Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Romeo Tarhon         Publicat în: Ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012        Toate Articolele Autorului

A luat sfărşit prima etapă a unei realizări unice: Rugă fără sfârşit
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A luat sfărşit prima etapă a unei realizări unice: Rugă fără sfârşit – cel mai lung poem colectiv pentru Cartea Recordurilor 
  
Publicat în 1 octombrie 2012 Romeo Tarhon  
  
Recent, în ziua de 20 septembrie 2012, a luat sfârşit prima etapă a minunii care a durat preţ de o minune care, aşa cum se spune, nu ţine doar trei zile la români: Rugă fără sfârşit – cel mai lung proiect colectiv (din lume) dedicat Cărţii Recordurilor, tentativă pe care am lansat-o în urmă cu un an pe facebook şi în Ziarul Naţiunea şi prin diverse alte parteneriate. Trebuie să recunoaştem: puţini ”rugişti” autentici, dintre cei care ni s-au alăturat de la început, au rămas ataşaţi grupului dovedindu-se fideli şi sinceri faţă de cei ocazionali, mânaţi de interese egoiste, unii distructivi, subversivi ...  
  
Rugiştii autentici s-au întrebat şi m-au întrebat cu nostalgie, pe măsură ce se apropia ziua de 20 septembrie a anului curent, cum se va termina această comuniune de suflet şi poezie, cât de goliţi sufleteşte ne vom simţi, cât de abandonaţi, cât de inutili ne vom accepta resemnarea şi cum vom umple golul pe care îl va lăsa ”Ruga”, acum în prag de toamnă, rămaşi fără obiectul ”muncii” noastre sublime, lirice, patriotice şi sentimentale şi cum vom suporta fiecare în parte despărţirea de această teribilă colectivitate la ruperea legăturii dintre noastre cu noi înşine, o legătură indisolubilă creată în timp, inocent, fără aere de talentaţi, dar cu pasiune, cu patimă chiar pentru unii, stări care au indus, se pare, dependenţa ... Dependenţa de creaţie, de poezie, de metafore într-o lume care impune alte dependenţe ucigătoare, iscate de minţi diabolice. 
  
Cei mai mulţi dintre noi ne culcăm cu ”Ruga” în inimă şi în minte şi ne trezim cu ”Ruga” în suflet şi alinare dimineaţa, grăbindu-ne să deschidem calculatorul şi să adăugăm încă un zâmbet trist (!), sau o tristeţe zâmbitoare (!!), şi o strofă măcar, sau o poezie de câteva strofe, celor strânse deja cu miile în prima etapă a perfoemanţei noastre uncie în lume. Nu-i aşa că este incredibilă performanţa noastră de a depăşi 26.000 de strofe într-un an? Nu-i aşa că suntem singurii nebuni frumoşi de pe panetă care am îndrăznit să compunem un poem atât de lung, de neegalat? Nici măcar poporul chinez, la comanda unui dictator sau altul, nu ar izbuti un astfel de record, cum nici coreenii comunişti în fanatismul lor care l-a contaminat fatal pe Ceauşescu, cum nici marele popor multinaţional american care îl invocă pe Dumnezeu la fiecare trei cuvinte, dar calcă în picioare la fiecare silabă cuvântul lui Dumnezeu. 
  
Să nu uităm că de acolo, din Occident, sinistra noastră clasă politică a importat pentru noi şi ne-a vândut spre a deveni consumatori zi de zi tot ce este mai urât şi murdar în lume. Ei bine, aşa cum suntem unii dintre noi azi, oameni simpli, necorupţi, neînavuţiţi, nepervertiţi, neparşiviţi, neticăloşiţi, neînregimentaţi şi manipulaţi politic, încă temători şi ruşinoşi, jenându-ne de propria cinste prin care ne-am autocondamnat la sărăcie prin iubirea de Neam, iată, am izbutit, unindu-ne forţele şi descătuşându-ne sufletele, canalizând talentul liric nativ încrustat în genele noastre de români minunaţi, să scriem peste 26.000 de strofe, să fim fraţi şi surori întru vers, zi de zi, dovedim că suntem uimitori şi unici şi că avem dreptul la a doua mare etapă a proiectului, ”confiscând”şi valoroficând fără preget potenţialul inepuizabil al verbului colectic ”suntem”. 
  
Şi, deşi nu suntem chiar atât de mulţi, noi creatorii amatori şi stângaci ne-am onorat pasiunea de a compune şi depune versuri care să înceapă cu ”sunt”şi, din septembrie, cu ”suntem”, aşa cum am simţit şi ne-am priceput şi noi, ne-poeţii(!), să versificăm investind simţăminte, suflet şi timp din puţinul nostru timp atât de dozat, pentru teribila noastră tentativă de a înregistra un record românesc în palmaresul mondial. Au fost şi mulţi membri ai grupului, care, deşi au dăruit la început de proiect multe versuri, au considerat că e mai bine să se retragă pe parcurs, sau au forţat eliminarea lor din grup, din cauza practicării insistente a politicii anti-culturale a intrigilor, dezbinării şi sabotajului muncii noastre, a fidelilor. Creaţiile (trădători)lor care au părăsit grupul şi proiectul rămân parte a patrimoniului colectiv din acest record. 
  
