Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Accente > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

A fi tare prin credinta in Dumnezeu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
  
  
  1. Împotrivirea faţă de Hristos, sursă a încercării celui credincios 
  
1.     Ce perspectivă ne deschid următoarele două versete din prima epistolă a apostolului Petru?  
"1 Petru 4:12-13: Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: 13 dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui." 
De ce trebuie să nu ne mirăm atunci când încercările vin peste noi? Ce înseamnă să ai parte de „suferinţele lui Hristos” şi cum poţi să te bucuri de trecerea prin astfel de experienţe? 
  
2.     Pe măsură ce citim, perspectiva se amplifică, aşa cum vedem şi din versetele următoare:  
"1 Petru 4:14-16: 14 Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi. 15 Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. 16 Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta." 
A fi creştin presupune să înduri suferinţe pe nedrept. Acest lucru era legat de persecuţiile din imperiul roman contra creştinilor, dar astăzi, când aparent nimeni nu mai este persecutat pentru credinţa sa în Hristos, cum se aplică aceste sfaturi? Ce fel de persecuţii pot îndura creştinii în ziua de astăzi? 
  
3.     Dar perspectiva se amplifică şi mai mult, în măsura în care vom citi versetele următoare:  
"1 Petru 4:14-16: 17 Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 18 Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? 19 Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine." 
Ce sursă de încurajare găsim în asigurarea că Judecata lui Dumnezeu stă să înceapă? Acest lucru este cu atât mai important cu cât Judecata chiar a început. Aşadar, cum găsim speranţă în mesajul judecăţii divine ce va veni peste pământ? 
  
4.     Ce altă realitate ne stă înainte pe calea care duce în Împărăţia cerurilor, aşa cum citim din următoarele versete?  
"1 Petru 5:8-9: 8 Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. 9 Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi." 
Pe lângă persecuţiile din partea oamenilor, de ce altceva mai are un creştin parte în mijlocul acestei lumi? Cum putem să ne împotrivim stând „tari în credinţă”? Ce presupune acest lucru? Ce asigurare găsim în faptul că nici un creştin nu este scutit de suferinţele ce vin de pe urma credinţei pe care o are în Hristos? 
  
5.     Ce asigurare avem că în final vom obţine biruinţa şi intrarea în Împărăţia cerurilor?  
"1 Petru 5:10-11: 10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. 11 A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin." 
De ce harul prin care am fost chemaţi este garanţia că în cele din urmă vom fi biruitori? Cum acţionează harul lui Hristos în a ne întări, a ne da putere, pentru ca în final să ne facă neclintiţi? Puteţi să ne daţi nişte sfaturi practice? 
  
  1. Starea de decădere a umanităţii, sursă de încercare continuă 
  
1.     Să citim în continuare ce spune apostolul Pavel despre modul în care oamenii au ajuns să piardă cunoaşterea de Dumnezeu:  

" Romani 1: 20 – 21: 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; 21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat." 

În ce sens însuşirile lui Dumnezeu se pot vedea din lucrurile pe care El le-a adus la existenţă? Cum dă universul mărturie despre faptul că a fost creat de către Dumnezeu? Cu toate acestea, de ce oamenii au ajuns să Îl respingă pe Dumnezeu şi care au fost consecinţele acestei alegeri? 
  
2.     Deoarece procesul de întunecare a minţii a evoluat în trecerea vremii, să citim ce spune apostolul Pavel despre cum s-a ajuns la idolatrie:  
" Romani 1: 22 – 23: 22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare." 
De ce credeţi că nerecunoştinţa faţă de Dumnezeu duce întotdeauna la necredinţă, sau întunecarea minţii, care ulterior conduce cu siguranţă la idolatrie? Oare în aceste versete avem un răspuns pentru idolatria (închinarea la creaţie în locul închinării la Creator), care a afectat întreaga istorie a umanităţii? 
  
3.     Dar cum un bulgăre de zăpadă pornit la vale produce în cele din urmă o avalanşă, să citim ce spune mai departe apostolul Pavel:  
" Romani 1: 24 – 25:24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin." 
Oare Dumnezeu a procedat „corect” lăsând pe om în seama propriilor sale alegeri? Ce învăţăm din acest lucru, cu privire la responsabilitatea pe care o avem ca urmare a alegerilor pe care le facem? De ce idolatria conduce întotdeauna la imoralitate şi desfrâu? 
  
