Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Angela Monica Jucan         Publicat în: Ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Acasă, din îndepărtate zări
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto: „România mea personală. O port aici, în suflet, ca pe un mugur de fluier” (Delia R. Hornfeck) 
  
Aşa o risipire a românilor, ca în ziua de azi, n-a mai fost în toată istoria noastră – obişnuită cu băjenii, pribegii, iar la nivel înalt, exiluri - şi fenomenul tinde să ia o şi mai largă anvergură. La vârsta primului salariu, copiii îşi întind aripile şi zboară până cine ştie unde. Vatra Ţării pare că va rămâne, în câţiva ani, pustie. 
  
În realitate, despărţirea de ţarina asta sărăcită şi compromisă nu se întâmplă niciodată. Ducem cu noi, până departe şi pentru totdeauna, limba care, uitată de tot de-ar ajunge, tot maternă rămâne, ducem amintiri, ducem un fel de a fi şi o mentalitate, o fizionomie singulară strânsă din chipurile părinţilor, bunicilor, străbunicilor, ducem un nume, ducem o capacitate de muncă, de gândire, de iubire. Şi dăm, din ele, şi altora. Lăsăm urmă. Lăsăm un spaţiu mai bogat. 
  
Se ştie, în general, că „diaspora” înseamnă „împrăştiere”; mai puţin atenţi suntem la componentele cuvântului: greceştile „dia” („prin”, „peste”, „între”, „printre”) şi „spora” („sămânţă”). Deci, înţelesul întreg al cuvântului este: seminţie/neam/gintă presărată peste/prin/între/printre alte popoare. Trăieşte, de fapt – risipită pe mii de kilometri –, o lume românească, de multe ori, fără legături între oamenii ei – suspendaţi numai în izbucnit sau înăbuşit Dor. 
  
În orice situaţie de izolare, comunicarea este vitală pentru că dă sentimentul de solidaritate. Iar solidaritatea - „ţinerea laolaltă a celor ce se află despărţite” – amintindu-ne de Heidegger, este însăşi identitatea. Tot el defineşte bine limba ca fiind „locul de adăpost al fiinţei”. Refugiul în dimensiunea de securitate a graiului părintesc şi „ţinerea laolaltă”, crearea unui liant al celor de viţă românească, păstrarea identităţii, este şi ceea ce reuşesc revistele diasporei, dar editate, câteva, şi în Ţară, în format electronic care asigură accesul universal-planetar instantaneu, inclusiv al celor rămaşi (într-o altfel de izolare) între hotarele României. Aceste seriale sunt, de obicei, de tip magazin, acoperind o tematică vastă, pentru toată lumea, iar colaboratorii – adunaţi de pe tot Pământul - sunt mai înzestraţi, mai exersaţi, sau mai manufacturieri în arta scrisului. Eşti contrariat, uneori, ca cititor, cum a fost acceptat un articol nu tocmai îndreptăţit să primească „bun de tipar”. Dar am înţeles că nu-i decât atât de specifica îngăduinţă românească – proverbială, de-a dreptul – cu „Lasă!”, „Lasă-l şi pe el”, şi o pornire de ospitalitate, emblematică şi ea pentru români, şi ideea că „oameni suntem”. 
  
Şi m-am dus în josul paginii uneia din aceste reviste, apoi a alteia, m-am uitat mai bine şi m-am pomenit pe uliţe româneşti mirosind a sat la vremea înserării, cum de ani nu mai avem, aievea, nici în România, dar sat al cărui spirit există, în continuare, oricât ne-am fi urbanizat şi occidentalizat. La o portiţă, se istorisea o întâmplare senzaţională, dincolo era în curs un taifas (articol mai colocvial redactat), mai încolo, se intona o doină, ceva mai departe – un vers mai puţin reuşit, apoi, un discurs cam impulsiv (şi de-astea se-ntâmplă), pe urmă – povestea unei reuşite româneşti, din cinstea căreia simţim că avem şi noi o parte, că, doar, suntem din acelaşi neam. Dintr-un cuptor, tocmai ieşea o pâine adevărată, cum o făcea mama, cum a făcut-o şi străbunica. Uite şi-un înscris în care, la un cuvânt, autorul a pus un „i” în loc de doi. – Dar, ce? Moare lumea din asta? 
  
Nu moare. Dimpotrivă. Din risipiri pe mii de kilometri se-adună în noduri de comunicaţii publicistice potecile inimii circulate de români. Pentru câteva minute, pentru o oră, pentru două, regăseşti vorbe de-ale noastre – prietenoase, blajine sau mai aspre, fraze curat construite ori mai fără meşteşug, dar pornite de la oameni de omenie. Te simţi Acasă, într-o românitate reunită, scuturată de rigorile locului de muncă străin, deshămată, aşa, ca-n faptul cinei, de la grijile practice, dezlegată de legile fără număr care, prin străinătate, zice că se şi aplică, nu ca pe la noi – corectitudini de care românii noştri se declară mulţumiţi, cărora li se conformează pe-acolo, pe unde i-a dus soarta, le-ar dori existente şi în România, dar, pitit în fundul inimii, îl poartă, o viaţă, până la capătul lumii, de e să fie, pe „Lasă!” 
  
Din văi sublime dar străine şi din umila, umilita, însă ca nicio alta în lume albie – încă – a Ţării, revistele online de rostire românească strâng ce are esenţial neamul nostru, făcându-se punct de întâlnire pentru românii de peste tot, într-o atmosferă de românitate autentică – primitoare, concesivă, cuviincioasă, cumsecade, identificată prin (sigur vă amintiţi) „Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri”. 
  
În mii de ecrane, ochii cititorului de limbă română se odihnesc pe mesaje de suflet adunate din „împrăştiere”. Da, dragă Delia, fără pământ delimitat, dar strânsă definitiv în conturul inimii fiecăruia, împărţită între câţi şi la care pe unde suntem, dar niciodată destrămată, e aici, vie, „România mea, România ta. România noastră”. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Acasă, din îndepărtate zări / Angela Monica Jucan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Angela Monica Jucan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Monica Jucan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!