Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Romeo Tarhon         Publicat în: Ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

AER - proză scurtă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!


Domnul acela tuşeşte convulsiv, se cutremură, îşi rupe plămânii. Ochii dilataţi, buzele cianotice, faţa congestionată...Îl privesc de aproape: arată oribil! Deschide gura. Se sufocă. Mâna la inimă, durerea îi flagelează mimica disperată. Cade ca secerat. Mă reped spre el. Oamenii fac cerc. Femeile cu palma la gură.... Ne simţim neutincioşi.
-Laşaţi-ma, faceţi loc la mine, sunt ştudent la medicina ..
După dicţie şi fizionomie, tânărul trebuie că este grec. I se permite să vină aproape de cardiac, se lasă în genunchi, vâră degetele între maxilarele victimei atacului, îi scoate proteza şi începe să-i sufle aer. Cu o mână îi apasă ritmic şi insistent pieptul.
Un fumător, aşadar,un mare fumător, îmi certific privindu-i degetele pătate de nicotină şi ţigareta încă arzând pe asfalt. Ce stupid! Îmi şterg fruntea, tremur tot privind muribundul nu mai în vârstă decât mine, dar mai slab, livid... Studentul renunţă...
Mă aşez pe o bancă. Dau reflex să scot o ţigare, renunţ, nu uşor... Şi eu sunt fumător, unul înrăit, inconştient. Respir mai mult fum: la birou, acasă, pe stradă...Tuşesc, expectorez, put oribil...
-Bătrâne, îmi explică amicul meu, internistul, n-ai nici pe dracu, uite radiografiile şi E.K.G.-ul!...Doar plămânii încărcaţi, alveolele...Funingine şi zgură...Ai senzaţia, uneori, noaptea mai ales, că te sufoci? Că inima mai bate şi haotic? Normal, răreşte ţigările! Şi dacă mori la nouăzeci de ani, ce? Hai, că n-ai cancer şi inima e în regulă. Totul normal...
„Mă minte, ştiu, de ce să se încurce cu mine, mă pasează...”
Părăseesc nemulţumit şi abătut cabinetul. Ce-i pasă lui de sănătatea mea? Cum, adică, n-am nici pe dracu? Şi acel om din parc era normal...

Azi lipsesc de la serviciu, m-am învoit, aştept să intru la un specialist, profesor renumit..
-A, dumneata... Eşti fumător, îmi arată spre film, lobii sunt ceva mai încărcati, altminteri...Şi inima merge... Adică merge bine. Ştii, şi eu fumez, mă tot lupt să mă las... Plămânii se curăţă, se epurează în cinci ani după ce te laşi...
Îi mulţumesc şi plec lăsându-l să-şi termine ţigara.

-Domnule, n-ai un foc? mă acostează un bărbat...
-Nu, îmi pare rău, de câteva zile nu mai fumez, îi răspund.
-Ei, bravo, ai să trăieşti o sută de ani...

Sunt la birou, parcurg dosar după dosar...Mă împotmolesc în texte şi idei, reiau...
-N-ai o ţigare? Mă întreabă colega din imediata vecinătate.
-Nu, nu am , îmi pare rău, m-am lăsat...
-Şi nu zici nimic? Ia auziţi, băieţi şi fete, s-a lăsat...Şi cum e? Greu?
-Deloc, nu-mi mai trebuie şi gata, îi răspund fără să o privesc.
-Dar te-au depistat cu probleme de sănătate? insistă altcineva...
-Încă nu, deşi m-au consultat mai mulţi doctori.
-Mda, dar uită-te cum arăţi de câteva zile!... Hai, nu minţi, şi pe tata, când l-au consultat, l-au găsit sănătos...Şi n-a mai trăit nici două luni...
-Fratelui meu îi dăduseră cel mult un an, intervine alt coleg, după ce s-a lăsat tuşea de rupea...
-În cinci ani se elimină gudronul, nicotina, toxinele... le mai zic.
-Da, dar boala lucrează... Degeaba te laşi...
Îi privesc neprietenos şi ies din birou. Da, boala lucrează, ştiam asta. Este ceea ce nu îmi plăcea să aud.

