comisarul şef (r) Ioan Chiriloiu, comandantul actual Ionuţ Patriche, comisarii de poliţie Mihai Tănase şi Sandu Stoica, inspectorul principal Florin Vizitiu, agenţii principali, Cristian Pintilie, Daniel Silvaş, fireşte, Roxana Vizitiu şi alţii. Despre fiecare dintre ei se poate alcătui nu un text de presă, un roman! Fiecare poliţist, zi cu zi adună fapte în slujba liniştii şi siguranţei într-un oraş care, pe seama acţiunilor lor nu înregistrează evenimente senzaţionale la amplitudinea cotidianului românesc zugrăvit atât de palpitant în faptul divers zilnic.  

Ca oricare altă categorie a funcţionarilor publici, şi poliţistul are dreptul la calitatea şi libertăţile vieţii, la asigurarea posibilităţilor sale de a se integra în standardele calitative ale civilizaţiei umane, ceea ce în prezent eşuează la nivel naţional, efectivul poliţiştilor decimându-se, deoarece mulţi dintre ei iau calea Occidentului, spre a căuta resurse pentru întreţinerea familiei, sau spre a ieşi din umilirea care se ţese adesea în jurul profesiei lor.  

Despre poliţişti, Honore de Balzac zicea, pentru societatea vremii sale, dar, prin puterea adevărului, şi pentru timpul actual: „Poliţia!... Cine sunt cei care o dispreţuiesc? Imbecilii ce nu ştiu decât să batjocurească ceea ce înseamnă liniştea lor. Căci, suprimaţi Poliţia şi veţi suprima civilizaţia!”.  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Ag. princip. Roxana Vizitiu. Misiune şi onoare / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1094, Anul III, 29 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!