Istoricul şi bilanţul realizărilor ”rugiştilor” şi partenerului ”Naţiunea” vor constitui subiectul unor viitoare articole, comunicate şi dezbateri, dar acum, aici, prin acest articol, vreau să dau de ştire cât mai multor cititori faptul că RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT continuă şi, începând cu data de 20 septembrie, am trecut la etapa a doua în care vom fi şi mai uimitori în propria noastră tentativă de a ne doborî propriul record, depăşind în viitorul an (sept.2012-sept.2013) cifra de peste 27.000 de catrene, care, ca unică regulă, vor începe cu pluralul ”suntem”. 
  
Trecem, aşadar, de la individualistul ”sunt” , la generosul şi altruistul ”suntem”, căci, implacabil, noi românii, doar împreună suntem (!) un neam al naibii de special şi pe cât de sucit şi capricios, pe atât de bun la inimă, de cald, de talentat şi de săritor când sângele ne fierbe ... dar ne fierbe greu ... Şi pe cât de pricinoşi suntem, pe atât de solidari suntem, mai ales când dumnezeu ne trece prin cazne grele colective, când ne bântuie nenorocirile şi durerile ...  
  
Dar, iată, dovedim că la frumos şi bine, simţind colectiv pozitiv, şi aspirând măcar la binişor, o parte dintre noi putem fi uniţi şi creativi, aşa cum am dovedit câteva sute dintre noi, prin această lucrare colectivă, unică în lume. O durere comună rămâne: trecem cu toţi prin aceeaşi mare nenorocire, doar că o suportăm fiecare în parte, cum putem, pe bucăţele, zi de zi: este vorba de soarta Ţării şi a Neamului nostru, de destinul nostru mârşăvit şi deturnat în aşa măsură, încât un întreg popor am ajuns la mâna unei mâini de trădători şi vânzători de idealuri şi de bogăţii ale patriei, la discreţia unor otrepe ale tagmei care de 23 de ani se luptă şi reuşeşete să ne facă să ne fie ruşine de noi înşine, ca naţiune, că suntem români, văzându-ne şi acceptându-ne prădaţi, minţiţi, manipulaţi, extorcaţi, asupriţi, alungaţi în exod, desconsideraţi, batjocoriţi, folosiţi doar la alegeri ...  
  
Şi totuşi, cei mai mulţi rămânem curaţi, cinstiţi, frumoşi şi cu adevărat iubitori de ţară. De aceea supravieţuim, de aceea suntem imbatabili şi necruţători deşi părem laşi şi delăsători. Nu există sentiment mai înălţător decât acela când, doruind să ne eliberăm, ne luăm cu munţii la trântă, fiind un neam de feţi-frumoşi siliţi să lupte cu uriaşii, cu zmeii, cu marile puteri, cu marii stăpâni de sclavi ai unei lumi contemporane bolnave, năuce, nemiloase. Realizarea noastră colectivă a peste 26.000 de strofe care încep cu ”sunt”, ca gest de sfidare a neodictatorilor economici care au înlocuit puşca şi glonţul cu dobânda la credite, şi tentativa de a ne autodepăşi propria performanţă compunând catrene cu zecile de mii care să înceapă cu ”suntem”, este o mobilizare spirituală la război, este o formă sublimă de rezistenţă, un model de explozie pentru mobilizare şi coeziune atunci când prin sufletele noastre de români umiliţi triumfă sentimentele şi gesturile înălţătoare pentru salvare individuală şi colectivă, naţională. 
  
Şi suntu-mi ...  
  
Suntem în pragul noii noastre lumi 
  
În care ne sufocă noi contraste: 
  
Sărac-bogat, rău-bun, iertare- pumni ...  
  
De-acum urma-vor marile năpaste ...  
  
Suntem cu toţii condamnaţi la starea 
  
Unui nou trist şi aprig anotimp, 
  
În fiara colectivă urlă disperarea 
  
Şi morţii mor în noi ucişi de timp ...  
  
Suntem, suntem, suntem, suntem ...  
  
O existenţă care moare la plural. 
  
Îmi sunteţi picături pe frunte-mi 
  
Dar suntu-vă cenuşă de furnal ...  
  
Cine suntem ...  
  
Suntem aripile frânte 
  
Lepădându-şi îngerii ...  
  
Cine să ne mai descânte 
  
De blestemul plângerii? 
  
Suntem frunzele pribege 
  
De sub greii noştri paşi, 
  
Cine să ne mai dezlege 
  
De blestemul ucigaş? 
  
Suntem valuri pe faleze 
  
Măcinate dor cu dor, 
  
Cine să ne mai salveze 
  
De blestemul toamnelor? 
  
Suntem creatori de vise 
  
Şi de aripi larg deschise 
  
Înspre Omul Om, sublimul, 
  
Ce nu-i ultimul, nici primul ...  
  
Suntem aripile frânte 
  
Lepădându-şi îngerii ...  
  
Cine să ne mai descânte 
  
De blestemul plângerii? 
  
Publicat în 1 octombrie 2012 Romeo Tarhon, Ziarul Naţiunea 
  
http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/10/01/a-luat-sfarsit-prima-etapa-a-unei-realizari-unice-ruga-fara-sfarsit-cel-mai-lung-poem-colectiv-pentru-cartea-recordurilor/ 
  
Referinţă Bibliografică:
A luat sfărşit prima etapă a unei realizări unice: Rugă fără sfârşit / Romeo Tarhon : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 639, Anul II, 30 septembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Romeo Tarhon
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!