Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Biografii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Adrian Păunescu. După poet, Basarabia e mai singură şi tristă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Oricât de diferit este fiecare simţ intim al omului, unul singur poate că e comun tuturor, perceput numai o singură dată şi activat de avântarea pas cu pas în viaţă, pierzând în urmă timpul: moartea!  

Astăzi românii sunt contemporanii ultimei clipe din viaţa lui Adrian Păunescu. A plecat poetul! Destinul lui, în durată, nefiind sistematic uniform, s-a revărsat sub zodia istoriei, dar poezia i-a reprezentat fidel, din copertă în copertă, spiritul. Ea are o alcătuire emoţională nerepetabilă, versul întreg are părţi împăturite cu lacrimi.  

Păunescu nu a murit acum, Păunescu a murit mereu, cu fiecare vers, cu fiecare poezie. Sunt multe feluri de a se scrie poezie. Negurile romantice lasă impresia multora că e timpul să înşiruie în vers simţirile, dar poezia aceasta nu inaugurează idei repetabile, ce nu  

izbucnesc în flăcări, pentru că nu le-au mai spus şi le vor mai spune alţii! Poezia lui Adrian Păunescu nu a mai scris-o nimeni.  

Se spune că el a fost un poet al românilor. Privind mai îndeaproape intensitatea lui creatoare şi mesajul, ca şi la Grigore Vieru, urmărim desfăşurările unei armate, întru apărarea patriei sale, a limbii române, a idealurilor, iubirilor, durerilor românilor. Aceste armate însă, au liniile frontului în continuă deplasare spre oriunde e ceva care poate să cauzeze o traumă lumii; Adrian Păunescu nu manifestează numai pentru patria sa, pentru apărarea limbii române, pentru readunarea teritoriilor naţionale, poetul Adrian Păunescu, la fel ca şi Grigore Vieru, fiind invincibil unionist şi deopotrivă însetat de viaţă, iubire şi dreptate planetară. Pentru cei doi poeţi, dorul care a ars cel mai mult şi rana care a durut cel mai tare a fost Basarabia! Ei au avut toată viaţa lor lacrima alipită de obrazul Basarabiei şi în mâinile lor pana a plâns torente de versuri pentru acest teritoriu răpit şi înstrăinat!  

În ultima sa noapte, poetul Adrian Păunescu a întins mâna înspre alt destin. Prevăzuse sfârşitul şi ultimele sale gânduri au fost îndreptate spre contemporani, de la care şi-a luat rămas bun prin ultimele rânduri scrise pe patul de spital. Marea voinţă de recuperare a vieţii se străvede în aceste versuri în care imploră destinul să nu-i închidă încă drumul. Mai vroia măcar câţiva ani. Nu pentru a da efecte sensibile versurilor sale ci pentru că nu s-ar fi predat încă, morţii. Mai avea de retezat câteva avânturi ale sale greşite - reiese aceasta din mărturisirea că a devenit mai uman şi din îndemnul făcut contemporanilor de fi asemenea şi a-şi purta de grijă.  

Propria-i contribuţie la spiritul românesc al evului în care a trăit este pregnantă, nimeni nu o poate contesta. Poetul Adrian Păunescu nu voia să se gândească la moarte în ultimele sale clipe, mai ales simţind că moartea se gândea la el. Se gândea încă la soarta ţării, vedea, admiţând pentru ultima oară concluzii de o exigenţă legitimă, că ţării nu îi este încă bine.  

Întreaga poezie păunesciană este mai mult decât poezie, fiind sesizabilă, ca parte intrinsecă în istoria română. Deşi drumurile ei nu merg uneori la izvoarele şi făptuitorii istoriei, poetul este un scriitor de cuvinte ce au dreptate întrucâtva, când uneori cumpăna istoriei şi-a pierdut echilibrul, chiar dacă din când în când denunţă lipsa echidistanţei politice şi pluteşte în tangaj pe valul comunist!  

Istoria din poezia lui Adrian Păunescu are umbre pentru că exclude ostentativ Dinastia Română. Sunt mari şi imputabile aceste umbre, chiar dacă poetul i-a cântat pe domnitori. Cântându-i pe preşedinţii de după abdicarea Majestăţii Sale Regelui Mihai dintre care cel puţin unul i-ar fi făcut mai multă cinste dacă era eliminat, şi tocmai pe acela l-a cântat mai mult, Adrian Păunescu denunţă faptul că spre a-şi câştiga libertatea manifestărilor culturale de masă, unice, cum a fost Cenaclul Flacăra, a ales compromisul...! Ceea ce îl salvează e faptul că l-a mai şi criticat pe Ceauşescu. Păunescu este printre puţinii poeţi ai „iepocii de aur” care a mai băgat câte un junghi în Nicolae Ceauşescu, pe sub perdeaua de laude mai strecurând câte una dintre grelele nefericiri ale naţiunii.  

Poezia lui Adrian Păunescu nu face studii de profunzime istorică ci învederează numai momentele făuririi ei, purtând mai mult sau mai puţin răspunderea pentru modul cum a vorbit despre fiecare dintre făptuitori sau despre fiecare dintre evenimente. Însă, această poezie este neegală cu a niciunui poet romantic al acestui sfârşit de secol şi mileniu. Nu se poate condamna in integrum ceea ce a precedat opera poetică şi culturală a lui Păunescu, nici întreaga sa activitate politică.  

Este incontestabil că la plecarea poetului a rămas singurătate şi tristeţe, aici şi în Basarabia, pe ale cărei răni lacrima poetului a căzut, izvorâtă dintr-o inimă obosită de norii negri de deasupra lumii. Suntem contemporanii unui început de mileniu, nedându-ne seama că patrimoniul cultural al neamului românesc este sfâşiat sub ochii noştri şi poate că mâine, cei ce ne vor urma, vor realiza că astăzi noi am condus la mormânt o personalitate ce a fost vitală pentru drumul artei şi destinul culturii româneşti.  

Vor trebui poate mulţi ani de acum, ca să se reclădească ceea ce s-a prăbuşit cu moartea poetului Adrian Păunescu!  

Referinţă Bibliografică:
Adrian Păunescu. După poet, Basarabia e mai singură şi tristă / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1094, Anul III, 29 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!