Nu sunt în apele mele de o vreme, tuşesc, mă înţeapă în piept, dorm separat de soţie, sunt nervos, o reped...
-Bătrâne, ce-i cu tine? Arăţi oribil, nu te odihneşti? Te-a părăsit nevasta? Eşti bolnav? mă interoghează un prieten...
Acasă insomnii, mă privesc des în oglindă, la serviciu vegetez...
-Du-te, omule, la doctor, nu te vezi?... mă sâcâie şi soţia, ce te macină!?... Ţi-e rău şi nu vrei să-mi spui, te ascunzi...
„Mda, mă macină”, îmi confirm şi plec la plimbare să o evit.

Traversez la pas părculeţul, reperez locul în care acel bărbat de vârsta mea îşi dăduse sufletul. Mă opresc pe o bancă din apropiere. Din eter, cu ochii minţii, revizualizez chipul acelui om, spasmele, ultima suflare...
-Şi dumneata te-ai lăsat de fumat?!...mă abordează şi mă surprinde bărbatul care se aşează lângă mine. Îl privesc direct, sunt contrariat, nu ştiam să fi fost urmărit...Îmi pare cunoscut, nu ştiu de unde să-l iau. Ei lasă, nu te mai frământa să înţelegi!... Uite, ia această carte de vizită, ai adresa...Prezintă-te negreşit, chair astăzi, nu trebuie să faci programare...Du-te acum!Tot eşti liber...

Sunt de câteva momente în ciudata anticameră... Cufundat în unicul fotoliu, cu inima în ritm galopant, încă fascinat de frumuseţea serafică a tinerei femei care m-a primit, privesc spre sursa stranie de lumină albastră, nefiresc de albastră, difuzând ca printr-o fantă din zid, şi mă întreb dacă nu trăiesc o iluzie, o născocire a minţii: în clipa în care superba făptură a trecut prin perdeaua de lumină, halatul ei alb ca din voal, intim mulat, şi-a pierdut materialitatea, s-a dizolvat dezvăluindu-i nuditatea zveltă şi senzuală. A dispărut cu micvuţa cartea de vizită în mânâ şi a păşit ca şi cum nu ar fi atins pardoseala cu picioarele goale, plutind...
Încă fixez consternat acea lumină... Descopăr că nu există o uşă, cum am crezut, ci doar acea perdea de lumină albastră şi străvezie în dreptul unei suprafeţe de perete.
-Teribil! ... îmi exprim în gând uimirea, nesigur de impresia pe care o am, de realitatea pe care o trăiesc la asemenea cote. Părul lung şi negru, chipul senin şi surâzător, gâtul delicat, umerii, sânii, pubisul, coapsele...Ca o zână goală, din ce în ce mai goală...
Îmi amintesc deodată cum am ajuns şi de ce mă aflu în acest loc enigmatic, periculos poate... Un pumnal de spaimă mi se înfige în inima gata să îmi iasă din piept.
-Haide!...şi o văd prin perdeaua de lumină, goală şi strălucitoare, îmi face semn cu o mână, cu cealaltă îşi descoperă chipul, trecând prin păr degetele superb şlefuite, haide să mergem, este timpul... îmi şopteşte surâzând.
Cu suflarea tăiată mă ridic, îmi impun calm, mă clintesc, tremur din toate fibrele, păşesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, fiinţa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracţiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o lumină mişcătoare, vie, plutind.
Sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc, devin imponderabil, sunt aspirat, mă năuceşte un zgomot asurzitor, aud deodată de undeva din urmă închizându-se două mase pietroase imense, ca două bolţi, cu stâlpi diformi, aliniaţi, albi, fosforescenţi, suprapunându-se, mă izbesc de pereţi umezi, lipicioşi aplificându-şi ecoul într-un infern de sunete şi şuierături, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un şuierat asuzitor şi sacadat, ciocniri ca de stânci uriaşe dintr-o substanţă cărnoasă şi flască, abia disting o formă stranie, ca un limb mişcător atârnând din plafon, mă uimeşte că nu m-a izbit, ating în viteză pereţii, pe degete, în palme şi pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel elastic, inelar, vuietul şuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacţie, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaştină, hârâitul, şuierul, turbulenţele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mişca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...!  

Referinţă Bibliografică:
AER - proză scurtă / Romeo Tarhon : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Romeo Tarhon
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!