4.     Dar imoralitatea nu rămâne doar la ceea ce este „în legea firii”, ci ea merge mai departe în lucruri care sunt „împotriva firii”:  
" Romani 1: 26 – 27:26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi anormale; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri anormale, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor." 
De ce păcatul nu se opreşte într-un punct, ci merge până la capăt în distrugerea omului? De ce poftele „în legea firii” conduc la patimi „împotriva firii”, adică o amplificare a răului dincolo de orice limită? Şi cu toate acestea, de ce oamenii găsesc ca fiind bune astfel de practici? 
  
5.     Şi acum să vedem care au fost principalele consecinţe ale lepădării cunoştinţei de Dumnezeu:  
" Romani 1: 28 – 29:28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. 29 Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase;" 
În aceste verste vedem deja păcate de care se fac vinovaţi majoritatea oamenilor, dacă nu chiar toţi, într-o proporţie mai mare sau mai mică. De ce credeţi că finalul lucrării păcatului constă în stricarea caracterului, astfel încât să nu mai reflecteze nimic din virtuţile sfinţeniei lui Dumnezeu? 
  
6.     Lista apostolului Pavel continuă, deopotrivă cu conturarea unui principiu general, aşa cum citim mai departe:  
" Romani 1: 30 – 32: 30 sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. 32 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac." 
Ne regăsim păcatele pe această listă? Dar lucru şi mai important, de ce păcatul conduce în final făţişă la răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, la promovarea unui stil de viaţă păcătos şi la îndreptăţirea celor ce fac răul? 
  
  1. Judecăţile divine ce vor veni, o altă sursă de încercare 
  
1.     Deoarece Dumnezeu nu poate lăsa lucrurile în voia lor, să vedem ce măsuri a luat în vederea îndepărtării păcatului din viaţa oamenilor:  
"Ieremia 9:7 De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, îi voi topi în cuptor, şi îi voi încerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?"  
Este drept că acest mesaj era adresat poporului ales, necredincios în relaţia sa cu Dumnezeu, dar deopotrivă se poate aplica la orice om, corect? Cum putem înţelege acest proces „siderurgic”, de topire în cuptor şi încercare (posibil călire)? Nu este ceva, totuşi, înspăimântător? 
  
2.     Regăsim în rândurile care urmează o parte a listei apostolului Pavel din epistola către Romani:  
"Ieremia 9:8-9 8 Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse. 9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu-mi răzbun Eu pe un asemenea popor?"  
De ce era necesar ca Dumnezeu să pedepsească pe poporul ales? În ce sens judecata ce va veni asupra acestei lumi este o consecinţă directă a nelegiuirii şi respingerii continue a cunoştinţei de Dumnezeu? Cum putem să evităm ca această judecată să fie o veste rea pentru noi? 
  
3.     Să vedem mai departe ce spune profetul Ieremia despre judecăţile care aveau să vină peste poporul ales şi prin extensie înţelegem că vor veni asupra întregii lumi:  
"Ieremia 9:10-11 10 Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite vreau să fac un cântec de jale, căci sunt arse de tot, şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele glasul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit. 11 Voi face şi Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de animale sălbatice şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori."  
Această distrugere a mediului natural, deopotrivă cu nimicirea civilizaţiei, nu este oare consecinţa directă a acţiunilor omului, a faptelor sale împotriva lui Dumnezeu şi a mediului înconjurător? Oare aceste judecăţi, nu sunt de fapt rezultatul faptelor omului, „plata” pentru un comportament nesăbuit şi iresponsabil? 
  
4.     Vom urmări acum două modalităţi de înţelegere a evenimentelor, ce vor precede a doua venire a lui Hristos:  
"Ieremia 9:12-14 12 Unde este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela, căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni? 13 Domnul zice: Pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu, şi nu l-au urmat; 14 ci au umblat după aplecările inimii lor, şi au mers după Baali, cum i-au învăţat părinţii lor."  
De ce oamenii „înţelepţi”, am putea spune oamenii de ştiinţă, savanţii sau alţii ca ei, nu pot găsi explicaţia pentru ceea ce se întâmplă în lumea naturală şi în societate în timpul revărsării judecăţilor divine? De ce adevărata cauză nu o poate vedea decât omul care se încrede în Dumnezeu? De ce necredinţa şi idolatria, fie ea şi cea modernă, sunt de fapt adevăratele cauze ale dezastrului către care se îndreaptă această lume? 
  
