Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aparitii > Mobil |   



ADRIAN BOTEZ - cronică la volumul SPIRALELE ADOLESCENŢEI de ELISABETA IOSIF
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

PSEUDO-HERACLITEANISM, ELEATISM ŞI CREŞTINISM, ÎN VOLUMUL „SPIRALELE ADOLESCENŢEI”,  

de ELISABETA IOSIF  

Cartea „eminesciană” (deşi sunt scrise/inscripţionate, de autoare, motto-uri din scriitori ai valahilor şi ai lumii...de la Arghezi, Blaga şi Nichita Stănescu, până la Herodot, Novalis sau Miguel Angel Asturias) a Poetei ELISABETA IOSIF, „Spiralele adolescenţei” aduce, în prim-plan, o filosofie socratic-maieutică: ne îndeamnă spre întrebare (exorcizatoare de nelinişti-cutremure fiinţial-umane, oedipiene) - şi ne întreabă, prin fiecare dintre poemele ei, ce însemnă vârsta existenţial-umană, numită „ADOLESCENŢĂ”. Poeta dă răspunsuri care cer întrebări noi, deci, noi răspunsuri! „Eminesciană” (prin motto-uri şi prin credinţa neclintită, în Originaritatea Sacră a Logos-ului VALAH!) şi pseudo-heracliteană (prin tentaţiile istoricizării reversibile, folosind vehiculul Adolescenţei!) – cartea Poetei înaintează, treptat – Poeta iniţiindu-se şi iniţiindu-ne, întru alt chip al Versatilităţii Proteic-Demiurgice: LOGOS-ul Demiurgic/Auto-Demiurgic. EL - Aminul-EMINESCU.  

În general, pentru Poeta ELISABETA IOSIF - ADOLESCENŢA este o stare mistic-versatilă, mistic-tranzitorie, mistic-consubstanţială (pseudo-heracliteană, deci...) cu, ceea ce numim, COPILĂRIA (care, prin originaritate, prin valenţele de „vârstă de aur” – este eleatică!). De fapt, ADOLESCENŢA devine un loc geometric, de re-armonizare a contrariilor existenţial-cosmice.  

ADOLESCENŢAeste singura, dintre vârstele umane, care are potenţial metafizico-tranzacţional, care face oficiul de zeitate psihopompă (dinspre originaritate, spre istorie...şi, înapoi, spre Refugiul de Aur/Vârsta de Aur/COPILĂRIA!): un Charon bonom, care permite şi acceptă să se treacă, reversibil, peste linia Styxului („peste linia ei” – linia-coardă de SĂRIT : este saltul peste interdicţiile ulterioare căderii omului – dar şi pascalul „leagăn al lui Iuda”, cu funcţie atât exorcizatoare, cât şi metanoică, soteriologic - transcendentalizantă!), să se intre în jocul rugăminţilor umano-metafizice, prin care să se îngăduie neîngăduitul: „plimbarea” (descendent-ascendentă!) prin timpurile fiinţei. „Adolescenţă. Mă mai uit, înainte de a sări coarda, /Peste linia ei. O găsesc şi pe-o filă, într-un poem adolescentin. /Ce dacă! Mai lasă-mă, să mai copilăresc puţin, draga mea Adolescenţă!” (cf. Anotimp albastru). Da, numai ADOLESCENŢA păstrează, încă intacte (şi, paradoxal: le conştientizeată, ca pe un Paradis pierdut, în acelaşi timp!), liniile de forţă aleOriginarităţii – aducând, însă, şi vagi, dar persistente presimţiri ale viitoarelor spulberări ale vârstelor intransigente-nontranzacţioniste: “Şi totuşi, mai rămân o clipă doar, lângă barca amintirilor,/ Alături de jocul „de-a castelul de nisip”, nespulberat, încă ».  

