Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu. Roadele harului se pot usca din floare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

O fi omul „condamnat să fie liber” (Jean-Paul Sartre)?! Nu!... Sub timp, de la naştere şi până la capătul vieţii, omul nu vieţuieşte nicio secundă liber pe deplin, pentru că nu iese nicio secundă din lupta cu limitele autodepăşirii ţinute în lanţuri care nu se rup. Omul e în primul rând, sieşi rob, iar trecerea peste sine, sărirea dincolo de condiţia sa e greul şi pentru marea noastră majoritate, inaccesibilul drum. Ardoarea inepuizabilă, statornicia infinită nu sunt ale omului, iar fără acestea, libertatea deplină nu există.  

Limitele puterii omului de a trăi liber sunt mai generoase în ce îi priveşte pe artişti. Lor, creaţia le extinde limitele puterii de a-şi construi libertatea, ca o sfoară încordată între doi paşi: muncă şi har. Munca le împietreşte voinţa şi le-o fructifică, pe când harul proiectează strălucire pe rodul creaţiei lor artistice. Fără aceste cosubstanţiale părţi, libertatea artistului este injustificabilă şi vulnerabilă.  

În ce-i priveşte pe trei artişti, din trei depărtări de ţară şi trei apropieri de suflet, Adrian Păunescu, oltean, Fuego, ardelen şi Maria Mocanu, basarabeană sunt toţi trei creatori de slove literare şi de cântece. Toţi trei şi-au căutat şi găsit libertatea în arta literelor şi cântecului. S-au născut cu har pentru aceasta, dar roadele harului, dacă nu ar fi fost apărate, s-ar fi uscat din floare.  

Se-aşteaptă ninsorile peste România răzbătută de Prut, nu sfâşiată de el! Crăciunul e pe drum. El ne face dor de o „galbenă gutuie” şi de artiştii care i-au scris gutuii poemul duios, cântându-i-l azi, mai frumos ca oricând, atunci când ninge, chiar dacă mai rar ca altădată, când zăpezile de cândva nu mai sunt, iar atunci când cad, sunt peste ţară calamitate, nu nămeţi albi de poveste şi vis. Crăciunul şi gutuia din geam ne fac dor de Adrian Păunescu şi de artista basarabeană, Maria Mocanu. Iar Crăciunul şi clinchetele, strălucirile şi colindele lui cu parfumul fumului cuptoarelor, nucilor şi cetinilor ne face dor de Fuego, colindător cu iarna în piept dincoace şi dincolo de Prut, an de an. Nu e un dat oarecare al românului, Crăciunul! Crăciunul e sărbătoarea care are un trecut în viaţa românilor şi se sprijină pe o speranţă a zilelor care vin! Peste Prut, înspre Răsărit, Crăciunul se serbează mai târziu cu treisprezece zile, decât peste malul vestic al râului. În România despărţită nu s-a pierdut spiritualitatea ei întreagă, pe care decalajul calendaristic nu o dezbină, ci doar o translează în două oglinzi ale timpului. Crăciunul e şi azi, în toată România, aceeaşi sărbătoare, la stânga şi la dreapta de Prut, pilon tradiţional pe care se sprijină spiritualitatea românească şi pe care, dacă românii nu ar avea-o, nu ar avea puncte de sprijin în nimic şi nicăieri!  

Mai aproape de frigul înzăpezitei Siberii, iernile Basarabiei sunt mai albe şi împăturite în groase troiene. În Basarabia, iarna se creează mereu pe sine, în Basarabia povestea se repetă mereu pe sine, în Basarabia sărbătoarea se celebrează mai credincioasă tradiţiei, în Basarabia tradiţia îşi rămâne sieşi perpetuu regenerabilă şi istoriei mesageră. Deşi, şi în Basarabia, libertatea de alegere mai împinge colinda în umbra cântecului nevolnic, asumat comercialului muzical şi asimilat spectacolului reperat neautenticităţii, incomunicabilităţii cu sublimitatea sufletească.  

Surori întru mai puţine semnificaţii ale slăbiciunilor identificate în libere căderi subculturale şi subtradiţionale, Basarabia şi celelalte provincii româneşti sunt surori îmbrăţişate, pe care cântecul şi versul le încununează mirific sub aceeaşi istorie.  

Aşteptând iarna, ninsorile, scânteierile Crăciunului, farmecul colindei, răsună sublim glasul lui Fuego, versurile lui Adrian Păunescu şi glasul Mariei Mocanu, dincolo şi dincoace de râul din mijloc ce duce în vad cântece de dor, de dragoste, de durere, cântece de colind născute în mantie de sărbătoare, de cetini, de globuri, de peteală şi ghirlande. Trei bătăi de inimă, din Oltenia, Ardeal şi Basarabia, trei artişti de vers şi de glas: Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu! Toţi trei se lipesc unul de celălalt, de amintire în contemplaţie, în ferestrele caselor părinteşti în care străluceşte la Crăciun o galbenă gutuie! Toţi trei sunt colindătorii Crăciunului românesc în vers şi glas de iarnă, de sărbătoare, de iubire, al esenţialului vieţii, dar şi al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiţie umană a libertăţilor umane zăgăzuite.  

Colindele celor trei artişti sunt plăsmuite din cuvânt prevestitor al scurtării de zbucium, din lacrima contradicţiei tragice dintre durerile umane şi dumnezeeşti simboluri interiorizate în gutuia de la geam, cu parfum de fruct şi de timp, ori din „lumina unui Crăciun”, aprinsă nu atât de greu pe cât se menţine, apărată de a nu fi stinsă, de Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu...! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

Referinţă Bibliografică:
Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu. Roadele harului se pot usca din floare / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1074, Anul III, 09 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!