5.     Să vedem acum finalul judecăţilor anunţate de profetul Ieremia pentru poporul ales:  
"Ieremia 9:15-16 15 De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin, şi-i voi da să bea ape otrăvite. 16 Îi voi risipi printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi voi trimite sabia în urma lor, până-i voi nimici."  
Cum putem înţelege aceste pedepse ce au fost pronunţate de către Dumnezeu pentru poporul Său? Distrugerea unei naţiuni nu este un lucru de mică însemnătate, dar faptul ca Dumnezeu să aplice aceste pedepse poate părea un lucru ieşit din comun, chiar straniu. Cum putem înţelege dreptatea lui Dumnezeu în relaţie cu iubirea Sa pentru umanitate? 

 
4. Neputinţei şi slăbiciunea interioară, sursă de încercare permanentă
 

  
1.     Să trecem acum la un alt „câmp de luptă”, căruia trebuie să îi facem cu succes, aşa cum citim în cele ce urmează:  
"2Corinteni 12:7 Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf."  
De ce a fost necesar ca apostolul Pavel să fie afectat de o neputinţă interioară, în condiţiile în care primise o descoperire minunată a planului de mântuire? Ca să extindem discuţia, ce sens pot avea diferitele neputinţe interioare cu care ne confruntăm? Este doar rodul hazardului sau Dumnezeu are un plan pentru noi prin îngăduirea acestui gen de încercări? 
  
2.     Să vedem ce a făcut apostolul Pavel pentru a scăpa de neputinţa interioară cu care se confrunta:  
"2Corinteni 12:8-9 8 De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. 9 Şi El mi-a zis: Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. "  
De ce Dumnezeu nu răspunde totdeauna la rugăciunile pe care le facem? În ce sens harul lui Hristos ne ajută să facem faţă acestui gen de neputinţe interioare? Cum se ajunge la „desăvârşirea puterii lui Hristos” prin confruntarea cu slăbiciunile interioare şi învingerea lor? 
  
3.     Să urmărim care a fost atitudinea lui Pavel după ce a primit răspunsul din partea Domnului că harul este de ajuns:  
"2Corinteni 12:9-10 9 Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. 10 De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare."  
Cum se poate explica această schimbare de atitudine a lui Pavel, când a înţeles că neputinţa sa interioară făcea parte din planul lui Dumnezeu pentru desăvârşirea sa personală? Cum se poate ajunge la laudă în mijlocul încercărilor? Cum poate cineva să simtă plăcere, înţelegem să accepte fără murmur, când este confruntat cu o mulţime de încercări interioare şi exterioare, de care nu este direct responsabil? 
  
4.     Să citim acum secvenţa finală a argumentaţiei apostolului Pavel cu privire la atitudinea unui om care învinge în permanenţă încercările de orice fel prin harul lui Dumnezeu:  
"2Corinteni 12:11-12  11 căci, măcar că nu sunt nimic, totuşi cu nimic n-am fost mai prejos de aceşti apostoli aşa de minunaţi. 12 Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi."  
Remarcăm atitudinea smerită a lui Pavel prin cuvintele „măcar că nu sunt nimic”. Cum afectează imaginea de sine conştiinţa harului lui Hristos, fapt ce decurge direct din cunoaşterea lui Dumnezeu? Ce „semne” vor marca viaţa unui om care biruie încercările cu care se confruntă în această lume? 
  
5.     Am ajuns la finalul studiului nostru. Să recapitulăm acum sursele încercărilor cărora trebuie să le facem faţă: împotrivirea faţă de Hristos, starea de nelegiuire a omenirii, judecăţile divine şi neputinţele interioare. Într-un cuvânt, patru „câmpuri de luptă” unde trebuie să ne confruntăm cu adversari redutabili.  
  
Rămâne totuşi o întrebare: Cum vom putea face faţă unor astfel de confruntări? Cum putem învinge în marea luptă dintre bine şi rău, dintre Hristos şi Satana? Cum putem înţelege secretul afirmaţiei că „harul lui Hristos este de ajuns”? Poate acest lucru să devină o realitate pentru noi? 

  


Referinţă Bibliografică:
A fi tare prin credinta in Dumnezeu / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!