Volumul se numeşte, corect (întru pluralitate/pluralizare!), “Spiralele adolescenţei”, pentru că ADOLESCENŢAare integrată, în semantica ei interioară, atât Coloana, TORSIONAT-SPIRALATĂspre Infinit, a lui Brâncuşi – cât şi Înţelepciunea Chtonian-Versatilă/Contradictorial-Demiurgică, Sinusoidală-pe-VERTICALĂ(glisând, proteic, şi-n SUS şi-n JOS!) a ŞARPELUI. Transcendere, din cer în cer existenţial, până la CERUL AL NOUĂLEA(...sau al nouălea cerc infernal?)! – cât şi ispitire dublă: de revenire la Originaritatea Copacului, cât şi de tentare, senzual-vinovată, a tainelor existenţiale ale vârstelor ulterioare, nevăzute, dar intuite, cu râvnă secretă. MAMA - Paznica Porţilor Vârstelor, este adorată, dar şi depăşită, viclean, de adolescentă, spre ispitire (MAMA păstrându-şi, total, intransigenţa originarităţii, a purităţii moral-existenţiale şi funcţionale – ea este, mereu, “ca prima dată” – solaritatea ei neînsemnând tranziţie temporală, ci însemnând doar statornicia întoarcerii luminii la origini; de aceea şi autorestricţia sa, de consubstanţială, până la identitate, cu SOARELE/FLOAREA/VEGETALUL!), deci, evadare spre istorie-ofilire: “S-au ofilit muşcatele, aflate într-o glastră…/Mai speră în iubirea cea oferită-odată.../ Iar mama-i mamă! Îşi caută copilul de-altă dată” (cf. La fereastră) – şi : “Spune-i mamei că o iubeşti, într-o zi datată,/ Împarte-i soarele din priviri, ca prima dată. /Numai astfel, copile, singur vei vedea,/ Cum creşte o floare; adăug-o şi-n inima ta” – cf. Creşte o floare.  

MAMAşi FLOAREA (izotopice semantic cu IUBIREA FERTILĂ/ FERTILIZATOARE) sunt, deci, singurele certitudini evidente, singurele repere existenţiale, într-o descompunere, permanentă, a existenţei umane, în incertitudini dureroase/iniţiatice – şi o recompunere a fiinţei/fiinţării, la fel de permanentă, pe noi paliere, mereu altele (dacă nu, neapărat, superioare!) ale istoricizării spiritual-fiinţiale: “Îmi privesc mama. E la fel de tânără (...)Doar crizantema din faţa mea clipeşte/Cu pletele de soare în vânt. Ca o certitudine/ Îmi zâmbeşte, anunţând ziua de mâine” (cf. Incertitudini)  

CARTEAeste IUBIRE (mistică!), pentru că trimite la biblicul Logos Demiurgic, întemeietor de ORIGINARITATE: “La-nceput a fost Cuvântul. Şi în Carte am citit/ Să iubim fără-ncetare, tot ce ei ne-au învăţat. /Iar părinţii ne-au spus totul şi acum ne-am amintit: /La-nceput a fost Cuvântul. Să păstrăm tot ce ne-aţi dat » (cf. Iubirea) – de aceea, ÎNVĂŢĂTOAREA-TAUMATURG are şi ea, funcţie cosmic-maternală (deşi« nu mai este ca-nainte » - copilăria tranzitează spre Adolescenţă, iar, cu o faţă, Adolescenţa-IANUS priveşte spre istorie!)şi de Paznic al Pragurilor Întemeietoare, întru Logos-MIT-Poveste : « Din poveşti am învăţat. Nu mai este ca-nainte,/Dar cuvântul învăţătoare a rămas cu drag rostit”(cf. Iubirea) – şi, din nou, IANUS BIFRONS, menţinând/menţionând echilibrele cosmice, între Iarnă-Violenţă Antispirituală, Oglindă/”Hotar”-dintre-Lumi şi Ghiocel-Resurecţie Spiritual-Fiinţială: “Stă în prag de Echinocţiu,/Aşternută peste efigia iernii. /În oglinda lui Ianus,/ Cu durere, tresare un ghiocel” (cf. La poarta lui Ianus).  

Logos-ul Adolescenţeieste Logos-ul Mistic, precum Mărgăritarul Scoicii şi precum Durerea Mistică/Iniţiatică, a Iubirii de/întru Hristos: “Ne regăsim în cuvânt, ca într-o scoică/ Mereu, căutând perla primei iubirii tăcute,/ Enigmă a Adolescenţei. La graniţa Paradisului/ Cuvântul nescris. Doar noi facem pasul…dincolo, /Prin vreme. Ca să ne regăsim în el, ca într-o apă. /Suntem lunaticii adolescenţi din făurarul Timpului. /Câteodată, culegătorii de perle sparg carapacea/ Tăcerii lui. Trecem linia prin iubire, doar tu şi eu./ De câte ori am fost ilegal în adolescenţa Cuvântului ?!” (cf. Ilegal în adolescenţa cuvântului). Logos-ul Adolescenţei este, deci, “ilegal”, în sensul că va crea/isca, dinăuntrul Demiurgiei Iubirii, alte legi (al Logos-ului-ORDONARE DE LUMI!), decât cele bezmetice, decăzute în parodiere de Logos, ale lumii terestrizate -istoricizate, degenerate şi desacralizate.  

Adolescentul trebuie să fie/devină (pentru a-şi împlini funcţia tauzmaturgică!), deci, Cavaler, Rege al Lumii, Ambasador şi Paznic al Cetăţii Logos-ului Demiurgic/Autodemiurgic: “Ambasadorii demni ai cuvântului/ Ctitorind temeinic, în osia drumului /Şi-au clădit castele în file de roză/ Transportând iubire în vetre de hipnoză. /Adolescentul i-a ridicat palate în a ei vatră /Şi a adunat–o în buchet, într-o glastră…/Cu spada verbului, în Cetatea vârstei lui /A sperat, că va deveni regele universului(cf. Cavalerul cetăţii).  

Iubirecu Maestră şi cu Maestru(prin mijlocirea clasică, a MAMEI- Venus/Afrodita – dar şi prin TATĂL-Logos AMINO-HOMERICO-LUCIFERIC: “Zeiţa lui Homer trece /Prin degete trandafirii/ Dimineţi grăbite de Venus. / Tresare un Luceafăr,/ Prin versul meu, fecioară. / O stea se-mbujorează-n primăvară… /Căzând în Echinocţiu, /Aprinde-n zori cununa poetului din vers…- cf. Vestitorii – întru TAINĂ/TĂINUIRE COSMICĂ. Întru FLOARE/ÎNFLORIRE DEMIURGICĂ-AUTODEMIURGICĂ: “Cui îi pasă de iubirea noastră, /când iar au înfloritcastanii (...) [Eminescu spunea/cânta, în Floare albastră: “De mi-i da o sărutare, /Nime-n lume n-ar s-o ştie, /Căci va fi sub pălărie /Ş-apoi cine treabă are!”] - la infinit/ Tăcerea are voie să tresară/ La freamătul de frunze priponit. /Ascultă, cum în sunet de castani /Iubirea noastră iar a înflorit…(cf. Iar au înflorit castanii).  

Cine crede în Logos-ul Solaro-Vegetalo-Cristic, dobândeşte puterea vindecării de IARNĂ– şi a trecerii Adolescenţei (ca stare tranzitorie), dinspre „pătarea cu/de iarnă”, spre POEZIE/ RE-ARMONIZARE-RE-ORIGINIZARE A LOGOS-ULUI, întru Parashabda-Suntetul Originar al Demiurgiei Cosmice: „Soarele apăruse târziu, pe cer/ Cu licăriri suave pe zăpadă, /Care sunau a asfinţit. /Numai dealul răsuna alb /Deasupra ghioceilor veseli, /Pătaţi de iarna, /Ce trecea nepăsătoare, /Ducând anotimpul în poezie” (cf. Răsărit).  

Intranzitivitatea/intransigenţa MAMEI, FLORII, CĂRŢII– par a cere echilibrarea, cosmico-umană, prin elemente tranzitiv-versatile, constant-interogative: OGLINZILE şi APELE/OCHII (pseudo-heracliteene/heracliteeni şi, concomitent, eleate/eleaţi, prin fluxul-refluxul amintirii). Dar, mereu, şi Om, şi Oglindă, şi Apă, şi Ochi - cu privirile aţintite către Marele lor CREATOR întru LOGOS - Marele Veghetor Cosmic, Demiurg şi Visător de Creaţie-Lumi: “El”/Aminul-Eminul-EMINESCU-LOGOSUL VALAH şi COSMIC!. Constanta de gradul ZERO! Fiinţa şi Istoria se conformează şi se reformează, întru DUMNEZEIRE, prin intermediul fascinant-versatilelor OGLINZI-CARE-PE-EL/AMINUL-ÎL-REFLECTĂ/FIXEAZĂ MISTIC: “O oglindă e …transparentă, cu ape în mişcare/ Măreşte detaliile. Îl priveşte fix pe fiecare. /Când vreau să o ating dispare. Se depărtează /Sau… mi-l trimite pe El. Cel ce ne veghează…//Oglinda mea… albastră, visează… Ea …vede idei, /Mi-aduce iubirile trecute. Ce albaştrii-s ochii ei!/ Şi amăgirea oglindirii adolescentine! Mă pătrunde ,/Mă ţine trează. Ce semn îmi dă, ce mai ascunde? » (cf. Oglinzile mele).  

FEMEIA, OGLINDA, COPACUL/STÂLPUL COSMIC-ATLAS – iată sorgintea fiinţării şi echilibrării cosmice, la Poeta ELISABETA IOSIF: “La infinit, femeia, cer vertical /Asupra pământului orizontal. /Atlas îi este stâlpul cosmic, sprijinind oglinda” (cf. În oglindă).  

Iar EMINESCU – Tatăl Constanţelor Cosmice, deci şi Tatăl FLORII. Deci şi Mirele Cosmic al MAMEI. Vegetal-Atemporal, Vaticinar – deci, Marele STÂLP/ORB MISTIC şi Marele, Fascinantul MUT al ÎNFLORIRII ZODIILOR/FĂT-FRUMOSUL COSMIC: “Priveam incandescenţa tăcerii florilor de măr, /Lumini de coroniţe dalbe, adunate-n al ei păr. /Născut în Gerar, din amintirea florilor de gheaţă, /El. Floare nemuritoare, topită-n unghiuri de ceaţă.//Respira lacom din mireasma aurie a florilor de tei /Culegând parfumul straniu al buzelor, prin surâsul ei,/ Eminescu. Scrutând scurgerea timpului, la ceasul zorilor /Îşi înmuia iubind, pana fulgerândă, în tăcerea florilor…(cf. Tăcerea florilor).  

Prin supunere la Maeştrii TĂCERII FERTIL-DEMIURGICE, întru LOGOS-ul Mistic, „numai poemul rămâne” – adică, Poetul dispare, mistic (întemeindu-şi, astfel, definitiv, Originea Sacră!) dinapoia Operei de CREARE şi ORÂNDUIRE A LUMII:„Într-o armonie iluzorie /Adolescenţa striveşte lumina /Din visul ei. O transformă /În zeci de iubiri nesigure. /E tot atât de confuză, /Ca mine. Numai poemul rămâne” (cf. Numai poemul rămâne).  

Cartea ELISABETEI IOSIF devine, pe parcursul demonstraţei despre funcţia, rosturile şi dimensiunile ADOLESCENŢEI (vârstă sacrală, plină de un potenţial demiurgic unic – şi, mereu, sacru-versatilă, între Sferă Eleato-Platoniciană şi Săgeată Heracliteană: „Înaintezi, ca o sferă zburătoare /Sfredelind cosmosul, indecis /Să te decupeze din săgeata timpului” – cf. Spiralele adolescenţei) - o demonstraţie despre smerenia de Duh, autentică, desăvârşită, dureroasă, deci cristică - tocmai pentru ca, astfel, prin acceptarea autosacrificiului atâtor potenţe abisale, să se creeze/re-întemeieze (cu durabilitate manolică!) Lumea, SPIRALAT-EVOLUTIVĂ, întru Originara ei Orânduială/Logos-ul Originar: POEZIA. Prin care Orfeul eminescian menţinea, în lumină, această lume (cf. Memento mori) – şi proiectează, mereu, intrarea/demiurgia, în/întru toate lumile posibilului infinit, divin… prof. dr. Adrian Botez  

Referinţă Bibliografică:
ADRIAN BOTEZ - cronică la volumul SPIRALELE ADOLESCENŢEI de ELISABETA IOSIF / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1076, Anul III, 11 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!